O simplă privire pe site-ul ministerului educației din Republica Moldova ne arată că există viziune și interes demonstrate pentru a sprijini cu fapte, nu cu vorbe, școlile și profesorii pe care îi au în sistem. Iată doar o parte dintre activitățile ministerului, ministrului și secretarilor de stat ce au avut loc doar în lunile 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲 2024, ca să vedeți ce fac prietenii noștri de peste Prut, nu cei din Finlanda:
Despre educatie - reforma la firul ierbii
Pagini
- Acasa
- Despre mine
- Publicatii
- Experienta
- Oferta de cursuri pe teme de educatie
- Cum transformi o scoala
- Vorba de educatie
- Campania „Scoli creative”
- Campania „Toata scoala citeste”
- Clase în aer liber - educație în natură
- Starea de bine in scoala
- De jos in sus, actiuni mici care conteaza
- Fotografii - viața profesională
- Media
- Recunoastere si testimoniale
- Contact
vineri, 15 martie 2024
Un minister performant, la vecini
marți, 12 martie 2024
Educația, încotro?
E din ce în ce mai rău cu educația, cu rezultatele, cu examenele, cu analfabetismul funcțional, cu disciplina, cu anxietatea, cu toate. Lucrez de peste 40 de ani în educație și sunt mâhnită că s-a ajuns în această situație în care nu putem întrezări nici măcar o rază de speranță de mai bine. E un blocaj total, din care doar o minune ne mai poate salva. Haideți să nu mai dăm vina unii pe alții, profesorii pe copii, părinții pe profesori, directorii pe părinți! Eșecul educației în România și marile sale probleme sunt create de sistem, unul încremenit în timp, incapabil să iasă din modele și practici depășite. Un sistem care nu a evoluat de-a lungul anilor, deși a fost sprijinit prin asistență tehnică și a avut în mână programe care în alte țări au reformat școlile și au adus progres. Un sistem în care s-a vorbit foarte mult și s-a făcut foarte puțin. Un sistem care a fost lăsat să greșească ani de-a rândul și căruia nu i s-a pus oglinda în față să își vadă eșecul, ci, dimpotrivă, a fost susținut de organizații, instituții și persoane cu diverse interese în spate. Unde sunt cei care în ultimii 4 ani ne-au vorbit cu patos de formidabilele legi noi ale educației, de schimbările majore (??) făcute, de realizările nemaipomenite din educație? Unde sunt aceste reforme, pentru că nu se văd?.
Din păcate, nu am avut conducători cu viziune, care să gândească și să
implementeze noi moduri de a face educație în școli, cu niște curricula moderne,
ancorate în realitatea unei lumi în schimbare, cu modalități de evaluare și
examinare care să vizeze creșterea intelectuală, și nu memorarea, cu programe
de formare a profesorilor pe teme inovatoare, care să schimbe mentalități. Facem
fix ce făceam acum zeci de ani, am rămas în modelul „școala ca o fabrică”, în
care, în fiecare zi, milioane de copii sunt obligați să participe la activități
școlare neatractive, să memoreze informații diverse care nu au legătură unele
cu altele, fără a li se da prilejul să se bucure de învățare, să își dezvolte
abilități necesare în viață sau să își folosească potențialul creativ.
Din păcate, spre deosebire de alte sisteme de educație din alte țări, al
nostru nu a ieșit din paradigma veche, în care învățarea înseamnă transmiterea
unui set de cunoștințe stabilit și aprobat de autorități, inteligența este o
trăsătură care nu se modifică, măsurabilă prin IQ și distribuită diferit, unii
copii fiind mai inteligenți, alții mai puțin inteligenți. Rolul educației este de
a-i selecta pe cei capabili, nu se folosesc metode interactive de educație,
spațiile de învățare au pupitre cu o catedră în față, evaluarea urmărește să
afle ce nu știe elevul, se dau teme foarte multe și irelevante. Școala
funcționează după modelul unei fabrici, în care produsele sunt uniforme,
rebuturile sunt eliminate, muncitorii au control redus, evaluarea e
standardizată, e o goană teribilă după note mari la examenele de care depind
viitorul unui copil de 14 ani. Ca în melodia Pink Floyd “Welcome my son,
welcome to the machine. What did you dream? It’s alright we told you what to
dream.”
Din păcate, în România nu există politici educaționale pe termen lung, elaborate în urma consultării cu profesorii și agreate cu aceștia, care să rămână valabile indiferent de ce partid ajunge la guvernare. Este un sistem care nu doar că nu îi sprijină pe profesori și pe directori să își facă datoria la standarde de calitate, ci pune presiune pe cancelarii cu cerințe administrative exagerate și schimbări nevalidate de cercetare și nepilotate, care își arată lipsurile la scurt timp după ce sunt făcute.
Pentru că luminița de la capătul tunelului nu se vede, e cazul să ne facem noi lumină împrejur, fiecare în școala lui. Vă spun, din experiență, că se poate.
luni, 11 martie 2024
Școala ca ecosistem
𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐜𝐚 𝐞𝐜𝐨𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦 și comunitate de interacțiuni și interdependențe, în care fiecare aspect contează, e o idee despre care am mai scris și care îmi place, pentru că are legătură cu modul în care o organizăm și ne purtăm între zidurile ei (https://ancatirca.blogspot.com/.../vorba-de-educatie...). Această analogie ne ajută să înțelegem că școlile nu sunt simple instituții într-o comunitate, ci sunt sisteme complexe, asemănătoare cu un ecosistem natural, definit ca „o comunitate de entități vii și nevii, ce interacționează într-un mod integrat prin procese fizice, chimice și biologice.”Componentele școlii ca ecosistem sunt elevii, profesorii, personalul auxiliar, părinții, infrastructura, curriculumul, climatul și resursele, toate acestea cuprinse în multitudinea de interacțiuni și procese de dezvoltare care au loc zilnic într-o școală.
luni, 4 martie 2024
Directorii să iasă din birouri
vineri, 1 martie 2024
De Mărțișor
Toate florile mele din #grădinaeducației sunt azi pentru voi, pentru toate DOAMNELE educației din școli și grădinițe!
luni, 26 februarie 2024
Despre evaluarea profesorilor
Mă deranjează îngrozitor când, în momente în care eșecul sistemului iese la iveală și doare, se fac afirmații hazardate pe teme controversate, cum este cea a evaluării profesorilor și se stârnesc valuri de ură împotriva acestora, care se trezesc băgați, la grămadă, în malaxorul căutării de vinovați.
sâmbătă, 24 februarie 2024
Despre simulări
Îi trimitem în școli nepregătiți suficient în formarea inițială, îi lăsăm să se descurce singuri în cancelarii, îi împovărăm cu muncă administrativă, îi plătim prost, nu le dăm timp pentru reflecție și îi forțăm să intre în cursa contra cronometru care înseamnă învățarea la noi, dar avem pretenții de la profesori să fie zmei. Ei bine, nu sunt, pentru că nu au cum să fie. Îi putem evalua cât doriți (mă întreb cine poate face asta?), alții mai buni nu avem și, oricum, nu avem cu cine să îi înlocuim pe cei care nu își fac treaba (avem deficit mărișor și nici nu dă nimeni năvală să aibă această meserie).
sâmbătă, 17 februarie 2024
O bucurie de sâmbătă
O bucurie de sâmbătă, tocmai am primit aceste fotografii cu o școală veselă și primitoare, cu un colț de lectură colorat, cu multe cărți la vedere și la îndemână, cu un sistem solar eco prins de tavan, cu tehnologii de ultimă oră la clase. Liceul Tehnologic nr. 1 din comuna Corod, județul Galați, are o directoare care nu a pierdut vremea și a știut să valorifice toate oportunitățile.
marți, 13 februarie 2024
Școala românească azi
Am fost întrebată, deunăzi, în cadrul unui eveniment de lansare a programului Teleskop „Școala mai aproape”, ce cred despre școala românească. Am spus, foarte pe scurt, în cele câteva minute pe care le-am avut la dispoziție, două lucruri:
luni, 5 februarie 2024
Despre corectarea digitalizată la EN
Am vorbit azi cu câțiva profesori și lucrurile, în general, au mers bine la simularea de azi pentru EN, cu excepția faptului că platforma nu a funcționat la un moment dat și copiii au așteptat ce au așteptat, după care au fost trimiși acasă (chiar nu înțeleg rostul implicării copiilor în proces, dar, în fine...). Sigur că această corectură digitalizată are avantajele ei, documente mai puține de completat, obiectivitate crescută în evaluare, calcularea automată a notei finale. Ca de obicei, școlile s-au pregătit și s-au organizat și au făcut față.