vineri, 15 martie 2024

Un minister performant, la vecini


 

O simplă privire pe site-ul ministerului educației din Republica Moldova ne arată că există viziune și interes demonstrate pentru a sprijini cu fapte, nu cu vorbe, școlile și profesorii pe care îi au în sistem. Iată doar o parte dintre activitățile ministerului, ministrului și secretarilor de stat ce au avut loc doar în lunile 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲 2024, ca să vedeți ce fac prietenii noștri de peste Prut, nu cei din Finlanda:

✏️100 de elevi din toată țara, membri ai 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗘𝗹𝗲𝘃𝗶𝗹𝗼𝗿, au învățat cum să elaboreze și să implementeze proiecte în școlile în care învață;
✏️HG - copiii care vor merge la o altă școală decât cea din localitatea de domiciliu și care se află la o distanță mai mare de 2 km vor avea asigurat 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗴𝗿𝗮𝘁𝘂𝗶𝘁;
✏️o serie de consultări cu 𝗽𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗶𝗶 𝗲𝗹𝗲𝘃𝗶𝗹𝗼𝗿 si ministru, pentru a discuta despre principalele probleme din sistemul educațional, dar și despre politicile pe care le elaborează ministerul;
✏️se pilotează în 400 de școli 𝗔𝗴𝗲𝗻𝗱𝗮 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰ă, care permite accesul ușor și rapid la informații, indiferent de locație sau oră. Părinții și/sau reprezentanții legali ai elevilor pot afla în orice moment programul lecțiilor, cursurilor și vacanțelor, pot verifica temele, notele sau absențele copiilor;
✏️extinderea 𝗣𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗡𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 „𝗜𝗻𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝗺 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶” în care vor fi formați peste 2000 de profesori;
✏️a fost înființat și și-a început activitatea 𝗜𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁𝘂𝗹 𝗡𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗟𝗲𝗮𝗱𝗲𝗿𝘀𝗵𝗶𝗽 (INEL);
✏️800 de psihologi, cadre manageriale și didactice din gimnazii și licee și-au consolidat capacitățile de prevenire și combatere a 𝗯𝘂𝗹𝗹𝘆𝗶𝗻𝗴-𝘂𝗹𝘂𝗶 în cadrul unor sesiuni de instruire desfășurate în perioada septembrie 2023 – februarie 2024;
✏️un apel public pentru consultarea proiectelor de 𝗺𝗮𝗻𝘂𝗮𝗹𝗲 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗮𝗿𝗲;
✏️elaborarea metodologiei de 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗻𝘁̦𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁𝗶𝘃𝗲, debirocratizarea instituțiilor;
✏️în opt raioane, 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗯𝘀𝗼𝗹𝘃𝗶𝗿𝗲 𝗮 𝗴𝗶𝗺𝗻𝗮𝘇𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 vor fi monitorizate de circa 400 de observatori voluntari. Această măsură va fi aplicată în cazul raioanelor în care elevii au absolvit gimnaziul cu note mari, dar au obținut rezultate slabe la examenul național de bacalaureat. Totodată, o parte din testele elevilor din aceste raioane vor fi reevaluate centralizat de o comisie republicană;
✏️1200 de cadre didactice din învățământul general și profesional tehnic vor beneficia în acest an de 𝗰𝘂𝗿𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗴𝗿𝗮𝘁𝘂𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗰𝗮𝗹𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆;
✏️mai multe propuneri de modificare a Codului de etică al cadrului didactic au fost discutate în cadrul ședinței grupului de lucru privind consolidarea măsurilor de prevenire și combatere a 𝗰𝗼𝗿𝘂𝗽𝘁̦𝗶𝗲𝗶 din domeniul educației;
✏️crearea unei 𝗥𝗲𝘁̦𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗦̦𝗰𝗼𝗹𝗶 𝗠𝗼𝗱𝗲𝗹 – un proiect național lansat de Ministerul Educației și Cercetării care prevede renovarea și dotarea integrală a 35 de instituții de învățământ general din țară;
✏️Ministerul Educației și Cercetării continuă procesul de 𝗱𝗲𝗯𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 în sistemul educațional. Cea mai nouă măsură realizată în acest sens de către minister ține de revizuirea Nomenclatorului documentației și rapoartelor în educația timpurie;
✏️în următorii doi ani, vor fi renovate și dotate 𝗴𝗿𝘂𝗽𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗮𝗻𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲 din peste 150 de școli;
✏️organizarea de Seminare de instruire privind organizarea sesiunii de 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰;
✏️De Ziua Internațională a 𝗦𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗽𝗲 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗿𝗻𝗲𝘁, ministerul a lansat în Republica Moldova Programul „Eroii Internetului”;
✏️UNICEF împreună cu Ministerul Educației și Cercetării înființează 𝗹𝗮𝗯𝗼𝗿𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗲 𝗘𝗗𝗨𝗧𝗲𝗰𝗵în 81 de școli din Moldova.
Plus pachetul de debirocratizare a învățământului lansat la începutul anului, sistarea activității ARACIP pe o perioadă de 6 luni pentru schimbarea viziunii, numeroase vizite ale ministrului Dan Perciun in scoli, multe întâlniri cu profi si elevi, olimpiadele școlare și câte altele.
Mi-e tare drag de ei, accept mai toate invitațiile pe care mi le fac.

marți, 12 martie 2024

Educația, încotro?


E din ce în ce mai rău cu educația, cu rezultatele, cu examenele, cu analfabetismul funcțional, cu disciplina, cu anxietatea, cu toate. Lucrez de peste 40 de ani în educație și sunt mâhnită că s-a ajuns în această situație în care nu putem întrezări nici măcar o rază de speranță de mai bine. E un blocaj total, din care doar o minune ne mai poate salva. Haideți să nu mai dăm vina unii pe alții, profesorii pe copii, părinții pe profesori, directorii pe părinți! Eșecul educației în România și marile sale probleme sunt create de sistem, unul încremenit în timp, incapabil să iasă din modele și practici depășite. Un sistem care nu a evoluat de-a lungul anilor, deși a fost sprijinit prin asistență tehnică și a avut în mână programe care în alte țări au reformat școlile și au adus progres. Un sistem în care s-a vorbit foarte mult și s-a făcut foarte puțin. Un sistem care a fost lăsat să greșească ani de-a rândul și căruia nu i s-a pus oglinda în față să își vadă eșecul, ci, dimpotrivă, a fost susținut de organizații, instituții și persoane cu diverse interese în spate. Unde sunt cei care în ultimii 4 ani ne-au vorbit cu patos de formidabilele legi noi ale educației, de schimbările majore (??) făcute, de realizările nemaipomenite din educație? Unde sunt aceste reforme, pentru că nu se văd?.

Din păcate, nu am avut conducători cu viziune, care să gândească și să implementeze noi moduri de a face educație în școli, cu niște curricula moderne, ancorate în realitatea unei lumi în schimbare, cu modalități de evaluare și examinare care să vizeze creșterea intelectuală, și nu memorarea, cu programe de formare a profesorilor pe teme inovatoare, care să schimbe mentalități. Facem fix ce făceam acum zeci de ani, am rămas în modelul „școala ca o fabrică”, în care, în fiecare zi, milioane de copii sunt obligați să participe la activități școlare neatractive, să memoreze informații diverse care nu au legătură unele cu altele, fără a li se da prilejul să se bucure de învățare, să își dezvolte abilități necesare în viață sau să își folosească  potențialul creativ.

Din păcate, spre deosebire de alte sisteme de educație din alte țări, al nostru nu a ieșit din paradigma veche, în care învățarea înseamnă transmiterea unui set de cunoștințe stabilit și aprobat de autorități, inteligența este o trăsătură care nu se modifică, măsurabilă prin IQ și distribuită diferit, unii copii fiind mai inteligenți, alții mai puțin inteligenți. Rolul educației este de a-i selecta pe cei capabili, nu se folosesc metode interactive de educație, spațiile de învățare au pupitre cu o catedră în față, evaluarea urmărește să afle ce nu știe elevul, se dau teme foarte multe și irelevante. Școala funcționează după modelul unei fabrici, în care produsele sunt uniforme, rebuturile sunt eliminate, muncitorii au control redus, evaluarea e standardizată, e o goană teribilă după note mari la examenele de care depind viitorul unui copil de 14 ani. Ca în melodia Pink Floyd “Welcome my son, welcome to the machine. What did you dream? It’s alright we told you what to dream.

Din păcate, în România nu există politici educaționale pe termen lung, elaborate în urma consultării cu profesorii și agreate cu aceștia, care să rămână valabile indiferent de ce partid ajunge la guvernare. Este un sistem care nu doar că nu îi sprijină pe profesori și pe directori să își facă datoria la standarde de calitate, ci pune presiune pe cancelarii cu cerințe administrative exagerate și schimbări nevalidate de cercetare și nepilotate, care își arată lipsurile la scurt timp după ce sunt făcute. 

Aici suntem și, așa cum am mai spus și altă dată, soluția este în mâna fiecărei școli, să se reinventeze și să se orienteze spre dezvoltare și transformare în direcția corectă pentru aceste vremuri, prin efort propriu, cu profesori și directori pregătiți și deschiși la schimbare. Nu cred că politicul va permite în anii următori să avem decidenți profesioniști, cărora să le pese cu adevărat de copii și de educație. Nu vor veni miracole de sus în jos prea curând. 

Pentru că luminița de la capătul tunelului nu se vede, e cazul să ne facem noi lumină împrejur, fiecare în școala lui. Vă spun, din experiență, că se poate.


luni, 11 martie 2024

Școala ca ecosistem


 

𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐜𝐚 𝐞𝐜𝐨𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦 și comunitate de interacțiuni și interdependențe, în care fiecare aspect contează, e o idee despre care am mai scris și care îmi place, pentru că are legătură cu modul în care o organizăm și ne purtăm între zidurile ei (https://ancatirca.blogspot.com/.../vorba-de-educatie...). Această analogie ne ajută să înțelegem că școlile nu sunt simple instituții într-o comunitate, ci sunt sisteme complexe, asemănătoare cu un ecosistem natural, definit ca „o comunitate de entități vii și nevii, ce interacționează într-un mod integrat prin procese fizice, chimice și biologice.”Componentele școlii ca ecosistem sunt elevii, profesorii, personalul auxiliar, părinții, infrastructura, curriculumul, climatul și resursele, toate acestea cuprinse în multitudinea de interacțiuni și procese de dezvoltare care au loc zilnic într-o școală.

Într-un ecosistem, interdependența este o condiție de bază și e bine să înțelegem că fiecare aspect dintr-o școală are legătură cu celelalte și orice se întâmplă într-un loc, într-o parte a sistemului, va influența o altă parte din el. Din această perspectivă, orice aspect contează într-o școală, dincolo de lecțiile predate de profesori, contează cum arată spațiul școlii, cât este el de prietenos, contează relațiile dintre copii și profesori, cât sunt ele de apropiate, contează modul în care lucrăm cu părinții, cât de mult îi implicăm în viața școlii, contează climatul din școală și cât este el de colaborativ, contează stilul de conducere al directorului, activitățile extra clasă și cât de bine răspund ele intereselor și pasiunilor elevilor.
În fotografie e un proiect al unei școli care a dat fiecărui copil un sfert de cerc să deseneze în el ce vrea el. A ieșit această pictură murală, care nu doar că e foarte frumoasă, ci contribuie la contruirea a ceea ce se numește sentimentul de apartenență la comunitatea școlii, acel atât de important ”sense of belonging”.
📷: The Teacher Next Door

luni, 4 martie 2024

Directorii să iasă din birouri


O recomandare pe care o fac în legătură cu cazul copilului abuzat la școala din centrul Bucureștiului, unde toaletele nu aveau încuietori. 

Directorii să iasă din birouri, să facă periodic un tur de școală, să verifice toate spațiile și curtea instituției și să se asigure că totul este în ordine și funcționează, de la zăvoarele ușilor de la toalete, până la becul din capătul holului. Nu durează mai mult de o jumătate de oră și poate fi făcut o dată pe lună. V-am mai spus ce cred eu, din experiența mea de directoare - pentru director, școala este a doua casă.

Sunt sute, poate chiar mii de persoane care iau contact cu o școală în fiecare zi, copii, profesori și părinți, școala e ca un stup de interacțiuni și activități, presiunea e mare, timpul e limitat, e inevitabil să nu existe probleme. Dar practica aceasta cu amânarea rezolvării lor, trecutul ușor cu vederea și „băgatul sub preș” a ceea ce nu ne convine ar trebui să înceteze.

vineri, 1 martie 2024

luni, 26 februarie 2024

Despre evaluarea profesorilor

Mă deranjează îngrozitor când, în momente în care eșecul sistemului iese la iveală și doare, se fac afirmații hazardate pe teme controversate, cum este cea a evaluării profesorilor și se stârnesc valuri de ură împotriva acestora, care se trezesc băgați, la grămadă, în malaxorul căutării de vinovați.

Eu nu cred că cineva din afară poate face evaluarea activității profesorilor unei școli, e o problemă a managementului școlii respective. Dacă avem directori buni, avem și evaluări ale profesorilor bune.
Ce înseamnă o evaluare eficace a profesorilor? Nu înseamnă completarea mecanică a unei fișe tip de evaluare, una depășită și nefuncțională, ci înseamnă un proces derulat la nivelul școlii, cu timp și proceduri pentru observații, feedback, discuții individuale și furnizarea de sprijin pentru îmbunătățirea activității la clasă.
Ar fi trebuit să se investească masiv în formarea directorilor, au dat concurs și au fost lăsați singuri, fără îndrumare și coaching, fără ghidare și feedback pe o perioadă mai lungă, cum se întâmplă în alte țări. În cursul meu de leadership educațional, la subiectul legat de evaluarea personalului dau și soluții, le spun directorilor următoarele lucruri pe care le-am avut în vedere personal, pe vremea când eram directoare:
✏️o evaluare eficace trebuie să pornească de la un demers 𝐫𝐞𝐟𝐥𝐞𝐱𝐢𝐯 asupra activității desfășurate, pe care profesorii și personalul administrativ îl pot realiza prin completarea unui set de fișe de autoevaluare specific școlii, unele simple și ușor de completat, care se referă la activitatea didactică, explicit-educativă, extrașcolară, responsabilitățile avute la nivelul organizației, proiectele în comunitate etc. Iată 2 modele de fișe pe care le-am utilizat în anii 1995-2005:





✏️procesul evaluativ trebuie să includă și intervenția și aprecierea reprezentanților managementului pe domenii (responsabili de comisii și departamente), 𝐟𝐞𝐞𝐝𝐛𝐚𝐜𝐤 de la elevi, părinți și membri ai comunității;
✏️în finalul procesului de evaluare, are loc o 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐮𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢𝐢, acordarea calificativului și fixarea obiectivelor pentru anul școlar următor.
Întâlnirea individuală de evaluare are loc o dată pe semestru sau pe an școlar între director şi fiecare membru al personalului. E o discuție prietenoasă, față în față, în cadrul căreia:
- se analizează activitatea persoanei evaluate, evidențiindu-se punctele tari şi punctele slabe;
- se identifică nevoile de formare şi se explorează modalităţi de dezvoltare profesională;
- pot fi conştientizate diferenţele între percepţia de sine şi cea a celorlalți;
- se pun în discuție cooperarea între membrii personalului şi stilurile de comportament;
- se stabilește un acord privind pașii concreţi de făcut (3-4) pentru a îmbunătăți activitatea din anul şcolar viitor;
- directorul primește la rândul lui feedback privind stilul său de conducere.
Foarte important: întâlnirile de acest gen au loc într-un climat de respect şi încredere reciproce, în care primează regulile feedback-ului și ale unei comunicări eficace.
Am scris despre aceste lucruri în cărțile mele de management, de exemplu, în ghidul din imagine, publicat în 2011, în cadrul unui proiect al ministerului și care ar trebui să se afle în școli sau pe site-ul ME. Am și pe blog postări, a se vedea linkul din primul comentariu.

sâmbătă, 24 februarie 2024

Despre simulări

Îi trimitem în școli nepregătiți suficient în formarea inițială, îi lăsăm să se descurce singuri în cancelarii, îi împovărăm cu muncă administrativă, îi plătim prost, nu le dăm timp pentru reflecție și îi forțăm să intre în cursa contra cronometru care înseamnă învățarea la noi, dar avem pretenții de la profesori să fie zmei. Ei bine, nu sunt, pentru că nu au cum să fie. Îi putem evalua cât doriți (mă întreb cine poate face asta?), alții mai buni nu avem și, oricum, nu avem cu cine să îi înlocuim pe cei care nu își fac treaba (avem deficit mărișor și nici nu dă nimeni năvală să aibă această meserie).

Și-au pus decidenții vreodată problema că profesorii trebuie ajutați să performeze mai bine, că inspectorii trebuie să fie antrenorii de care au nevoie, că în școli e nevoie de monitorizarea progresului elevilor de la o perioadă la alta, pentru a putea fi evitată din timp acumularea de goluri în învățare? Ne-au dat decidenții răspuns la întrebarea de ce nu au fost acoperite golurile în învățare cauzate de pandemie, care acum își arată efectul, mai ales la matematică, disciplină la care, dacă ai rămas în urmă și nu ai înțeles ceva la un moment dat, lucrurile devin tot mai complicate?
Simulările pentru examen ne arată unde ne aflăm cu pregătirea, e un moment de analiză și reflecție și de planificare a ceea ce este de făcut până la examen. Ce se poate face după aflarea rezultatelor este ca FIECARE profesor să discute cu FIECARE elev lucrările, cu atenție, cu aplecare, cu răbdare, pentru a vedea ce se știe și ce nu și, mai ales, pentru a stabili împreună măsuri pentru lunile care urmează.
Problema nu sunt simulările, de vină nu sunt copiii sau profesorii, ci acest sistem învechit și încremenit, care nu a pus educația din România pe o traiectorie care să corespundă cu realitatea vremurilor de azi. Problema este acest examen de EN care nu își are rostul la 14 ani. O spune și OECD în analiza pe care a făcut-o evaluării din România în 2017.

sâmbătă, 17 februarie 2024

O bucurie de sâmbătă



O bucurie de sâmbătă, tocmai am primit aceste fotografii cu o școală veselă și primitoare, cu un colț de lectură colorat, cu multe cărți la vedere și la îndemână, cu un sistem solar eco prins de tavan, cu tehnologii de ultimă oră la clase. Liceul Tehnologic nr. 1 din comuna Corod, județul Galați, are o directoare care nu a pierdut vremea și a știut să valorifice toate oportunitățile.

Știți ce am spus în ultima vreme - școlile din mediul rural se află în acest moment în fruntea mișcării de jos în sus de inovare și transformare a educației din România - cu Adriana Masgras .
Felicitări și gând bun către toată echipa de profesori! Nu sunt asociație, nu am premiu să vă dau, doar vă promovez. Sper să vă vadă aici profesorii și directorii din țară și să vă felicite!








marți, 13 februarie 2024

Școala românească azi



 Am fost întrebată, deunăzi, în cadrul unui eveniment de lansare a programului Teleskop „Școala mai aproape”, ce cred despre școala românească. Am spus, foarte pe scurt, în cele câteva minute pe care le-am avut la dispoziție, două lucruri:

1. școala românească este ținută în urma vremurilor de sistem și de oamenii politici care îl conduc de zeci de ani. Nu avem nici în prezent o viziune modernă și curajoasă privind educația în România, una care să fie în acord cu nevoile lumii în care trăim și așteptările noilor generații. Nu avem politici educaționale pe termen lung, elaborate în urma consultării cu profesorii și agreate cu aceștia. Este un sistem care nu doar că nu îi sprijină pe profesori și pe directori să performeze, ci pune presiune pe cancelarii cu cerințe administrative exagerate și schimbări nevalidate de cercetare și nepilotate, care își arată lipsurile la scurt timp după ce sunt făcute.
2. școala românească are însă potențial, există insule de inovație și transformare, școli care se reinventează prin efort propriu, cu profesori și directori pregătiți și deschiși la schimbare, care au beneficiat, la un moment dat, de un impuls (un anume curs de formare, un proiect sau un program la care au participat, o idee din care s-au inspirat), care le-a reorientat spre dezvoltare în direcția corectă pentru aceste vremuri. Multe din aceste școli se află în mediul rural și acest fapt, pe mine personal, mă bucură nespus.
Dacă de la sistem, din păcate, nu cred că ar mai trebui să așteptăm în viitorii ani vreo revigorare, reorientare sau miracol, am speranța că aceste insule de schimbare se vor înmulți și se vor uni, pentru a crea o masă critică care să schimbe, de jos în sus, întregul sistem.
Scriu postarea la măsuța din #grădinaeducației, lângă această minune înflorită a naturii, care se numește iasomie de iarnă.

luni, 5 februarie 2024

Despre corectarea digitalizată la EN


Am vorbit azi cu câțiva profesori și lucrurile, în general, au mers bine la simularea de azi pentru EN, cu excepția faptului că platforma nu a funcționat la un moment dat și copiii au așteptat ce au așteptat, după care au fost trimiși acasă (chiar nu înțeleg rostul implicării copiilor în proces, dar, în fine...). Sigur că această corectură digitalizată are avantajele ei, documente mai puține de completat, obiectivitate crescută în evaluare, calcularea automată a notei finale. Ca de obicei, școlile s-au pregătit și s-au organizat și au făcut față.

Pe de altă parte, nu știu cât de urgent necesară era corectarea digitalizată în cazul examenului de EN. Nu e OK să cheltui din buget sume mari ( by the way, ce costuri totale sunt, platformă+scannere?), când ai atâtea probleme care ard în sistem - lipsa sprijinului pentru copiii din medii defavorizate, rata crescută a abandonului școlar și de părăsire timpurie a școlii, lipsa standardelor de evaluare pe discipline, plan cadru+manuale vechi pentru liceu, rezultate slabe la PISA, directori de școli care nu au fost formați, birocratizarea excesivă a sistemului și câte altele. În plus, OECD recomanda în 2017 renunțarea la acest examen standardizat, considerat nepotrivit din cauza vârstei de 14 ani și a faptului că focalizează procesul de învățare pe pregătirea lui. Avem, prin urmare, o investiție financiară mare într-un examen cu potențial de a nu mai exista, la un moment dat.
A fost și pilotarea acestui mod nou de a face corectura, anul trecut, în Dâmbovița, ceea ce e în regulă. Aș fi vrut să citesc raportul pilotării, dar nu l-am găsit, poate că nu l-am căutat bine.
M-aș bucura ca profesorii să discute rezultatele de la simulări cu fiecare copil, cu lucrarea în față, pentru a identifica lipsurile în învățare și a lua măsuri de ameliorare. Altfel, simulările nu au niciun rost.

L.E. Și, vă rog, să nu mai spuneți evaluare digitalizată, care este altceva decât corectura digitalizată. Despre asta se discută acum în multe state europene, este o temă de interes la toate nivelurile de învățământ. De exemplu, în UK, se agreează aducerea conținutului digital în evaluare prin anul 2030, probabil, prin susținerea unei părți a evaluării la examene pe devices. Sunt argumente pro pentru acest tip de evaluare - protejarea mediului înconjurător sau apropierea de mediul virtual cu care sunt obișnuite generațiile prezente, dar sunt și unele contra - riscul de a copia, inechitatea din punct de vedere tehnologic sau declinul abilităților de bază.