miercuri, 7 decembrie 2016

Vorba de educație - primii din lume

foto credits: World Harmony Run
Primii din lume la educație (Singapore, locul 1 în topul PISA 2015 dat ieri publicității) au un sistem de învățământ foarte centralizat, axat pe transmiterea de cunoștințe, și nu pe dezvoltarea de competențe, focalizat pe pregătirea pentru examene, și nu pe dezvoltare personală și starea de bine, cu meditații și culegeri de teste cât cuprinde, pentru că, deși încearcă în ultimul timp să mai schimbe abordarea, principiile la ei sunt clare și opuse celor promovate de pedagogiile occidentale și care ne plac multora dintre noi: “teaching is talking and learning is listening”/a preda înseamnă a vorbi și a învăța înseamnă a asculta, authority is “hierarchical and bureaucratic”/ autoritatea înseamnă ierarhie și birocrație, assessment is “summative”/ evaluarea este sumativă, knowledge is “factual and procedural,”/ cunoașterea este factuală și de tip procedural și ”classroom talk is teacher-dominated and “performative”/ la clasă vorbește mai mult profesorul.

Asta ca să nu mai facem judecăți de valoare tranșante, în alb sau negru. Educația e cu multe, foarte multe nuanțe.
(detalii aici și aici)

Azi e cu PISA 2015

Astăzi au fost publicate rezultatele testelor PISA date în 2015 și, ca urmare, sunt tot felul de reacții. Unii se bucură, alții acuză, Singapore sunt cei mai buni, noi tot mult sub medie, Estonia a urcat în top așa cum se prevedea după ce reforme au făcut, Canada jubilează, americanii au dat înapoi și sunt și ei sub medie la mate, dar nu fac mare caz, mai ales că la echitate  stau cel mai bine din 2006 încoace. Unii sunt foarte înverșunați și cer să se ia măsuri drastice, alții sunt mai relaxați și nu pun mare preț pe aceste rezultate, Finlanda e mai jos în top, zice-se pentru că resursele către categoriile dezavantajate au scăzut. Nu mai zic prea multe, pentru că rămâne valabil ce am zis acum 2 ani. Mi-a plăcut mult ce a scris unul dintre preferații mei, Yong Zhao.

duminică, 4 decembrie 2016

Vorba de educație - Ikigai

foto credits: The Art of Learning
Uite o temă de reflecție pentru părinți și una de abordat cu profesorii pe la cursurile de formare și în activitățile metodice din școli: unde, când și cum am putea să le dăm copiilor posibilitatea să se autocunoască, să descopere ce le place și la ce sunt buni. „I k i g a i” e un concept japonez care înseamnă rațiunea de a exista a fiecăruia, pe care o găsești doar dacă o cauți pe-ndelete și te uiți mai atent la tine în relație cu lumea din jur. Ikigai e, cum s-ar zice, motivul ”pentru care te trezești dimineața”.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Vorba de educație - 4%

foto din arhiva personală, la Muzeul Memorial din Sighetul Marmației
4% din totalul deținuților politici din România au fost învățători și profesori. O decapitare ale cărei efecte cred că le resimțim și astăzi.Și care poate fi și una dintre multele explicații ale încetinelii cu care construim lucrurile în educație.

marți, 29 noiembrie 2016

TIMSS 2015, azi

Calde! Azi dimineață au fost date publicității rezultatele testelor internaționale TIMSS 2015 (Trends in International Mathematics and Science Study). De 20 de ani, ”tigrii asiatici” sunt cei mai tari la matematică. Pe lângă rezultate, în raport sunt și câteva constatări care ne dau un pic de speranță despre ce se întâmplă în educație la nivel mondial:
- s-au schimbat curricula la științe, sunt țări în care se studiază discipline noi, precum știința pământului și știința vieții;
- aproape tuturor elevilor de clasa a 4-a le place la școală :);
- diferențele de gen s-au micșorat;
- școlile sunt locuri mai sigure și mai bine organizate și
- profesorii sunt mai multumiți de jobul lor.

Toată informația despre TIMSS 2015 este disponibilă aici.

Vorba de educație - ce mai spun adolescenții


Mi-a plăcut și nu mă miră că 76% dintre adolescenții chestionați de UNICEF România (împreună cu Consiliul Național al Elevilor, ce frumos!) consideră ca prioritate accesul la o educație incluzivă de calitate. M-am întânit zilele trecute cu elevi de liceu în cadrul unui exercițiu de planificare strategică participativă și cam asta spuneau și ei că își doresc - o relație mai bună și mai deschisă cu profesorii, bazată pe respect, fără favoritisme și fără jigniri; ore mai atractive și metode de predare mai moderne și mai interactive, în care să fie valorizați toți copiii, în care să se lucreze diferențiat, în funcție de nevoi specifice și particularități de învățare și dezvoltare. Adică o școală mai deschisă și mai prietenoasă (rezultatele sondajului aici).  

luni, 28 noiembrie 2016

Revin

surs foto: valentinagurarie.wordpress.com
Revin cu mulțumiri pentru că mă citiți, dar și cu rugămintea să mă și citați când preluați informații,  fragmente și idei de pe acest blog. Le văd, le aud, le citesc pe facebook, plagiatul acela subtil, copierea aceea deghizată... până și stilul de adresare (ușor reflexiv, plecând de la experiențe proprii, cu o poză relevantă atașată la text)  a fost preluat, vai, doamna expert în educație din Iași, se poate?!


miercuri, 23 noiembrie 2016

Vorba de educație - să le (ne) dăm timp

foto credits - pagina de FB a Richard Cohen s Zen and the Art of Early Childhood Education
Cred că mulți dintre cei care lucrăm în educație avem o problemă cu asta, la clasă, în școală, la universitate, în programele și proiectele pe care le derulăm. Ne grăbim în toate, ne presează programa, directorul, deadline-ul, olimpiada, testarea, examenul, să fie multe activități, multe conținuturi, multe teme pentru acasă, multe proiecte, multe de toate. Ca să le dăm copiilor mai mult timp să se dezvolte în ritmul propriu, ar trebui să învățăm noi, ca educatori și ca părinți, să nu mai gonim prin viață, să facem mai puțin, dar să observăm, să reflectăm și să ne bucurăm mai mult de ceea ce am realizat.Să le (ne) dăm timp!

duminică, 20 noiembrie 2016

De bine despre starea de bine




Când a citit ce i-a scris învățătoarea pe bancă, i-a fugit toată teama de  ”testare”. Un mic exemplu despre cum să creăm în școli „starea de bine” (well -being)  a copiilor (foto credits: Woodbury City Public Schools)


Numai de bine despre ”starea de bine” . Pentru că educația nu mai este doar despre performanțe academice și rezultate la examene, ci și despre copilul care are nevoie să se dezvolte ca ființă umană complexă.

Despre starea de bine în școli se vorbește  în lume de ceva ani și  sunt multe și definițiile, și abordările. Modelul creat de Konu și Rimpela (School Well-being Model, 2002) este folosit în multe țări și împarte ”starea de bine” dintr-o  școală în 4 categorii: condițiile de lucru ( referitoare la mediul fizic școlar, hrană, servicii de asistență medicală, consiliere  etc.), relațiile de tot felul (profesori-elevi, elevi-elevi, profesori-părinți etc.), modul  în care elevii își dezvoltă potențialul  și primesc feedback și încurajare și starea de sănătate fizică și mintală. 

În principal, a asigura starea de bine a unui elev  înseamnă  a-l face să se simtă fericit la școală, să fie mulțumit de el însuși și de relațiile cu cei din jur, să se simtă că are un rost și un loc al lui în comunitatea școlară. În textele de politici educaționale australiene se menționează  că un elev  se află într-o stare de bine dacă relaționează, are succes și  evoluează, înflorește (connect+succeed+thrive). La englezi, starea de bine este asociată cu  sănătatea emoțională  și există atunci când  se constată la copii existența unei  game variate  și echilibrate de sentimente și trăiri -  încredere, deschidere, bucurie, calm, grijă și atenție față de alte persoane.

Dacă e mai ușor să definim starea de bine, mai greu e să-i  facem loc să se întâmple la școală, și nu oricum, izolat, pe la anumite ore de curs și pe la unele clase, ci  la nivelul întregii școli ( a whole -school approach). Vorbim în acest caz de viziune managerială și deschidere pentru a aborda astfel de aspecte,  de planificare strategică și de o țintă în PDI care să se operaționalizeze în toate planurile de comisii și departamente, nu doar pe hârtie, ci și în practica de la clasă. O școală care este interesată de starea de bine a elevilor săi are un etos în care este valorizată diversitatea,  pune accent și pe învățarea socio-emoțională,  colaborează foarte bine cu părinții și, mai ales, are  profesori  care sunt ei înșiși într-o ”stare de bine”.