Vorba de educatie

Pentru mine a fost mereu vorba de educație. Am reformat școala de stat în care lucram, am transformat un mic proiect de școală privată într-unul de succes, am fost printre cei care au modernizat curriculumul și formarea profesorilor, am scris câteva cărți și am implementat numeroase proiecte. Am, prin urmare, ce să spun. Aici sunt imagini și cuvinte cu sens despre educație. Cât o politică educațională. Sau mai multe.


                                        ********************** 
                                

Vorba de educație - Ce mai gândesc nativii digitali

                                     ***************************

Vorba de educație - Ce mai spun adolescenții

Vorba de educație - Ikigai
                                            *************************
Vorba de educație - Primii din lume

                                         ********************

Vorab de educație - I am UAU


Vorba de educație - Cu filosofie in curriculum

                                      **************************

Vorba de educație - Ce probleme vrei să rezolvi când vei fi mare

                                              ****************************

Vorba de educație - Cum se învață oriunde și oricând
                               ******************************
Vorba de educație - O gradație de merit mai merittaă

                                        ***************************

Vorba de educație - 4%
                                **********************

Vorba de educație - Să le (ne) dăm timp


                                            ***************************

Vorba de educație - NU

                                          ***************************

Vorba de educație - Să ne găsim propria Finlandă

                                                 *************************
Vorba de educație - Școala viitorului e ca ei


                                             ******************************
Vorba de educație - De ziua educației

                                                          **************************
Vorba de educație - Gând la început de an școlar

                                                     ******************************
Vorba de educație - Aș vrea ca învățătoarea mea să știe

                    ****************************

Vorba de educație - altfel de teme
Mi-a plăcut că, după ce a studiat toată vara cum e treaba cu tema pentru acasă și ce mai zic cercetătorii,  învățătoarea are curajul să încerce ceva nou în acest an școlar – în loc să le mai dea elevilor săi de lucru pentru acasă, îi sfătuiește pe părinți să  ia cina cu toată familia, să citească ceva cu copilul, să îl trimită să se joace afară și să-l culce devreme. 

                                                   **************************
Vorba de educație - să mai ieșim din clase
                                               *********************************

Am citit și am distribuit azi pe facebook un articol postat de Children&Nature Network. Ideea e că se poate învăța și fără tablă și pupitre, pentru că școala poate fi natura însăși. „Nature-based school” este un concept tot mai răspândit într-o lume în care tehnologiile domină viața multor copii. E cu învățare prin joc și joacă, prin descoperire și investigație, e cu multă imaginație și explorare, căci natura are multe de oferit. Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală?Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.

                                                 ****************************

Vorba de educație - O masă caldă, în sfârșit!

                                                  **********************

Pentru că am fost prin școli din comunități sărace și am văzut cu ce greutăți se confruntă, cred că se pune de-o ordonanță de urgență foarte bună – pilotarea unui viitor program național, prin care se va da o masă caldă sau un pachet alimentar elevilor din învățământul preuniversitar. Măsura este văzută ca o intervenție necesară pentru prevenirea abandonului școlar și creșterea accesului la o educație de calitate.

                                           ***********************


Vorba de educație - De lucru la firul ierbii, cu Rose
Sunt bani pentru 1170 de licee de stat (cam 80% din câte avem) și de lucru la firul ierbii, să mai descâlcim ce se poate din firele educației de pe la noi.  Pe scurt, e de stat cu toții la aceeași masă - elevi, profesori, directori, părinți și cine credem că ne mai poate ajuta din comunitate; e de uitat un pic și cu sinceritate la noi ca liceu, să vedem cam pe unde ne aflăm și ce mai putem face ca să le fie mai bine copiilor din ograda noastră și cum îi putem ajuta să progreseze la învățătură sau să își dezvolte un talent sau să fie mai bine pregătiți pentru viață. E și o ocazie să mai luăm o gură de aer proaspăt, să mai colaborăm cu câte un ONG, să mai facem un club de teatru sau unul de dezbateri, un curs mai altfel pentru profesori, să vedem cum e treaba cu coachingul în educație sau cu arta în școală sau cu ce credem noi că ni se potrivește și că am avea nevoie. Când știm ce vrem să schimbăm, scriem un proiect și aplicăm pentru un grant acordat prin Romanian Secondary Education Project (ROSE). Dacă e bun, avem cam 100 000 euro să facem lucrurile mai bine. 


***************************


Vorba de educație - Un pic de respect

Ce-mi place când dau de cercetări serioase (ieri, în Education Week/ Standford University) care confirmă experiența de la clasă a multora dintre noi– copiii își îmbunătățesc rezultatele și comportamentul, dacă nu le vorbești de sus, nu îi jignești, nu urli la ei, le zici frumos pe nume și arăți că te interesează ce spun și ei. Pentru că, uneori, o relație bună, fie și cu un singur profesor, poate alina toate zbaterile vieții de elev. E vorba doar despre un pic de respect ( ”give it to get it”, cum se spune).

****************************************** 

Vorba de educație - Ba se poate!

Cum se și zice, o  imagine poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Și nu, fotografia aceasta cu copiii care își fac temele afară nu e din Finlanda, ci din școala din satul Valea Lupului, județul Iași. Pentru că, da, se poate. Vacanță plăcută!

*******************************


Vorba de educație - In Estonia e despre echitate
Iată și o altă abordare care funcționează, într-un sistem de învățământ cam ca al nostru. În Estonia nu au introdus cine știe ce schimbări super inovatoare, dar, pe ce aveau, au întărit în fapte ideea de echitate în educație. Gratuitate completă de la  vârsta de 18 luni, fără clase pe nivel de performanță, un prânz gratis zilnic pentru fiecare copil. Nu contează din ce familie provine copilul, bogat sau sărac are parte de aceeași felie din „tortul”educației. Mai nou, profesorii estonieni vorbesc tot mai mult de individualizarea învățării și se gândesc cum să își păstreze rezultatele foarte bune la PISA( locul 11 la matematică și citit și 6 la științe în 2012) și să dezvolte în același timp și creativitatea copiilor, să îi facă să se simtă mai fericiți la școală și toate cele.
(mai multe aici: The Atlantic)


                                                   ******************************


Vorba de educație - Niște finlandezi
Deși sunt printre cei mai buni (sau tocmai de asta!) finlandezii schimbă periodic  curriculumul. Ca să nu rămână școala în urma lumii și noile generații de copii să vină cu drag la școală. În august 2016 va intra în vigoare noul curriculum național, regândit, actualizat, proaspăt și adaptat unei noi realități. Într-o propoziție, noul curriculum e despre bucuria de a învăța. În mai multe, e așa:  au fost reduse conținuturile, s-a schimbat proporția disciplinelor în planul lor cadru, se pune accent pe competențele transversale, pe  învățarea prin colaborare și pe bază de proiecte gândite interdisciplinar în jurul unei teme care are legătură cu viața reală. Se vorbește despre cât de important este spațiul în care învață copiii, despre învățarea personalizată și consiliere, despre evaluare ca mijloc de a-i sprijini pe elevi să progreseze și nu de a-i împărți în capabili și incapabili. Plus că fiecare copil va urma în fiecare an cel puțin un modul multidisciplinar obligatoriu, dezvoltat  și implementat la nivel local. Și, desigur, elevii să fie implicați în tot ce înseamnă planificarea legată de curriculum.

În acest weekend are loc la Ploiești Festivalul Internațional de Educație FIEdu, inițiativa Asociației Iubesc Ploieștii și a Centrului Educațional de Inspirație Finlandeză Yuppy Koti Centre din Ploiești. Succes!

                                                     ****************************** 
Vorba de educație - Spațiul flexibil
 Spațiu flexibil vs.șiruri de bănci, a sta pironit în aceeași bancă 6 ore pe zi vs. a putea lucra în diferite locuri din clasă sau școala ca spațiu în care copiii învață și să colaboreze, să comunice, să fie creativi și să gândească critic. Și da, dacă vrem să avem elevi mai motivați pentru învățare și mai implicați, să facem cu toții ceva să nu mai arate sălile de clasă și școlile ca acum 70 de ani. Foarte bun articolul promovat azi de Edutopia.

                                                          ***************************

Văd zilnic grupuri de copii care se duc sau vin de la școală, vorbesc adesea cu profesori și cu părinți și cred că cifrele din studiul lansat azi de ”Salvati Copiii” sunt chiar mai îngrijorătoare în realitate.Și nu e de făcut iar super strategii și programe pe hârtie, ci, dacă ne pasă cu adevărat, e de acționat la fiecare părinte acasă, la fiecare clasă și în fiecare școală. Bune și recomandările de la finalul documentului.

                                                  ***************************

Vorba de educație - Proful anului, la ei
Știu că e la ei, dar, așa, ca idee și temă de reflecție. Când la finalul lunii trecute Council of Chief State School Officers din SUA au desemnat-o pe Jahana Hayes ” National Teacher of the Year” au premiat așa: profesorul care  încurajează și crede în tine, care are timp să te asculte și să vorbească cu tine după ore, îți dă cărți să citești acasă, e lângă tine când ai nevoie, îți spune mereu că poți mai mult și  îți dă un sfat exact când aveai nevoie de el ca destinul tău să o ia pe altă cale. Mai bună.
As a teacher, I am always reflecting on my practice. Did a lesson go as I thought it would? (They rarely do.) Where did students struggle, and where did they succeed?”

”Through all of the hardships and struggle, when I stand in front of my classroom, I see nothing but promise in the faces of the students looking back at me.”
                                          ********************* 

Vorba de educație - Un an de ”Creative Schools”

Exact acum un an apărea ”Creative Schools - Revolutionising Education from the Ground Up”(s-a tradus întretimp și în limba română) și mesajul lui Ken e mai valabil ca oricând și îl înțelegem bine, că așa am făcut/ facem la clasă/ în școală unii dintre noi: să personalizăm educația, să facem lecții atractive, să facem apel la imaginația copiilor, la creativitatea lor, la talentele lor, să lucrăm în echipe, să facem activități bazate pe proiect; pentru că profesorii nu sunt în sala de clasă ca să scrie sau să vorbească în fața unor șiruri de bănci în care stau elevi, ci se află acolo ca să îi motiveze și să îi inspire pe copii. Pentru că a PREDA este o ARTA. Cât ne mai ia să înțelegem? 
                                                     ******************** 

Vorba de educație - Spații pentru copiii de azi
În weekend, ne-am întânit cu un grup de profesori entuziaști să povestim despre artă participativă, despre relația dintre spațiu și învățare și despre ce se poate face pentru ca școlile să devină un pic mai creative și mai adaptate vremurilor și intereselor copiilor de AZI. Pentru că noul rost al școlii, de a-i pregăti  pe copii pentru o lume în schimbare, nu poate fi îndeplinit decât dacă se schimbă,  în același timp,  și modul în care se învață și spațiul  în care se învață. Pentru că funcția influențează forma. Pentru că  nu putem  dezvolta competențe pentru secolul 21, dacă învățăm într-un mediu fizic școlar care arată ca acum 50 de ani. Spațiul în care învață copiii trebuie să fie unul care să le placă, să îi reprezinte,  să le stimuleze imaginația, să îi provoace să caute,  să descopere și  să se descopere.
Directorilor și profesorilor care își propun să reinventeze  spațiul unei școli pentru a-l face mai prietenos și a crește în același timp calitatea învățării, le recomand ca, mai întâi, să privească în jur cu atenție și să își pună și să răspundă la următoarele întrebări.
  • care este legătura dintre proiectul educativ și organizarea spațiului?
  • oferă spațiul resurse suficiente pentru  învățare?
  • ce mesaje transmite spațiul copiilor?
  • în ce mod spațiul favorizează relațiile dintre membrii comunității școlare?
  •  este spațiul unul primitor pentru copii, părinți și profesori?
  • permite spațiul învățarea personalizată?
  • unde se joacă copii?
  • cum  oglindește spațiul rezultatele muncii copiilor și ale activității profesorilor?
  •  unde și cum sunt expuse lucrările copiilor?
  • cum cultivă spațiul gustul estetic?
  •  în ce măsură spațiul permite studiul individual?
  •  cum facilitează spațiul învățarea pe grupe ?
  • există locuri pentru întâlniri, discuții, dialog?
  • cât de flexibil este spațiul?
  • ce informații transmite spațiul și cum o face? 
  • unde și cum permite spațiul comunicarea intrainstituțională?
  • este spațiul unul curat?
  • ce elemente din spațiu pun în pericol viața și sănătatea copiilor și profesorilor?
  • permite spațiul accesul la tehnologie?
  •  în ce măsură contribuie copiii la amenajarea spațiului școlii?
  • sunt ideile copiilor valorizate și apreciate?
  • cum reflectă spațiul aprecierea diversității culturale?
  • cum arată curtea și grădina școlii?
  • cum dezvoltă spațiul creativitatea copiilor?
  • există locuri pentru  pregătirea și desfășurarea de activități extrașcolare?
  • este cancelaria un loc în care profesorii  au acces la informație și se pot și relaxa?
  • există locuri în care copiii și profesorii să își lase lucrurile personale?
  • este asigurat accesul echitabil la spațiile și resursele școlii?
  • ce elemente naturale/ din natură sunt folosite în amenajarea spațiului?
  • câtă lumină naturală există în spațiu?
Odată identificate aspectele legate de calitatea spațiului care necesită îmbunătățiri, urmează prioritizarea lor și identificarea de soluții și rezolvări, dintre care unele pot fi imediate, altele pe un termen mai lung.Toate ar trebui să fie însă bazate pe deschidere și colaborare cu părinții, autoritățile administrative, ONG-uri, instituții și persoane interesate de educație din comunitățile locale.
                                                *********************** 
Vorba de educație - Aș da orice

Cea mai tare evaluare pe care am primit-o pentru programul de artă participativă ”Dă culoare școlii tale!” a venit de la un copil care a participat la realizarea picturii murale din școala sa și care, la final, a zis:”Aș da orice să mai pictez un perete!”. Asta înseamnă că i-a plăcut ce a făcut, cum a făcut și în ce mod au lucrat profesorii. Când vom începe să îi  auzim pe copii spunând cât mai des că ar da orice să mai facă o oră de mate sau una de română sau de istorie sau de ce mai au ei în orar, vom ști că e de bine prin școli.

**********************

Vorba de educație - Mintea flexibili, a treia cale
Chiar acum câteva zile vorbeam cu un grup de profesori  despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”, care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare în aer liber și iată că dau azi peste un concept care îmi place – ”mintea hibridă”, ca al treilea mod de a învăța și a fi.  A ști să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa date și mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind. Ideea e ca părinții și școlile să încerce să se miște tot mai mult în această direcție și să ofere copiilor posibilitatea să petreacă timp și afară, în grădină, în parc, în pădure, pe câmp. Unde profesor  priceput să le fie natura însăși.

**************************

Vorba de educație - Rețetă pentru o școală bună
Rețetă pentru o școală publică grozavă ( Pasi Sahlberg)
- o mână de colaborare
- 1 strop de creativitate
- o echipă nemaipomenită
- 1 mănunchi de profesionalism
- un grăunte de echitate
- o misiune și
- diversitate și incluziune, în cantitate dublă


( sursa: aici)

*************************


Vorba de educație - Școala ca ecosistem
În prezentările pe care le fac despre cum să reformăm  școala din interior mă folosesc  de conturul unei amibe pentru a povesti despre cum școala  e un organism viu, care își schimbă mereu forma și trece prin diferite faze ale schimbării. Dar școala ca ecosistem  și comunitate de interacțiuni  și interdependențe,  în care fiecare aspect contează,  e o idee care îmi place și mai tare. Pentru că nu știi când o vorbă sau un gest  pe care îl faci ca profesor sau director lasă urme pentru o viață.Excelent articolul din Edutopia.
***********************

Vorba de educație - Cine ce examene mai dă
In piață, 1 leu buchetul, producție proprie. Cu tot felul de certificate ale ”afacerii” lipite pe peretele chichineței în care își ține florile și mândră că tocmai a luat examenul de producător cu 9,60. Și să nu cumva să stresezi florile și să nu vorbești cu ele în grădină, că se trec repede. Tanti Iulia, 75. Life long learning și antreprenoriat pe bune.

*********************


Vorba de educație - Nu ne-o fi rușine?
Nu că nu aș fi știut, am ajuns de multe ori prin școli de la sate,  dar ieri mi-a fost mai clar ca oricând, pentru că i-am văzut cu toată emoția evenimentului pe fețe, aproape neîncrezători că întâmplarea pusă de noi la cale era chiar pentru ei, cu aplauze și diplome și felicitări că au pictat un perete de pe hol. Avem pe la sate copii atât de frumoși, atât de sensibili și cu atât de mult bun simț, încât e o crimă că îi lăsăm, în secolul 21, să învețe în școli cu toaletele afară și curți pline de  noroaie, în clase îmbâcsite, cu mobilier învechit și cu câteva cărți jupuite pe post de bibliotecă. Nu ne-o fi rușine?  Așa, ca nație?
 
*************************

Vorba de educație - ce-ar fi daca?
  Nu îl postez pentru că e încă un articol care a apărut azi despre Finlanda și școlile ei grozave, ci pentru o întrebare care se pune în text și care mi-a plăcut: ce-ar fi dacă în comunitățile sărace s-ar face ceea ce la mulți alții doar prin școlile private mai vezi, lucrurile pe care Finlanda le practică la nivel național în învățământul public? Adică: profesori de înaltă clasă și profesioniști adevărați, care să predea diferențiat și personalizat; copii mai puțini în clase; un curriculum bun și diversificat; sport și mișcare în mod regulat; teste mai puține sau deloc, dar evaluare zilnică și făcută cum trebuie de profesori și, mai ales, existența în fiecare clasă a unei atmosfere de lucru prietenoase, în care fiecare copil să se simtă respectat și prețuit.

(Why Finland Has the Best Schools)

***********************


Vorba de educație- Nobelul pentru educație 2016
Și Global Teacher Prize 2016, Nobelul pentru educație, merge la Hanan Al Hroub, o învățătoare din Palestina. Pentru ”nu violenței” într-o lume a violenței, pentru că a demonstrat că cel mai bine copiii învață prin joc și pentru că și-a inspirat colegii să își revizuiască stilul și metodele de lucru la clasă.


************************

Vorba de educație - calitatea spațiului educațional
În premieră la noi, excelent organizat, cu vorbitori de marcă. Și o temă care ar trebui să ne preocupe mai mult - calitatea spațiului educațional, ce înseamnă un mediu bun de învățare (acustică, lumină naturală, spații deschise, ideea de comunitate și de a fi împreună, flexibilitate și potențial de reutilizare), povești de succes de la noi și de prin lume, spuse chiar de autorii lor ( de ex., arhitectul care a proiectat vestitele școli fără pereți Verstas din Finlanda), cum lucrează împreună (la alții!) arhitecții și directorii de școli pentru a crea spații care încurajează colaborarea și învățarea bazată pe proiect și investigație, cum o școală trebuie să-și regândească periodic spațiul (și nu numai) pentru a ține pasul cu schimbarea modului în care învață copiii. Și regretul, personal, că multe dintre școlile noastre de stat sunt încă foarte departe de tot ce s-a arătat și de tot ce s-a vorbit. Prima ediție a ”Building Education Bucharest International Forum privind calitatea spaţiului educational”, 3 martie 2016, București. 
                                                             **************************
Vorba de educație - 10 pentru 2020


Dacă îmi amintesc că acum vreo 15 ani mergeam la poșta din oraș să trimit un fax, care era cel mai rapid mod de comunicare pe vremea aceea, iar azi aproape că nu mai putem funcționa din punct de vedere al profesiei fără smart phone, parcă îți vine să crezi ce spune raportul Future of Jobs  al World Economic Forum, dat publicității acum o săptămână - că prin 2020  vom avea a 4-a revoluție industrială și mulți roboți și altfel de companii și multe schimbări pe piața muncii.

Știam că se estimează că 65% dintre copiii care intră acum în școala primară  vor ajunge să aibă joburi care nu există astăzi. Aflu din chartul WEF cu top 10 abilități cerute pe piața muncii în 2020 că ar trebui să îi învățăm pe copii, în primul rând, să rezolve probleme complexe, să gândească critic și să fie creativi ( iar îi dăm dreptate lui Sir Ken Robinson, creativitatea a urcat pe locul 3!). Și mă întreb când și cum  o să începem să facem și noi asta prin școli. Că oricum e prea târziu. 2020 e doar peste patru ani.

*********************

Vorba de educație (42) - Oamenii din profesori


Am citit în această dimineață un articol bun pe Edutopia, genul acela care îți dă de gândit și te face să vezi lucrurile și din altă perspectivă. La noi nici măcar nu se vorbește despre asta, ce să mai zic de cursuri  pentru profesorii care au nevoie (și cred că sunt mulți, e o meserie care te mistuie,  cu mult stres, consum zilnic de trăiri și emoții). Despre cum să fii capabil să îți gestionezi propriile emoții și sentimente, să te re(aduni) la sfârșitul unei zile încărcate și să îți reîncarci bateriile. Despre dezvoltarea competențelor  socio-emoționale ale….profesorilor. Ca să poată, la rândul lor, să le dezvolte pe cele ale elevilor.

**************************

Vorba de educație (41) - Școli premiate în premieră
O idee pe care o promovez de câțiva ani buni, o vorbă de educație care a devenit faptă și o zi de care ne vom aminti ca de un început pe care îl așteptam de mult : ieri, 20 noiembrie 2015, Președintele a premiat două școli de la țară care nu sunt în topurile cunoscute, dar în care profesorii își fac treaba, cu puținul pe care îl au și cum știu ei mai bine: școala din comuna Cilibia(Buzău) pentru că s-a aplecat asupra fiecărui elev și a redus abandonul școlar și pe cea din comuna Horia (Constanța) pentru că au progresat și au adăugat valoare. Așa, că în continuare, voi spune de mult timp și peste tot, dar cu mai mare speranță și încredere că se poate, că ”o școală bună  este aceea în care fiecare (și subliniez, fiecare) copil face un pas înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat să promoveze, a venit foarte tăcut și școala  l-a învățat să pună întrebări, a venit nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la 10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.”


***********************
Vorba de educație (40) - bani puțini pentru copii
E ușor de observat și fără a face analize și studii - banii pe care statul îi cheltuie cu copiii României sunt puțini. Dacă avem și cifre care reies dintr-o cercetare serioasă, cu atât mai bine. Prin urmare, să nu trecem cu vederea concluzia unui raport pe care l-a prezentat astăzi Organizația Salvați Copiii referitor la alocările bugetare destinate copiilor pentru educație, sănătate și asistență socială:

”Insuficiența resurselor alocate de la nivel central pentru aceste trei domenii îi face pe copiii din zonele defavorizate extrem de vulnerabili–formula de finanțare face ca bugetele alocate pentru aceste domenii să fie influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate. Acest lucru se poate observa mai ales după implementarea măsurilor de descentralizare a resurselor bugetare, fiind acutizate diferențele între sumele per capita la nivel local pentru aceste domenii. Astfel, date analizate arată că, în România, copiilor nu li se asigură șanse egale în accesarea serviciilor de bază educaționale, de sănătate și protecție.”

 Nici vorbă de șanse egale și o nevoie care ne apasă și așteaptă politici publice imediate, altfel iar trebuie să spunem că nu există viitor pentru mulți dintre copiii noștri.

***********************

Vorba de educație (39) - Un fel de Nobel
Aștept în fiecare an să văd cine ia WISE Prize for Education (un fel de premiu Nobel pentru educație), pentru că în acest domeniu ai mereu nevoie de modele prin care să arăți că se poate. Pe 4 noiembrie 2015 a fost despre a da speranță prin educație într-o lume aflată în suferință. Dr. Yacoobi, laureata din acest an, crede că nu armele, ci educația poate transforma societatea. Mii de copii din Afganistan, în special fete, îi datorează faptul că au putut deschide ușa unei școli. A lăsat o viață comodă în SUA pentru a se reîntoarce în țara natală și a construi Afghan Institute for Learning, un centru de formare care, atunci când talibanii au interzis educația fetelor, a înființat 8 școli în care au învățat peste 3000 de tinere. Și pentru că, așa cum spune, visul ei nu este unul mic, ci unul foarte mare (”there is going to be a day that this country will rise up, and I am looking for that day”), Dr. Yacoobi vrea să creeze și o televiziune și să înființeze și o universitate. Un exemplu de dăruire pentru o idee și pentru a face bine în jur prin educație fără să faci din asta o afacere, fără să percepi taxe pentru a spijini școlile să se dezvolte și fără să ceri bani profesorilor să vină să te asculte.

                                                     ********************************

Vorba de educație (38) - ca florile în deșert
*************************

Ce s-a întâmplat zilele trecute în deșertul Atacama din Chile unde, ca urmare a unor ploi din martie, ținutul s-a umplut de o mare de flori superbe, mi-a amintit de analogia pe care Ken Robinson a făcut-o între un astfel de fenomen și ce se întâmplă într-o școală. Dacă atmosfera este una bazată pe încredere, colaborare, respect și apreciere,  semințele încolțesc, oamenii  lucrează cu plăcere și fac lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Dacă există un climat bun,  directori care nu doar comandă și controlează, ci sprijină și creează oportunități, profesorii ajung să fie creativi și să inoveze, iar școli aparent amorțite și în care nu se întâmplă nimic interesant se trezesc, deodată, la viață și ne uimesc. Ca florile în deșert.


                                                         *********************************

Vorba de educație (37) - individualizare+varietate
Mi-a plăcut că Howard Gardner le pune împreună: dacă vrei să valorizezi inteligențele multiple la clasă și să faci din fiecare copil un ”star”, e nevoie de individualizarea învățării și de varietatea formelor și metodelor de predare. E nevoie să te apropii de fiecare copil și să îl ajuți să învețe cum poate el mai bine și să facă progres, pe de o parte. Iar pe de altă parte,trebuie să nu predai doar într-un singur fel, mereu cu aceleași metode, întotdeauna cu tabla, creta și caietul de notițe, ci să transmiți cunoștințele cât mai atractiv, folosind tot felul de modalități, mijloace și resurse. Pentru ca lecția să îi placă și copilului care e inteligent muzical și celui care se exprimă cel mai bine prin mișcare și celui care se pricepe la cuvinte și celui care e logic și matematic și celui care iubește natura și chiar și artistului și reflexivului și comunicativului. Cam despre asta e vorba în educație.


************************

Vorba de educație (36) - pentru copii, până la capăt
************************

Ieri, Președintele a semnat ”Decretul pentru promulgarea Legii privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate”. Finalul unei povești de succes. O victorie a unei organizații care, de mult timp, nu doar că îi sprijină prin tot felul de activități pe copiii săraci să meargă la grădiniță, ci a inițiat un proiect de lege în acest sens și nu s-a lăsat până ce acesta nu a devenit realitate. Tichete sociale finanțate de la bugetul de stat condiționate de prezența la grădiniță. Pentru copii, până la capăt. Felicitări, OvidiuRo!
Vorba de educație (35) - o școală prietenoasă cu copiii
Nu doar copiii trebuie să vină cu drag la școală, ci și părinții lor. Când dau de uși deschise și disponibilitate la dialog, când se simt bine primiți și implicați, vă spun (din experiență!) că părinții ar putea deveni parteneri de încredere, așa cum se cuvine, dacă vrem ca mesajele educaționale pe care le primesc copiii să nu fie unele contradictorii. O școală prietenoasă cu părinții are un loc unde aceștia se pot întâlni, o sală a părinților sau măcar o masă cu două scaune pe holul școlii.
Într-o școală prietenoasă, părinții  sunt informați despre ce se întâmplă în școală ( eu am făcut-o printr-un buletin informativ lunar trimis pe mail), sunt consultați când au loc schimbări  și  când se iau decizii importante pentru copii.
O școală prietenoasă aude ”vocea părinților”, le cere părerea despre  lecții, profesori, activități și ce se mai întâmplă cu copiii lor (”prieteni critici”, de încredere, cum altfel?).
Într-o școală prietenoasă ședințele cu părinții sunt mai puțin formale, nu se stă în bănci, ci pe scaune așezate în cerc, agenda e anunțată din timp, nu se fac publice notele și năzdrăvăniile fiecărui copil (despre acestea se vorbește în întâlniri individuale), ci se discută despre problemele generale ale clasei, cum a fost, cum o să fie, despre ce și cum o să se învețe și unde e nevoie de ajutorul lor, uneori se lucrează pe grupe și se dau soluții la problemele clasei.

O școală prietenoasă cu părinții  știe cât sunt aceștia de valoroși și îi cheamă la școală să le spună copiilor poveștile lor despre meserii, succes, muncă și pasiuni sau îi lasă pe ei să organizeze tot felul de activități în afara clasei, că doar se pricep. Iar când nu o fac, școala îi mai și învață – cum să comunice cu copilul,  cum să îi fie alături  în anii de învățătură, cum să îl sprijine, cum mai e prin alte locuri și ce mai zic specialiștii în educație și tot așa ( școala părinților, nu?).
Și pentru toate acestea, o școală prietenoasă își apreciază părinții, le trimite din când în când câte o scrisoare de mulțumire, le dă diplome și distincții (am creat-o pe cea numită ”părintele lunii”, minunată!) îi invită la festivități, prezentări de proiecte, concursuri, seri distractive, întâlniri și evenimente.
Pentru că, așa cum se spune și s-a dovedit, chiar dacă copilul e bun, părinții sunt buni și e bun și profesorul, dacă ei nu lucrează împreună, puterea pe care ar avea-o ca părți ale unui întreg se pierde și rezultatele nu sunt cele așteptate. E nevoie de trei în această poveste. Ca să nu mai zic că unii spun că e nevoie de un sat întreg.
  
                                                ******************************

Vorba de educație (34) - o săptămână la țară
Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului, cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.
Iată de ce îmi place foarte mult ideea lui George Monbiot ca fiecare copil să petreacă o săptămână la țară, în natură, departe de orașe, pentru a face lucruri care le plac și care îi motivează. Experimentul lui Monbiot a arătat că unii copii, deși au rezultate academice slabe, demonstrează capacități deosebite de adaptare și rezolvare de probleme atunci când sunt implicați în activități în aer liber.

*****************************

 Vorba de educație (33) - în loc de bănci 
În loc de bănci care arată toate la fel, aș pune într-o sală de clasă scaune care să nu semene unul cu altul, poate așa ne-am aminti în orice moment că fiecare copil este unic și rostul școlii este să se aplece asupra fiecăruia, să valorifice ce e bun, să îi descopere înclinațiile și talentele și să i le dezvolte.

**************************


Vorba de educație (32) - reformă cu dragoste
Drept la țintă, cel mai potrivit cuvânt pe care artistul Dan Raul Pintea îl putea scrie pe zidul unei școli din Sibiu - dragoste! Căci asta lipsește în școli, de foarte multe ori. Prea puțini sunt profesorii care încearcă să înțeleagă problemele de tot felul pe care le au copiii, povestea lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea. Uneori nu știu să o facă, pentru că n-au fost pregătiți pentru asta. Alteori, presați fiind de sistem să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu prea mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze. Frumos spunea cineva, și mare dreptate are, că schimbarea în educație are un singur nume: DRAGOSTE.

***************************


Vorba de educație (31) - un profesor bun, din nou și altfel
Sunt probabil numeroase poveștile unor profesori care au văzut potențial acolo unde toți vedeau 8neputință, care au încurajat un talent atunci când ceilalți îl desconsiderau, care au ajutat copii sărmani să își depășească condiția sau i-au ascultat și încurajat pe cei  pe care nimeni nu îi întreabă nimic într-o școală. Ca mulți alții, am și eu poveștile mele de profesoară și directoare cu mulți de Silviu, Marian, Vlad sau Iliuță.

Aștept de mult știri și comunicate care să aprecieze nu doar câștigarea unor olimpiade și concursuri, ci și succese de genul celor din citatul de mai jos al lui Augusto Cury: 

Un educator bun îmbrățișează atunci când toți resping, încurajează atunci când toți condamnă, aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium, vibrează la curajul de a concura al celor rămași pe ultimele locuri. Nu caută propria sa strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe elevii și pe colegii săi de serviciu.”



****************************

Vorba de educație(30) - părinții ca persoane resursă

Părinții sunt o resursă foarte mare de informații și experiențe legate de meserii, carieră, relațiile cu alți oameni. Din păcate, această resursă este foarte rar utilizată în școli, deși efortul de organizare este unul minim, în comparație cu impactul asupra copiilor care poate fi unul extrem de important, în special în ceea ce privește orientarea în carieră. Recomand două modalități de a-i folosi pe părinții ca persoane resursă ( modalități pe care le-am experimentat în școlile cu care am lucrat):
 
1. Invitarea acestora în clasă  sau în şcoală pentru a împărtăşi din experienţa meseriei / muncii lor sub forma unor prezentări  sau a unor discuţii panel urmate de întrebări din partea copiilor. Demersul poate fi unul care să devină un program specific al școlii, intitulat de exemplu, Zilele cariei/ Săptămâna carierei, abordat interdisciplinar și cu activități de învațare și evaluare proiectate la nivel de ani de studiu/ nivel de clase.
2. Vizite la locul de muncă al părinților în cadrul cărora, pentru câteva ore, părintele este un ghid pentru copii în descoperirea specificului unei anume meserii și a abilităților necesare pentru practicarea ei.Vizitele se pot corela cu teme/ conținuturi din curriculum, de exemplu – cum se fabrică pâinea, educație pentru sănătate etc.
Succes!

**************************

Vorba de educație (29) - tema pentru acasă, între prea mult și deloc
Se apropie vacanța de primăvară și prevăd că părinții vor reclama din nou faptul că în această perioadă copiii, în loc să se joace și să petreacă timp cu familia,  au de făcut foarte multe teme, au de rezolvat sute de exerciții și probleme din diverse auxiliare și de completat numeroase fișe de lucru.

Deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:
  • temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;
  •  un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;
  •  timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de  redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute;
  •  copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei,  pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.;
  •  este recomandată consultarea copiilor în privința conținutului și volumului temelor.
De remarcat că, la nivel mondial, există o tendință tot mai bine primită de către profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies).

Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție echilibrată, cu teme atractive, date cu folos și sub forme variate, ca o prelungire acasă a învățării de toate felurile - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe alte feluri.

Pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, așa cum am mai scris (aici), fiecare școală ar trebui să-și elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de  politică școlară (politica școlii privind tema pentru acasă) prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante: de ce se dau teme? Cât timp se alocă temelor? Ce fel de teme se dau? Cum se controlează și se evaluează temele? Cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme?.

Ca o temă bine făcută despre teme.

**************************



Vorba de educație (28) - școala după școală ca politică publică
Pe scurt, școala după școală (ȘDȘ) în medii dezavantajate este despre copii care sunt ajutați suplimentar (înainte de ore sau după ore), să învețe mai bine, să își facă temele, să mânânce o masă caldă, să afle cine sunt ei cu adevărat și să descopere că  lumea din jur nu e doar satul în care trăiesc și din care mulți pleacă rar sau nu pleacă niciodată.

Am analizat diverse programe de tip școală după școală derulate de-a lungul anilor în România și am lucrat eu însămi în astfel de proiecte care au avut ca grup țintă copii din diverse comunități sărace. Evaluarea acestor programe a scos în evidență schimbări majore, în unele cazuri de-a dreptul surprinzătoare, în ceea ce privește progresul înregistrat atât la nivel academic și în plan cognitiv, cât și la nivelul deprinderilor și atitudinilor și în plan emoțional. Copii care au progresat de la nota 5 la nota 8. Copii care la intrarea în program abia scoteau o vorbă au ajuns să comunice foarte bine cu colegii și profesorii. Copii care nu aveau nici televizor acasă au învățat să facă poze și să filmeze. Copii care nu veneau la școală cu zilele nu au mai avut nicio absență. Și exemplele pot continua.

Consider că extinderea la nivel național  a unui astfel de program, prin includerea în setul de politici publice și finanțare de la de bugetul stat este o soluție viabilă în acest moment. Iar dacă vrem să facem lucrurile bine, un astfel de demers ar trebui să aibă în vedere o atentă proiectare (analize de nevoi, crearea unui concept specific fezabil, elaborarea unor instrumente de lucru etc.) și crearea de parteneriate complexe între toți factorii interesați ( MEN, școli, ISJ-uri, autorități locale și județene, părinți, elevi, ONG-uri etc.). De asemenea, e nevoie să se utilizeze întreaga expertiză și resursele existente în sistem ( de ex., experții români care au lucrat în proiecte prin care s-au conceput și implementat programe ȘDȘ, profesorii care au fost formați și au derulat astfel de programe, școlile în care s-au derulat cu succes programe ȘDȘ,  activiști din ONG-uri cu oferte de programe educaționale pentru copii, documente programatice etc.) și să se analizeze și bunele practici de programe after-school și literatura de specialitate din alte țări ( de ex., experiențele din SUA, care sunt diverse în ceea ce privește conținutul și grupurile de elevi cărora li se adresează, dar și cele din Canada și Marea Britanie etc.).

În elaborarea unui concept al programului ȘDȘ care să fie viabil la nivel național trebuie avute în vedere și analizate cu atenție și rigurozitate aspectele care vizează finanțarea, metodologia programului, formarea profesorilor care vor lucra cu copiii, spațiile în care se vor desfășura activitățile, curriculumul programului, modalitățile de monitorizare și evaluare, implicarea părinților, asigurarea mesei zilnice etc. În acest moment, se poate. Avem tot ce ne trebuie. Copiii așteaptă. Altfel, mulți nu vor avea niciun viitor.

**************************

  Vorba de educație (27) – încredere că se poate
Acum câteva zile, la finalul unui curs,  profesorii  ne-au mulțumit  nouă, formatoarelor, printre altele, și pentru că le-am dat încredere. E poate o nevoie de care adesea uităm, în iureșul de critici, multe îndreptățite, care se revarsă zilnic asupra sistemului de învățământ și asupra oamenilor săi. Cred că totuși, pe lângă idei noi despre curriculum, evaluare, reformă și schimbarea paradigmei educaționale,  profesorii au nevoie de speranță, de încredere că lucrurile se pot schimba. La cursul despre care vă spuneam, noi le-am vorbit despre povești  de succes de la noi și de la alții, despre ce lucruri minunate au făcut profesori ca ei din România și din alte părți ale lumii (fără să mai aștepte minuni de la ministere și nu știu ce alte autorități) acolo în școală, la firul ierbii, în sala de clasă, unde are loc adevărata transformare, unde se întâmplă  întâlnirea miraculoasă cu copiii. I-am ajutat să constate prin experiență directă că, dacă lucrează împreună și colaborează, pot găsi soluții foarte bune la problemele specifice din școala lor.

Dacă dorim să transformăm școlile  și să formăm comunități educaționale active și puternice, e nevoie să creștem  reziliența emoțională a profesorilor, capacitatea lor de a face față schimbărilor, provocărilor și presiunilor de tot felul. Profesorii au nevoie să audă că se poate, că sunt multe școli în care copiii vin cu drag și învață cu plăcere. Profesorii au nevoie să fie puși în situația de a-și schița și împărtăși propriile idei de schimbare și de a fi apreciați și lăudați pentru ele. Profesorii merită și au nevoie de emoții pozitive pentru ca, la rândul lor, să transmită entuziasm și motivație celor pe care îi  educă.

(Am plecat din acel loc cu o imagine ce se vedea de la una din ferestrele de pe hol și care se potrivea optimismului din acel moment că da, se poate, și că da, asta ar fi o soluție – să mergem prin școli să construim cuiburi de speranță).  

*************************

Vorba de educație (26) – primăvară nouă, cu poveri vechi
E luni și început de primăvară și mă gândesc  cu  optimism și speranță că poate vom reuși să scăpăm de poverile care atârnă greu de soarta educației din România:  finanțarea deficitară, inexistența unor politici pe termen lung, politizarea funcțiilor de conducere,  lipsa autonomiei școlilor, faptul că nu sunt promovați oamenii competenți, un  curriculum care nu vizează și formarea abilităților de viață,  inechitatea din mediul rural, focalizarea excesivă pe teste,  modul  în care sunt selectați și formați  profesorii (și lista rămâne, desigur, deschisă).

****************************

                Vorba de educație (25) – diversitate
Când eram profesoară, am avut o clasă care m-a învățat pentru totdeauna să iubesc și să valorizez diversitatea  în tot ceea ce fac în educație. Erau copii atât de diferiți și atât de frumoși în specificul lor, fiecare cu înfățișarea și felul lui de a fi, încât orice zi petrecută cu ei era încă o surpriză. Unul înalt, altul scund, unul vorbăreț, altul tăcut, unul care cânta bine, altul bun la matematică, unul obrăznicuț, altul prea timid, unul poet, altul dansator, ochi albaștri, ochi căprui și tot așa. Imposibil de băgat în vreun tipar. Din fericire. 8C.

**************************

Vorba de educație (24) - comunitatea profesională
Într-o școală, o comunitate profesională este puternică dacă profesorii lucrează împreună, dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele, au credinţe şi valori comune, colaborează şi fac eforturi pentru ca fiecare copil să progreseze.

*************************

Vorba de educație (23) - teatru în școli
De ce ore de teatru în școli? Pentru că momentele de la repetiții și cele în care sunt pe scenă în spectacol sunt pentru copii experiențe de învățare unice. Pentru că  a face teatru înseamnă a te cunoaște mai bine pe tine, a învăța să comunici, să lucrezi în echipă, să respecți diferențele,  să-ți  gestionezi emoțiile, să te exprimi  în fața unui public. Pentru că, din când în când, din loc în loc, datorită acestor ore, unii copii se fac actori (așa, ca ai mei, Paul, Alex și Silviu).


*************************

             Vorba de educație (22) – spațiul lor
Niște foști elevi mi-au spus că nu o să uite niciodată momentul când le-am dat pensule și culori și le-am spus să picteze geamurile din clase și de pe coridoare. Cred că spațiul unei școli trebuie să fie un loc primitor, vesel și colorat, în care copiii să vină cu plăcere și în care să se simtă proprietari, și nu oaspeți de fiecare zi. Să-i lăsăm deci pe copii să vină cu idei și să contribuie la schimbarea modului în care arată nu numai sălile de clasă și holurile, ci și zidurile exterioare, curțile  sau gardurile școlilor în care învață.


*********************

                       Vorba de educație (21) – la sate
Sunt sigură că mulți copii de la sate speră că vom face ceva să le schimbăm viața. E vorba despre cei care merg la culcare flămânzi, muncesc mult în gospodărie, nu se duc la medic, abandonează școala, nu au televizor și nu au ieșit niciodată din satul lor. Conform unor rapoarte recente, în anul de grație 2014  peste jumătate din copiii României se află în situații de risc de sărăcie și excluziune socială.

**************************

Vorba de educație (20) - cei mai buni evaluatori
Copiii trebuie întrebați de profesori și de director ce merge și ce nu merge în școala lor, ce le place și ce nu le place sau ce ar dori să schimbe. Ei sunt cei mai buni evaluatori. 


*******************************
 
Vorba de educație (19) - dincolo de ce avem acum 
Pentru  a  deschide ușa unei schimbări de fond  în educație și a face un pas dincolo de ce avem acum, adică ”un curriculum de secolul 19, clădiri și organizare de secolul 20 și elevi de secolul 21 care au în față un viitor nedefinit” (Bruce Wellman) este nevoie, pe lângă o finanțare corespunzătoare, de oameni  onești  și cu viziune, care și-au demonstrat competența  prin fapte, nu prin vorbe, care au arătat că se poate și care, la toate nivelurile sistemului de învățământ, să facă lucrurile bine, să inspire și să motiveze.

.************************

Vorba de educație (18) - călătoria spre o școală bună
A începe să-ți reinventezi școala pentru a o transforma într-un loc primitor, în care fiecare copil să se simtă bine, să vină cu drag, să învețe și să progreseze e ca și cum ai pleca într-un fel de călătorie.De aceea, este nevoie – aşa cum facem când pornim la drum, să ne asigurăm că ştim de unde plecăm (diagnoza), că am stabilit direcţia către care ne îndreptăm (dimensiunile unei şcoli bune), că ne-am planificat fiecare etapă a călătoriei (strategiile), că avem bagajele necesare (resursele), o călăuză bună (managerul) şi tovarăşi de drum de nădejde (elevii, profesorii, părinţii, comunitatea).

**************************

           Vorba de educație (17) - întrebări 
           Cel mai simplu mod de a-i implica pe copii într-o activitate este să le adresăm întrebări bune.

      
*************************


 Vorba de educație (16) - etică     
 Lipsa eticii profesionale și personale este un indiciu că ai urmat o școală care nu te-a format ca    bun cetățean.

************************

 Vorba de educație (15) - ceilalți
 Punem atât de mult accent pe cât de bine îi pregătește școala pe copii la matematică și ne  interesează atât de puțin cum îi învață să trăiască împreună cu ceilalți.

**************************

Vorba de educație (14) - fiecare
Fiecare copil este valoros in felul lui și rostul școlii este să descopere acest lucru.

***********************

Vorba de educație (13) - imaginație
Intr-o școală bună, profesorii găsesc căi multiple de a dezvolta imaginația copiilor prin desen, pictură, joc, story-telling, fotografie, literatură, modelaj și nu numai. Pentru că ei știu că, dacă ”logica te duce din punctul A în punctul B, imaginația te duce oriunde” (Einstein).
***************************

Vorba de educație (12) - prezent
Nu există curs, conferință sau întâlnire la care să particip și în care să nu vorbesc despre necesitatea ca profesorii să cunoască domeniile de interes ale copiilor/ studenților și să construiască învățarea raportându-se la acestea. Altfel, există riscul ca lumile lor să nu se întâlnească vreodată sau, cum zice M., să joace fiecare în alt film.

***************************

Vorba de educație (11) - interactivitate
Dacă orele de curs ar fi ca o pânză de Pollock (creative, interactive, integratoare, provocatoare, variate, dinamice, interesante), ar fi mai puțină plictiseală și lehamite de carte în școli și universități.

****************************

Vorba de educație (10) - autocunoaștere 
Pe parcursul anilor de școală, copiii ar trebui să fie învațați să se cunoască, să-și descopere propria persoană, sentimentele, potențialul, ce știu să facă mai bine, ce le place, care le sunt slăbiciunile, ce au de îmbunătățit și cum pot înlătura piedicile din calea dezvoltării personale. Pentru că: ”He who knows others is wise.He who knows himself is enlightened.”(Lao Tzu)

.*************************

Vorba de educație (9) - dragoste
De multe ori, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea, într-un cuvânt, dragostea, de care au atât de multă nevoie. Așa că, să o ascultăm pe doamna Eleanor Roosevelt:”The giving of love is an education in itself.”

*************************

Vorba de educație(8) - afară
Când sala de clasă se mută afară - în grădina școlii, în parc, în pădure, pe câmp, e învățare durabilă, prin descoperire.

*********************

  Vorba de educație(7) - grijă
  Dacă în școală are parte de atenție și grijă, orice copil poate să strălucească.

**************************

Vorba de educație(6) - consultare
Din când în când, e important să ne întâlnim cu elevii noștri, să ne consultăm cu ei și să îi întrebăm cu real interes și nu doar de fațadă și pentru a mima democrația, ce nu merge în școala românească, în general, și în școlile lor, în particular.

*****************************

Vorba de educație (5) - încredere
Când ai încredere în profesorul tău și profesorul tău are încredere în tine, a învăța devine, încet, încet, o stare de bine. 
*************************

Vorba de educație (4) - visul
Rostul educației este să te ajute să îți îndeplinești visul.

**********************


Vorba de educație(3) - o școală bună
O școală bună este aceea în care FIECARE copil progresează, în raport cu rezultatele anterioare și mediul socio-cultural din care provine.

**********************


Vorba de educație(2) - învățare pe tot parcursul vieții
De la a transmite cunostințe, la a forma abilități de învățare pe tot parcursul vieții, e un pas mare, care trebuie făcut în școli până nu e prea târziu.

***********************

Vorba de educație (1) - obiectivitate
Dacă vrem cu adevărat să progresăm și să schimbăm ceva în educație, la orice nivel, e nevoie să ne autoevaluăm cu obiectivitate, ca să știm unde ne aflăm și ce avem de făcut pe viitor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu