duminică, 31 martie 2013

Lecția de zbor a lui Nichita Stănescu

Astăzi ar fi împlinit 80 de ani, bun prilej de a-i reciti poeziile.


Lecția de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.                                   

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.


 
Ursuletul de plus al lui Nichita
De la copilul Nichita (Nini, cum îi spuneau părinții) ne-au rămas un ursuleț de pluș, o pianină și un microscop care pot fi văzute la muzeul memorial din Ploiești.











....și videos cu Nichita și Ploaie în luna lui marte, interpretat de Nicu Alifantis

sâmbătă, 30 martie 2013

Food education – lecții de la Jamie Oliver



Alimentația nesănătoasă în rândul copiilor este cu, siguranță, o temă de actualitate ( am fost bombardați în ultimele săptămâni cu știri înfricoșătoare despre ce conțin alimentele pe care le mâncăm!) și consider că educația în acest domeniu ar trebui să fie prezentă în orice școală, mai ales în cele din mediul urban.
Ca urmare a prezentării unor situații dramatice( de genul unor copii obezi care mai aveau doar câțiva ani de trăit sau a unor copii de clase primare care nu recunoșteau legume ca roșiile, cartofii, conopida etc.) pe care le-a întâlnit în numeroasele sale acțiuni și proiecte ce au vizat educația pentru o alimentație sănătoasă în Marea Britanie și SUA (proiectul anti-obezitate din Huntington, West Virginia – orașul cu cele mai mari probleme de sănătate din SUA, campania de introducere a unui meniu sănătos în școlile britanice – pentru care a fost decorat de regină etc.), lecțiile lui Jamie Oliver sunt clare și imperative:
 “Your child will live a life ten years younger than you because of the landscape of food that we’ve built around them. We have to start food education, in schools, and that s it!”

joi, 28 martie 2013

Be yourself! – lecția cea mai importantă de la Summerhill School


Fondată în 1921 de Alexander Sutherland Neill și situată în Leiston, Marea Britanie, Summerhill School este considerată cea mai democratică școală din lume, în care toate deciziile privind modul în care funcționează școala, regulile, conduita, activitățile extrașcolare, dotările, problemele de zi cu zi etc. sunt luate în cadrul unor întâlniri care au loc de trei ori pe săptămână și la care poate participa și vota orice elev sau profesor. Singura regulă care nu poate fi schimbată este principiul de bază pe care a fost fondată școala și anume că nici un copil nu va fi forțat să participe la o oră de curs dacă el însuși nu și-a ales respectiva oră.

Neil a înființat școala pornind de la credința sa că la școală un copil trebuie să fie el însuși, să își trăiască propria sa viață, și nu cea pe care i-o planifică părinții sau i-o impune un profesor care crede că le știe pe toate.

Lecția de succes a lui Alexander Sutherland Neill  (școala funcționează pe aceleași principii de 92 de ani și a rezistat chiar și unei tentative a guvernului Blair de a o închide!)  este to make the school fit the child - instead of making the child fit the school.

Și încă un citat celebru al lui A.S.Neill, complex cât o carte de pedagogie: I would rather Summerhill produced a happy street cleaner than a neurotic scholar.



Școli ale viitorului



În ultima vreme, arhitecți din diferite părți ale lumii au venit cu propuneri de clădiri de școli care nu mai au nimic în comun cu construcțiile tradiționale. Au dispărut pereții, spațiile de învățare nu mai sunt delimitate în clase și coridoare, au apărut zone de relaxare  sau de vizionări video, sunt folosite materiale naturale, panouri solare sau sensori de lumină. Într- o astfel de școală, copiii se simt în lumea lor și învață cu mai mult drag.


 http://www.euronews.com/2012/08/14/building-the-schools-of-tomorrow/

Vittra School in Suedia

Educația ca eliberare – lecția lui Paulo Freire


L-am descoperit pe Paulo Freire acum câteva luni, cu ocazia pregătirii unui suport de curs pentru educatoare. Acest mare pedagog brazilian(1921-1997), unul dintre cei mai valoroși gânditori ai timpului nostru, cu o viață și o operă de excepție, nu este tradus în lb română și, din păcate, nici ideile lui nu sunt prezente în analizele și dezbaterile pe teme de educație, deși:

- este unul dintre rarele exemple de pedagogi care au îmbinat reflecția și scrisul cu acțiunea concretă – a implementat prin muncă asiduă numeroase programe de alfabetizare în zonele sărace din Brazilia și Chile

- este pedagogul care a descris și a atacat cu tărie conceptul de educație depozitară(banking education) acea formă de educație care dă comunicate şi face depozite, care îi neagă educatului rolul de protagonist şi îl transformă în vas, recipient, pe care educatorul trebuie „să-l umple” și conform căreia «educatorul va fi cu atât mai bun, în măsura în care va fi capabil să „umple” recipientele, răsturnând în ele depozitele, iar subiecţii de educat  vor fi cu atât mai buni cu cât se vor lăsa mai docil „umpluţi”»

- este cel care a promovat ideea educației ca dialog și interacțiune între educat și educator, care să înlocuiască atitudinea de dominare a profesorului, acel model de educație în care profesorii vorbesc și elevii ascultă  și care, spune Freire, duce la acea «cultură a tăcerii», în care oamenii reduşi la tăcere, la analfabetism cronic, rămân «în lume, dar nu cu lumea şi cu ceilalţi, rămân spectatori şi nu recreatori ai lumii»

- este pedagogul care a introdus conceptul de pedagogie a oprimatului ( în cartea Pedagogia del Oprimido, 1968, tradusă în numeroase limbi, text de bază pentru critical pedagogy) și ne-a învățat că educația trebuie să fie o experiență de eliberare, una dificilă, angajantă, căreia îi acordă un rol foarte important, deoarece şi finalitatea este importantă.

Rolul educaţiei este acela de a ajuta o persoană să devină agent al propriei eliberări, al propriei umanizări. Educaţia trebuie să fie, aşadar, o practică de umanizare, de depăşire a nedreptăţii care înrobeşte şi oprimă oamenii şi popoarele.

miercuri, 27 martie 2013

Lecții finlandeze



Probabil că mulți ne-am întrebat cum a reușit Finlanda ca, într-o perioadă relativ scurtă de 45 de ani, să ajungă să aibă cel mai performant sistem de învățământ din lume, în care profesorii sunt o categorie profesională foarte respectată, în care nu există eșec școlar, în care procentul de abandon este de doar 2%, iar elevii sunt cei mai buni din lume la matematică și științe.

Răspunsurile le putem găsi în cartea  Finnish Lessons: What can the world learn from educational change in Finland? (2011) scrisă de Pasi Sahlberg, profesor universitar, director general în Ministerul Educației și Culturii din Finlanda, expert și consultant renumit la nivel internațional.

Dincolo de faptul că în această țară există o voință națională colectivă de a face educație de calitate pentru toți copiii și de faptul că finlandezii pun foarte mare preț pe educație, succesul acestui sistem este asigurat, în primul rând, de calitatea excepțională a oamenilor care lucrează în educație, atât a celor care elaborează politicile și strategiile naționale și administrează sistemul, cât și a profesorilor care lucrează în școli și care sunt selectați dintre cei mai buni absolvenți ai unei generații. 

În plus, sistemul de învățământ din Finlanda are un curriculum consistent, în procesul de predare-învățare accentul se pune pe echitate și egalitate și nu pe competiție (nu se dau teste standardizate!), atmosfera de lucru este relaxată și în clasă sunt până la 3 profesori, dintre care unul lucrează în mod obligatoriu cu acei copii care au nevoie de sprijin suplimentar.

Educație urbană cu Asociația Komunitas

De peste șapte ani, cu mult entuziasm și responsabilitate a lucrului bine făcut, Asociația Komunitas din București desfășoară în școli și în comunități activități de educație urbană, conturând pas cu pas (prin crearea unor metode proprii și elaborarea de publicații de profil) un tip de educație extrem de actual în lume, dar  foarte puțin dezvoltat în România - vezi www.asociatia-komunitas.ro .

Laboratorul Urban reprezintă un spațiu de experiment și inovație creat de Asociația Komunitas. Laboratorul Urban activează momentan în București și datează din anul 2009. http://laboratorul-urban.blogspot.ro/


Și un articol excelent despre un proiect de educatie urbană pe care Asociația Komunitas îl implementează în prezent în cartierul Tei poate fi citit pe
http://totb.ro/copiii-invata-la-scoala-cum-pot-imblanzi-orasul/
 

Un proiect de școală particulară – SEB


Colaborarea mea cu Școala Europeană București (SEB) a început în 2005,  la 4 ani de la înființarea acesteia, moment în care avea 33 de elevi cuprinși în 4 clase, era autorizată pentru ciclul primar, avea 14 angajați (8 cadre didactice și restul personal administrativ) și o minimă, aproape inexistentă, structură organizațională. La finalul  colaborării, în august 2010, SEB avea 260 de elevi cuprinși în 19 clase, era acreditată pentru învățământul primar și cel gimnazial și autorizată pentru liceu, avea 84 de angajați ( 49 de cadre didactice și restul  personal administrativ) și era considerată un brand de succes și una dintre cele mai bune instituții de învățământ privat din București.
 A fost un proiect pe care l-am considerat o provocare profesională și o oportunitate de a cunoaște și specificul, destul de complex și complicat, al învățământului particular.
În cazul SEB, construcția instituțională a pornit aproape de la nivelul zero și a implicat  crearea în același timp atât a unui concept/ brand care să se impună prin calitate pe piața locală, cât și a tuturor mecanismelor, structurilor, tipurilor de activități, documentelor etc. specifice unei instituții școlare, în paralel cu dezvoltarea resurselor umane și formarea unei comunități educaționale care să se raporteze la aceleași valori și principii educaționale – detalii sunt în rubrica Proiecte.

Din 2010 și până astăzi, școala funcționează în continuare pe baza modelului creat și dezvoltat în perioada 2005-2010 și care este încă vizibil pe site-ul școlii http://www.scoalaeuropeana.ro/ ( a se vedea textele de pe prima pagină și din rubricile site-ului precum și arhiva de buletine informative)

Şcolirea şcolii pentru schimbare – modelul Școlii 4 Elena Donici Cantacuzino din Pucioasa

Teoreticieni în domeniu consideră că reformarea unei şcoli în sensul adaptării acesteia la cerinţele societăţii în care funcţionează este un proces care poate avea loc urmând diferite abordări, cum ar fi:
  • modelul centralizat – politici, strategii, mecanisme şi proceduri sunt transmise de la un nivel superior către instituţiile şcolare care se conformează şi le implementează;
  • modelul descentralizat, de tip laissez - faire, în care şcolile se dezvoltă independent de sistem, conform unor strategii proprii, care nu au în vedere nevoile generale ale sistemului;
  • modelul care permite o schimbare simultană de sus în jos şi de jos în sus (top-down, bottom-up) 
Elevi ai Școlii 4 pictând pereți, 1998
Cea de a treia abordare înseamnă că şcoala este cuprinsă într-un proces de schimbare care acţionează în acelaşi timp din două direcţii:
  1. Din exteriorul instituţiei, de la nivelul politicilor educaţionale  naţionale de reformare a sistemului de învăţământ, care permit şcolilor să îşi găsească direcţia schimbării şi să primească susţinerea necesară pentru implementarea reformei.
  2. Din interiorul instituţiei, care începe să îşi genereze şi să îşi activeze propriile forţe ale schimbării pentru a primi inovaţia reformei educaţionale.
Avem de-a face în această situaţie cu un proces pe care eu îl numesc şcolirea şcolii pentru schimbare, pentru a face faţă reformei, într-un context generos al unor politici educaţionale inovatoare. Un astfel de model a fost dezvoltat în România, între anii 1997- 2005, la Şcoala 4 Elena Donici Cantacuzino din Pucioasa, judeţul Dâmboviţa. Într-un moment prielnic în care echipa ministrului Marga promova la nivel naţional o reformă cuprinzătoare, sistemică şi bazată pe concepte şi abordări moderne practicate la nivel mondial, această şcoală a înţeles că trebuie să se pregătească pentru a primi inovaţia reformei şi s-a transformat într-o şcoală în mişcare, capabilă să înţeleagă, să accepte şi să infuzeze schimbarea.

Intre 1997 -2005(când am ieșit din sistemul de învățământ pentru a lucra în domeniul managementului de proiecte educaționale) am conceput și coordonat proiectul de transformare a Școlii 4 ”Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa dintr-o școală tradițională într-una inovatoare, dintr-o organizație obișnuită dintr-un orășel de provincie, într-una de referință la nivel național. Considerată la un moment dat un miracol românesc (în 1998, de către Alexandru Crișan, Director executiv al Centrului Educația 2000+), o școală prin care se înalță neamul ( în 2001, de către Ecaterina Andronescu, Ministru al Educației) școala din Pucioasa a fost vizitată și apreciată de mii de profesori, inspectori, universitari din toată ţara şi din străinătate, de reprezentanţi ai Băncii Mondiale, miniştri ai educaţiei, pedagogi şi cercetători în educaţie. Este proiectul meu de suflet, cel în care am investit cel mai mult timp și munca cea mai provocatoare.

Clubul de teatru in lb engleză
Transformarea a avut loc în mai multe faze( vezi descrierea acestora în secțiunea Proiecte) , iar principalele lecțiile învățate au fost:
  • succesul reformei unui sistem de învăţământ se bazează pe dezvoltarea capacităţii instituţionale a şcolii de a coloniza inovaţiile propuse;
  • ameliorarea şcolară este o călătorie fără sfârşit;
  • în această călătorie, profesorii care învaţă sunt călătorii neobosiţi, cheia într-o schimbare în educație
    Echipa de profesori ai școlii - 2004

    Modelul Pucioasa a fost recunoscut de specialişti în educaţie ca fiind unul de succes şi a fost preluat de multe şcoli din ţară, constituind un agent semnificativ al schimbării produse în numeroase instituţii de învăţământ din sistem, în ceea ce priveşte organizarea unui mediu fizic şcolar prietenos, sistemul de afişaje în clase şi în şcoală, metodele activ-participative pentru formarea gândirii critice, Consiliul Elevilor, uniforma elevilor, managementul bazat pe comunicare, motivare şi participare, tipurile de cursuri opţionale din curriculumul la decizia  şcolii, proiectele de acţiune civică în comunitate, modalităţile de comunicare internă, reguli și regulamente, raportul de evaluare a activității,  implicarea elevilor în organizarea şi derularea de activităţi, sistemul de formare a profesorilor, procedurile de evaluare internă etc.

UPDATE, peste ani:

Acest ultim paragraf este adăugat peste ani și este despre dezamăgiri și încredere înșelată. Astăzi (iunie 2015), din cauza incompetenței manageriale de la toate nivelurile responsabile de implementarea unui proiect Reggio de extindere a spațiului (care nici măcar nu se justifica raportat la numărul de elevi) și sub ochii conducerii școlii și ai unei întregi comunități, clădirea școlii, toate investițiile făcute de-a lungul multor ani și urmele schimbărilor făcute în perioada 1997-2004, când instituția a fost desemnată de specialiști ca ”cea mai inovatoare școală din țară, un miracol românesc” au fost distruse (de exemplu, palmele tuturor copiilor pe ziduri și picturile participative de pe pereții sălii Discovery) . În plus, multe dintre mecanismele democratice de organizare și funcționare  introduse în școală au fost desființate și s-a pierdut și setul de valori și atitudini care a stat inițial la baza dezvoltării școlii ( de exemplu, ”fără intrări separate pentru profi și elevi”, ”uși mereu deschise pentru părinți, și nu porți încuiate ”, ”conducere prin consultare și colaborare, și nu prin impunere”, ”valorile și principiile înainte de toate”, ”nu formă fără fond”, ”fără lingușire și cultul personalității în relația cu directorul”, ”lucrăm pentru copii, și nu la propria statuie”, ”fiecare elev este valoros, nu doar premianții”, ”nu ne schimbăm opiniile în funcție de interese”). Prin urmare, capitol închis. Orice altceva se va întâmpla în viitor cu această școală va avea foarte puțină legătură cu ceea ce s-a descris mai sus.


marți, 26 martie 2013

Un proiect de succes : Reading and Writing for Critical Thinking(RWCT)/ Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice (LSDGC)



Pot spune cu certitudine că RWCT/ LSDGC este proiectul care a avut cel mai mare impact asupra dezvoltării profesionale a profesorilor din sistemul de învățământ românesc și care a schimbat vizibil procesul de predare – învățare – evaluare,  în direcția utilizării la clasă a unor metode activ participative și  introducerii unei practici reflexive.

Foarte mulți profesori/ pedagogi/ experți în educație vorbesc și scriu astăzi despre gândire critică și utilizează la clasă sau în activități de formare metodele introduse în România prin proiectul RWCT – diagrama Venn, turul galeriei, cubul, jurnalul cu dublă intrare, SINELG, stiu/ vreau să stiu/am învățat, dezbaterea etc. De aceea, mă bucur că m-am numărat printre cele câteva persoane care au adus proiectul în România și, la 16 ani de la primele activități, cred ca ar fi de interes să prezint un scurt istoric al acestui proiect – vezi secțiunea Proiecte.
1997, Balaton, Ungaria - echipa care a reprezentat România la întâlnirea în care s-a prezentat proiectul RWCT/LSDGC la nivel european și s-a planificat implementarea lui în 10 țări ( jos, de la dreapta la stanga: Anca Tîrcă, Odette Zaiț, Florina Oțet, Sudia Paloma - SUA, Doina Olga Stefanescu și Gyongyver Darvasi; in picioare: Reka Demeter și Charles Temple, coordonatorul programului)
Conform inițiatorilor proiectului (] Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., 1998) a gândi critic înseamnă "a lua idei, a le examina implicațiile, a le supune unui scepticism constructiv, a le pune în balanță cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le sprijine și să le dea consistență și a lua o poziție pe baza acestor structuri".

Deși gândirea critică este tot mai necesară pentru a ne adapta unei lumi din ce în ce mai complexe și variate, este evident că foarte puțini dintre noi avem această capacitate de a încadra corect concepte și informații și de a integra creativ idei și resurse. De multe ori trăim într-un mod automat și ducem o viață pe care n-o examinăm și la care nu reflectăm și de puține ori analizăm dacă ceea ce facem are sau nu sens:  

- în calitate de consumatori, cumpărăm diferite obiecte la primul impuls, fără a cântări dacă ne sunt necesare sau dacă ni le permitem

- ca părinți, adesea reacționăm la faptele copiilor impulsiv și fără a vedea dacă acțiunea noastră contribuie benefic sau nu  la dezvoltarea lor personală

- în calitate de cetățeni, votăm fără să ne familiarizăm cu pozițiile exprimate de candidați și consecințele pe termen lung ale propunerilor lor

- ca soți/soții, ne gândim doar la propriile dorințe și așteptări fără a lua în considerare perspectivele și nevoile partenerilor

- ca potențiali pacienți, prea adesea devenim indiferenți față de sănătatea noastră și nu ne formăm obiceiuri de viață sănătoasă

- ca profesori, de multe ori predăm fără a cerne critic ceea ce ni s-a predat și nouă, descurajând inițiativa elevilor și anulându-le posibilitatea de a-și forma o gândire independentă

luni, 25 martie 2013

Programul Școala după școală - lecții de proiect

Reprezentanți ai guvernului au făcut zilele acestea declarații în legătură cu intenția de a extinde programul Școala după școală (ȘDȘ) la nivel național și a identifica surse de finanțare. Având în vedere  rezultatele unui proiect în care am lucrat timp de 2 ani (beneficiar ISJ Dâmbovița) consider că un astfel de program nu numai că este o soluție viabilă pentru sistemul de învățământ românesc, dar este chiar o necesitate, în special pentru copiii de la ciclul primar care provin din medii dezavantajate și care locuiesc în comunități sărace. Monitorizarea și evaluarea programului au scos în evidență schimbări majore, în unele cazuri de-a dreptul surprinzătoare, în ceea ce privește progresul elevilor cuprinși în programul ȘDȘ, progres înregistrat atât la nivel academic și în plan cognitiv, cât și la nivelul deprinderilor și atitudinilor și în plan emoțional.
Principala lecție învățată însă din acest proiect este că derularea unor programe ȘDȘ eficiente și eficace este un demers complex ce necesită acțiune convergentă la nivel național, care să aibă în vedere:
-  o atentă proiectare (analize de nevoi, crearea unui concept specific fezabil, elaborarea unor instrumente de lucru etc.)
- parteneriate complexe între toți factorii interesați ( MEN, școli, ISJ-uri, autorități locale și județene, părinți, elevi, ONG-uri etc.)
- analiza bunelor practici de programe after-school și a literaturii de specialitate din alte țări ( de ex., experiențele din SUA, care sunt diverse în ceea ce privește conținutul și grupurile de elevi cărora li se adresează, dar și cele din Canada și Marea Britanie etc.) 
- utilizarea întregii expertize și a resurselor existente în sistem ( de ex., experții români care au lucrat în proiecte prin care s-au conceput și implementate programe ȘDȘ, profesorii care au fost formați și au derulat astfel de programe, școlile în care s-au derulat cu succes programe ȘDȘ,  activișți din ONG-uri cu oferte de programe educaționale pentru copii, policy/concept papers, rapoarte și analize elaborate de diverse instituții în cadrul unor proiecte etc.)
În elaborarea unui concept al programului ȘDȘ care să fie viabil la nivel național trebuie avute în vedere și analizate cu atenție și rigurozitate aspectele care vizează finanțarea, metodologia programului, formarea profesorilor care vor lucra cu copiii, spațiile în care se vor desfășura activitățile, curriculumul programului, modalitățile de monitorizare și evaluare, implicarea părinților, asigurarea mesei zilnice etc.
Dacă ne referim doar la spațiile în care să se deruleze un program ȘDȘ, din proiectul POSDRU 64110 am învățat că acesta nu trebuie să fie sala de clasă, ci unul special amenajat și dotat cu echipamente și mobilier adecvate care să permită organizarea activităților pe arii de interes, astfel încât să se ofere elevilor cuprinși în program posibilitatea de a citi, de a utiliza computerul, de a lucra individual, în grup/pereche, de a-şi dezvolta abilităţile specifice, de a realiza proiecte individuale sau de grup, de a desfăşura activităţi recreative, de a îndeplini responsabilităţi, de a crea sentimentul apartenenţei la comunitatea grupului. 
Sala ȘDȘ la Școala Potlogi, Dâmbovița

Sala ȘDȘ la Școala Ungureni Râncaciov Dâmbovița
 Organizarea funcţională a spaţiului  trebuie să prevadă zone pentru primire,  întâlnire şi joc, lectură, linişte,  învăţare individuală,  pentru activităţi de grup sau pereche,  pentru media, rutine, pictură.  Sălile în care se derulează programe ȘDȘ trebuie să fie dotate cu mobilier modular, dulapuri pentru bibliotecă, mese pentru calculatoare, table, flipchart, computere, videoproiector, aparat de fotografiat, imprimantă, panouri pentru expunerea lucrărilor etc. De asemenea, este nevoie să se asigure un spaţiu corespunzător pentru servirea mesei, cu utilităţile corespunzătoare: chiuvetă, cuptor, mese etc.
Spațiu de lecții și teme în sala ȘDȘ Școala Ungureni

Spațiu de lecții și teme în sala ȘDȘ Școala 3 Pucioasa, Dâmbovița

Spațiu de joc în sala ȘDȘ Șc.Radu cel Mare Târgoviște

Spațiu de joc în sala ȘDȘ Șc Brănești Ilfov

Spațiu de joc în sala ȘDȘ Șc Potlogi Dâmbovița
Spațiu de lectură în sala ȘDȘ Șc Poiana Dâmbovița

Spațiul IT în Șc Poiana Dâmbovița

Spațiul de întâlniri și discuții în sala ȘDȘ Șc Poiana Dta
 Informații și resurse suplimentare se găsesc pe site-ul proiectului POSDRU 64110

și în publicația Prevenirea abandonului școlar - ghid de bune practici - in secțiunea Publicații 

vineri, 22 martie 2013

Howard Gardner și lecția despre cultivarea minții

Howard Gardner
Renumitul profesor american ne atenționează că a-ți cultiva mintea este cel mai important lucru pentru a avea succes în viața personală și profesională. De ce? Pentru că viitorul este imprevizibil și singurul mod de a face față unor schimbări rapide și majore este să îți creezi o infrastructură mentală care să te ajute să te adaptezi la orice fel de mediu și context. Gardner ( Mintea disciplinată, Editura Sigma, 2005) consideră că cele cinci minți ale viitorului sunt:


  1. Mintea disciplinată – a stăpâni un domeniu al cunoașterii foarte bine, a fi la curent cu noutățile din domeniul respectiv. Fiecare dintre noi ar trebui să știe să facă cel puțin un lucru foarte bine, să se focalizeze pe domeniul în care lucrează și să își dezvolte expertiza pentru a excela în domeniul respectiv. Cercetările au arătat că pentru a deveni expert într-un domeniu e nevoie de aproximativ 10 ani, așa că ar trebui ca zilnic să alocăm ceva timp pentru a ne perfecționa cunoștințele și abilitățile pe teme din domeniul în care lucrăm.
  2. Mintea care sintetizează – ia informații din surse diverse, înțelege și evaluează informațiile cu obiectivitate și le asamblează astfel încât să aibă sens. Într-o lume a internetului și a bibliotecilor virtuale, o persoană poate căuta practic orice, dar problema este că mulți nu știu ce să facă cu cantitatea imensă de informații la care au acces, ce să rețină și ce să ignore. A învăța cum să sintetizezi cunoștințele te poate învăța cum să găsești înțelesuri în viața profesională și personală.
  3. Mintea creatoare – descoperă tărâmuri noi, avansează idei noi, pune întrebări neobișnuite și ajunge la răspunsuri neașteptate. Dacă ai o minte creativă, poți gândi modalități de a schimba lucrurile în mai bine, de aceea este foarte importantă pentru viața profesională și personală. Persoanele cu o minte creatoare pot schimba lumea.
  4. Mintea respectuoasă – încearcă să îi înțeleagă pe cei din jur și să colaboreze cu ei, respectând și valorizând diferențele de orice fel.
  5. Mintea etică – conceptualizează modul în care indivizii lucrează și pentru binele celorlalți și al societății în care trăiesc. Lipsa de respect și etică profesională și personală este un indiciu că nu ești un bun cetățean. 
Gardner la Sinaia in 2011-foto din arhiva personală
Video -  Five Minds for the Future :

marți, 19 martie 2013

Formarea în școală a abilităților sociale și de comunicare


Pe baza experiențelor diverselor proiecte, sustin ideea ca abilitățile sociale și de comunicare (atât de necesare în lumea modernă) nu pot fi formate decât într-o școală în care acestea sunt adânc înrădăcinate în cultura organizațională și incluse ca țină strategică în proiectul de dezvoltare instituțională. În alte condiții, eforturile rămân punctuale și fără impact major. Argumente suplimentare se găsesc într-o prezentare PPT mai veche (în lb. engleză), dar încă actuală - http://issuu.com/ancatirca/docs/communication_and_socila_skills_in_school_educatio


luni, 18 martie 2013

Lecții despre artă și creativitate – Sir Kenneth Robinson


Mă bucur să constat că Sir Kenneth Robinson a început să aibă succes și în România, mai ales datorită  prezentărilor sale din TED Conferences care sunt tot mai mult utilizate în traininguri organizate pentru persoane ce lucrează în business sau în educație. Având studii solide în domeniu (a absolvit Universitatea Leeds, specializările engleză și drama  și are un doctorat pe tema educației prin teatru), Ken Robinson a devenit o voce autorizată pe plan internațional atât prin realizările la nivel universitar ( a fost profesor de Arts Education la Universitatea Warwick, în prezent profesor emerit), cât mai ales prin implicarea activă în reformarea politicilor educaționale și de dezvoltare creativă și economică ale Marii Britanii și ale altor țări.

De citit:
All Our Futures: Creativity, Culture, and Education - raport ce a avut efecte majore, elaborat în 1998 ca urmare a activității unei comisii care a vizat creativitatea, educația și economia din Marea Britanie

The Arts in Schools: Principles, Practice, and Provision - un text de referință la nivel internațional despre educația prin artă, publicat în 1982 http://www.gulbenkian.org.uk/pdffiles/The_Arts_in_Schools.pdf

Out of Our Minds: Learning to be Creative – publicată în 2001 și reeditată în 2011, tradusă și în limba română cu titlul O lume ieșită din minți, Editura Publica, 2011. Ideea de bază argumentată în carte este că, deși educația ar trebui să ne ajute să ne descoperim potențialul creativ și propriul drum în viață, de multe ori nu o face, astfel încât mulți oameni se îndepărtează de adevăratele lor înclinații și talente, în loc să și le descopere.

The Element: How Finding Your Passion Changes Everything – publicată în 2009, cartea susține ideea că atunci când talentul personal se întâlnește cu pasiunea, o persoană ajunge la un nivel maxim de realizare, se simte inspirată și puternică, deține elementul care îi dă posibilitatea să aibă o viață de succes.

De vizionat:


Schools Kill Creativity /Școlile distrug creativitatea – 2006, TED Talks

 http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html

 

Bring on the Learning Revolution/ Revoluționați învățământul! - 2010, TED Talks

http://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution.html