joi, 18 august 2022

Nada pentru noul an școlar

credits photo - facebook, imposibil de găsit autorul

 

 Începe școala în curând, s-a schimbat (peste noapte, și nu ca rezultat al unor cercetări) modul în care profesorii făceau evaluarea, nu mai avem semestre, ci 5 module, s-au scos tezele și mediile semestriale. 

Din nou și a nu știu câta oară, profesorii sunt lăsați singuri, să se descurce. Nu tu un ghid general privind evaluarea în contextul celor 5 module de școală, nu tu idei și sugestii de evaluare pe discipline de studiu, nu tu niște repere pe arii curriculare, nu tu exemple de probe de evaluare, nu tu publicații despre evaluarea formativă ( mă gândesc că pe aceasta va fi focusul, nu-i așa?), nu tu cursuri de formare pe această temă. Nimic. Nada. 

Vă dați seama ce haos va fi în sistem când vom ajunge să implementăm toate „minunile” acelea prevăzute în noua lege a educației, care presupun ghidaj, monitorizare și feedback de calitate, dacă nu sunt în stare să sprijine infuzarea în școli a unei schimbări relativ simple???

sâmbătă, 13 august 2022

Un blog pentru educație - un milion


Tocmai am depășit azi 1 000 000 de accesări de pagină pe blogul despre educație și vreau să mă bucur alături de voi, cei care îl citiți și vă inspirați, cei care v-ați colorat pereții și curtea școlii, ați realizat clase în aer liber, ați adus starea de bine la voi și la clasă, ați amenajat grădini, ați citit cu toată școala, v-ați transformat cancelariile și ați învățat cum să fiți directori și profesori mai buni.
Nu câștig niciun ban din acest blog, l-am creat, în primul rând, pentru mine, din bucuria de a reflecta asupra educației și de a avea mereu idei la îndemână pentru activitatea mea profesională, dar sunt fericită pentru că vă este de folos și vouă, celor peste 60 000 de vizitatori constanți, din vreo 90 de țări.
Din 2020, acest blog este, așa cum spunea un cititor, și un „far călăuzitor pe vreme rea”. Acest blog a fost singurul de la noi în care s-a scris constant despre educația pe vremea pandemiei, s-au deschis drumuri în situații complicate și au fost propuse diverse căi de acțiune, au fost prezentate idei de la alții și materiale resursă create de alte țări, care să sprijine procesul de educație de la noi - blended-learning, outdoor classrooms, reziliență, noi forme de management și leadership de școală. În fiecare lună, am urmărit cu atenție evoluția lucrurilor la noi și în alte țări, am prezentat bune practici de la alții, studii și analize făcute de organizații de prestigiu, am comentat măsurile (sau lipsa lor) luate de autorități, m-am pus în pielea directorilor și a inspectorilor și am conceput acțiuni concrete de intervenție și liste cu ce este de făcut în școli.
Poate că am zis prea multe și poate că seamănă a laudă, dar mă deranjează enorm chestia asta pe care o tot aud în ultima perioadă, o placă pusă de susținătorii-autorii noilor legi ale educației, că doar ei au muncit și s-au sacrificat, că ei sunt în arenă, în timp ce alții au stat doar pe margine. Gând bun!

joi, 4 august 2022

Despre noile legi ale educației (9)

L-am citit, mi s-a părut bun și am distribuit și eu pe paginile mele chestionarul World Vision pentru profesori. Avem azi rezultatele prelucrării răspunsurilor date de peste 3000 de profesori, răspunsuri care consider că trebuie luate în seamă de autorii noilor legi:
„- 7 din 10 profesori spun că examenele de admitere organizate de colegiile naționale vor duce la inechitate;
- 82% vor ca proba de specialitate de la BAC să fie obligatorie;
- 87% sunt de acord ca, în lege, să fie reglementat un program de tip „Școală după Școală“ (ȘdȘ) cu masă caldă dedicat școlilor vulnerabile;
- 41% dintre profesori spun că înființarea postului de director administrativ, care să se alăture echipei de management (formată în prezent din director și director adjunct) va ajuta la eficientizarea activității școlii; 49% spun că nu va ajuta;
- doar 33% dintre sunt de acord ca președintele și vicepreședintele ANISAC să fie numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului Educației.” (credits dna Mihaela Nabar, WVR)
𝗦𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗽𝗲 𝗱𝗿𝘂𝗺𝘂𝗹 𝗰𝗲𝗹 𝗯𝘂𝗻, 𝘃-𝗮𝗺 𝘇𝗶𝘀 𝗰𝗮̆ 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗮𝘃𝗲𝗺 𝗶̂𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗲𝗿𝗲 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶. 𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝘃𝗮 𝘁̦𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗽𝗮̆𝗿𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗼𝗿, 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗰𝗲 𝘃𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗮 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝗴𝗼𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝗿𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗲𝗹𝗼𝗿 profesorilor, 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁𝗮̆, 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁𝗮̆.
Întrebare fundamentală: dacă profesorii nu sunt de acord cu prevederile principale din lege, pe cine a întrebat ministerul când a elaborat legea? Răspunsul înseamnă retragerea documentelor și un pas în spate al oamenilor care le-au inițiat, cu scuze multe adresate profesorilor și întregului sistem de învățământ.

miercuri, 3 august 2022

Despre noua lege a educației (8)


Mă uit acum la un reportaj despre o școală din mediul rural, cu toalete în curte, curățate după fiecare folosire de către femeia de serviciu, cu un furtun de apă. O școală fără mai nimic din ce îi trebuie, cârpită, pe ici pe colo, din donațiile unor asociații. Din păcate, sunt multe astfel de școli în România, țara unde un grup de interese propune o nouă lege a educației în care, ce să vezi, strălucește doar excelența.
Nu există în lege aplecare și interes pentru copiii și școlile din comunități dezavantajate, nu există o viziune asumată de a schimba modul de intervenție în aceste zone, deși se știe, de ani buni, că de aici vin cele mai acute probleme ale sistemului de învățământ - o rată foarte mare de părăsire timpurie a școlii (15,6% față de 9,9% media UE), abandon școlar ridicat sau procentele zero sau foarte mici de promovare a examenelor.
Ar fi fost de dorit să vedem în lege un capitol special alocat sprijinului acordat școlilor cu probleme și copiilor din medii dezavantajate ( mai ale că sunt și ONG-uri care lucrează în astfel de medii și care, incredibil, susțin legea), am fi vrut să vedem că au fost gândite mecanisme de finanțare suplimentară substanțială, de intervenții intersectoriale, de asigurare cu personal calificat, cu profesori și directori buni, de modernizare a spațiilor, de derulare a unor activități extrașcolare la care, altfel, copiii nu au acces, de a da o masă caldă tuturor copiilor, mecanisme de monitorizare și evaluare a schimbărilor produse, așa cum au fost ele menționate în recomandările multor proiecte de asistență tehnică de care a beneficiat ministerul.
Nu am găsit în lege decât atât pe acest subiect, e cu „POATE” fi:
Costul standard per elev pentru unitățile de învățământ defavorizate, stabilite anual prin ordin al ministrului educației, la propunerea CNFIP, poate fi suplimentat cu 25%.”(art 107)
Salutări din grădină, gând bun!🌿

marți, 2 august 2022

Așa da!

Comunicatul ANPRO de azi

De multe ori, când mă întâlnesc cu profesorii pe la cursuri, le spun că este foarte bine să se organizeze în asociații profesionale, care să fie active, să îi reprezinte și să le facă auzită vocea. Din păcate, noi nu avem astfel de organizații, așa cum există în alte țări.
Am văzut astăzi ce înseamnă să ai o astfel de asociație, una de calitate - profesorii de limba română din Asociația profesorilor de limba și literatura română ⹂Ioana Em. Petrescu” (ANPRO) contestă schimbarea examenului de BAC în noua lege și examenul de admitere în liceu. Contează, desigur, și cine conduce aceste asociații.
Felicitări
, Monica Onojescu!

luni, 1 august 2022

Despre noile legi ale educației (7)


În acest moment, stăm cam așa cu legile educației:
- sunt criticate public de numeroase nume recunoscute și respectate în educație, de la vreo 2-3 rectori, destui experți și consultanți, câțiva părinți, până la profesori curajoși, care își dau seama de importanța acestor documente;
- nu am citit nicio susținere publică a legilor, una pro din toată inima, una făcută cu entuziasm, cu argumente, una asumată;
- nicio reacție de la inspectori ( sunteți destui inovatori, ce e cu voi???) și inspectorate, prea puține de la directorii de școli (dragii mei, am speranță că sunteți modele de implicare!);
- părinții sunt interesați de ce se întâmplă și au comentarii pertinente, de exemplu, cei de pe grupul Părinții cer schimbare;
- în afară de Edupedu, care are niște poziții critice, presa (cât de cât) de specialitate ori promovează prevederile legilor fără a face comentarii, ori nu abordează subiectul, ori nu preiau criticile;
- nu avem dezbateri reale, în care să se audă vocea profesorilor, în care să se aducă argumente pro și contra, pe punctele principale din legi; ONG-urile care susțin legile și au contribuit la elaborarea lor încearcă să organizeze niște dezbateri, dar aceastea sunt unele anemice, în care invitații ne țin mini cursuri de teorie și pedagogie, ce nu au legătură cu documentele respective; vor avea mult de pierdut în viitor aceste asociații, nu vor mai avea credibilitate;
- sunt mulți care tac chitic (pe bune, cum puteți dormi noaptea???), oameni pe care îi cunosc, cu care am lucrat, specialiști valoroși, profesori universitari de pedagogie, care, altfel, erau prezenți pe rețele și în conferințe și ne vorbeau despre echitate, reforme etc.
Dacă aș fi în locul celor de la minister, după ce trece termenul pentru consultare, aș retrage legile, aș spune că feedbackul primit este majoritar negativ și aș amâna apariția lor și m-aș ocupa de începerea în bune condiții a anului școlar, care vine cu schimbări nepregătite ( știe cineva cum se va face evaluarea acum, când avem module în loc de semestre, au apărut vreun ghid de evaluare sau materiale de spijin pentru profesori ref la planificare și proiectare???), cu alt val al pandemiei, cu pierderi mari în învățare în comunitățile dezavantajate.
Dacă ar mai fi nevoie să schimb legile educației (știu că împinge România Educată de la spate, dar, cum a lâncezit 7 ani, mai poate să o facă în continuare sau să-și recunoască eșecul și să se reevalueze, societatea ar aprecia această onestitate, nu e nicio problemă, nu îi învățăm și pe copii că e OK să greșești?), aș face-o mult mai inteligent, într-un moment mai bun, nu în și după pandemie, pe bază de studii și analize, cu o echipă de lucru formată din oameni cu expertiză și experiență solide în domeniul educației, indiferent din ce partid sau de ce parte a baricadei sunt. Educația ar trebui să fie un domeniu în care să fim, într-adevăr, ÎMPREUNĂ, pentru copii.
Gând bun, din #grădinaeducației, în prima zi din august!🌿

vineri, 29 iulie 2022

Despre noua lege a educației (6)


Încă o mostră de lipsă de gândire focalizată pe eficiență, resurse disponibile și analiza corectă sistemului.

Foarte pe scurt azi despre o nouă funcție de conducere a școlilor, care apare în proiectul noii legi a educației – cea de DIRECTOR ADMINISTRATIV, conform art 103:

„Art. 103. La nivelul fiecărei unități de învățământ cu personalitate juridică se înființează funcția de director administrativ. Directorul administrativ este numit în urma promovării unui concurs organizat în conformitate cu prevederile din prezenta lege.

Conform art. 161, recrutarea acestor directori administrativi se va face prin concurs național, „organizat prin DJIP/DMBIP, sub coordonarea Ministerului Educației, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, de către persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii: a) studii universitare într-unul din domeniile economic, administrație publică; b) cel puțin 5 ani experiență profesională în specialitatea studiilor; c) să nu fi fost condamnat, pentru fapte incompatibile cu funcția didactică.”

Mă gândesc că acest director administrativ va face, în principal, strângere de fonduri, atragerea de resurse extrabugetare și se va ocupa și de implementarea proiectelor de investiții. Ca și cum în România există surse de finanțare fără număr, o grămadă de sponsori care stau la coadă să doneze școlilor și e nevoie de un om per școală care să îi contacteze și să obțină finanțarea. Vom avea o astfel de persoană plătită de la buget în toate școlile ( ce risipă de bani!!!!), inclusiv în cele mici, din mediul rural, care au cu totul alte nevoi ce ar fi trebuit acoperite prin lege.

De ce nu facem ca la englezi, unde un astfel de director (development director) este angajat doar de școlile care au nevoie, instituții cu mulți elevi și  personal și cu fonduri de cheltuit?

De ce facem concurs național și nu lăsăm la latitudinea școlilor să solicite și să angajeze un astfel de director în momentul când consideră că acest lucru se impune?

De ce facem cheltuieli inutile de la buget cu organizarea concursului și angajarea acestor directori în toate școlile?

Pentru că așa a zis „o voce”.

P.S.

Evaluare motivațională (art. 161) nu cred că există, poate evaluarea motivației, care nu este așa ușor de realizat de către o comisie de concurs, oricâți specialiști în psihometrie ar avea aceasta.

joi, 28 iulie 2022

Despre noua lege a educației (5)

 Cum v-am mai spus, noua lege nu este un document care să propună o viziune inovatoare, o nouă paradigmă, o reformă de substanță sau o schimbare majoră în sistem, care să ghideze, să entuziasmeze și să producă educație de calitate. Dincolo de foarte multe aspecte deja existente în sistem, de câteva prevederi bune ( școala din spital, bibliotecă și laborator de informatică și STEAM în fiecare școală, masă sănătoasă în școli), de foarte numeroase detalii și paragrafe inutile, care se regăsesc în regulamente și metodologii, cred că discuția și dezbaterea se fac în jurul următoarelor prevederi:

1. Examen de admitere organizat de către colegiile naționale.
2. Admiterea în licee să nu mai ia în calcul media din gimnaziu.
3. Trecerea cluburilor și a palatelor copiilor în subordinea consiilor locale.
4. Desființarea CJRAE.
5. Desființarea și apoi reorganizarea inspectoratelor școlare și a CCD-urilor
6. Intrarea în cariera didactică – certificare, an de stagiatură și examen de licențiere.
7. Inspecția școlară trece la ANISAC ( fostul ARACIP).
8. Nu se mai dau examene de admitere în clasa a V-a la colegii naționale.
9. Evaluarea standardizată.
10. Apare funcția de director administrativ pentru toate școlile, ocupată de absolvenți de studii economice sau administrație publică.
11. Fiecare școală va avea un Registru de interese pentru controlul meditațiilor.
12. Bacalaureat – o probă scrisă comună de evaluare a competențelor pentru elevii de la toate filierele, profilurile și specializările, în care intră lb. și literatura română, matematică, științe, istoria și geografia României și Europei și științe socio-umane; probă de evaluare a competențelor lingvistice (2 limbi străine) și a competențelor digitale; proba de specialitate a profilului devine facultativă.
13. Liceele tehnologice nu vor mai avea filiera teoretică sau vocațională.
14. Colegiile naționale pot avea clase de excelență.
Problema este nu că aceste schimbări nu erau neapărat necesare și binevenite după pandemie, ci că ele nu apar ca nevoi identificate de studii și analize complexe, de cercetarea educațională serioasă ( da, este România educată, dar e doar un raport cu obiective și vorbe, rezultat ușor din câteva întâlniri formale), nu sunt propuneri avansate de facultăți de științe ale educației sau de (fostul) ISE, nu sunt nici măcar trenduri moderne în educație la nivel internațional. Sunt pur și simplu idei ale unora și altora, care se cred experți în educație, tot felul de voci.
Acum, deși e posibil să nu schimbe nimic din text, cred că este bine să trimiteți reacții, feedback și propuneri de schimbare, să vă exprimați opinia pe rețele și în presă, unde se poate. Mi-ar plăcea ca profesorii, elevii și părinții să aibă reacție, să demonstrăm că suntem un sistem viu, căruia îi pasă de ce se întâmplă cu educația în această țară.
( dacă am scăpat ceva și nu e pe listă, să spuneți)

Unde e planul național de recuperare?



Facem tot felul de schimbări nefundamentate pe studii și analize, dăm sistemul peste cap, stresăm profesorii cu o lipsă acută de predictibilitate, în timp ce alte țări fac ce trebuie (vă amintiți când trăgeam și eu un semnal de alarmă anul trecut când vorbeam de planuri naționale de recuperare), au scris și implementează cu spor PLANURI DE RECUPERARE, recovery plans, pentru a evita ceea ce UNICEF numește o catastrofă generațională. 

Suntem printre țările în care guvernele care nu au o strategie de recuperare a pierderilor de învățare la nivel național, care nu știu câți elevi au rămas în urmă și la ce materii, care nu au adaptat curriculumul, care nu au planuri naționale pentru a măsura învățarea, care nu au urmat RECOMANDĂRILE WB, UNESCO și UNICEF ( vezi AICI):

  • ajungeți la fiecare copil și mențineți-l la școală;
  • evaluați nivelurile de învățare;
  • prioritizați predarea elementelor fundamentale;
  • dezvoltați starea de bine, astfel încât fiecare copil să fie pregătit să învețe.

Nu avem nici măcar decidenți capabili să aducă entuziasm în sistem, unii în care profesorii să aibă încredere și să îi urmeze. Fotografia este de azi, de pe pagina Primei Doamne, cu mesajul

To all the teachers helping our littlest learners catch up this summer – thank you.

You continue to be the heroes we need.” 💓💓💓

miercuri, 27 iulie 2022

Joburile pentru viitor și universitățile


Am răspuns ieri invitației TVR Moldova de a participa la o discuție cu o temă extrem de interesantă și necesară, despre joburile viitorului și oferta educațională a universităților. Las și aici considerațiile mele pe acest subiect.

CARE SUNT PROFESIILE VIITORULUI?

Știm că se estimează că 65% dintre copiii care intră acum în școala primară  vor ajunge să aibă joburi care nu există astăzi. Știm, de asemenea, că WEF și alte organizatii de nivel mondial au realizat studii serioase si au topuri ale competențelor cerute pe piata muncii în următorii an, vorbim aici de inovatie, gândire analitică, rezolvare de probleme, creativitate, gândire critică, reziliență, utilizarea tehnologiilor.

Și mă întreb de multe ori CÂND, CUM și UNDE facem noi asta în școli si universități, cum dezvoltăm respectivele competențe, iar răspunsul este că nu facem acest lucru sau, dacă îl facem, e un demers izolat, punctual, niște insule de practică și nu o abordare sistemică si de impact. Cred că suntem mult în urmă din această perspectivă și că este foarte târziu să ne apucăm să facem ceva. Orice initiativă sistemică ar trebui să aibă în vedere acest aspect, iar noi rămânem cantonați în trecut, nu ii pregătim pe copii si tineri pentru prezent, ce să mai zic de viitor.

Am trei idei de menționt in legatură cu profesiile viitorului:

1.     Cred că profesiile viitorului vor fi  sub umbrela tehnologiei, iar pandemia a dovedit cât de utilă s-a dovedit învățarea digitală, remote workul pentru functionarea cât de cât normală a societății.

2.      Spre deosebire de trecut (și de prezent), când a evolua în carieră era/este un parcurs predictibil, în viitorul care este foarte aproape de noi vom exista cariere care se schimbă în continuu, așa că vom avea diverse locuri de muncă, unele de mai mică amploare și care se deosebesc între ele.

3.     În viitor, vor avea importanță competența de a ști să înveți, reziliența și, de asemenea, sănătatea mintală. Cred că sănătatea mintală va fi un element valoros când vorbim de joburile  pe care le vom avea în viitor.

JOBURI PENTRU VIITOR

Am găsit câteva joburi care mi-au plăcut și le las și aici ( le am într-o postare mai veche, pe blog):

tutore pentru stârnirea curiozității (curiosity tutor): te va inspira să devii mai interesat de lumea din jur și te va învăța ”arta descoperirii”;
 - manager al morții digitale (digital death manager): se va ocupa de existența ta digitală după ce mori;
- specialist printare 3D (printing handyman);
- terapist în detoxifiere digitală (digital detox therapist): îi va lua pe cei stresați și obosiți de prea multă tehnologie și îi va duce în natură;
pilot de drone: va fi foarte solicitat în zonele urbane;
- curator digital personal (personal digital curator): va avea grijă să ai cele mai bune aplicații, softuri și informații care îți trebuie să avansezi  în viața profesională și personală
- „constructor de poduri” între limitele digitale și cele fizice, ghid de turism în metavers, new media specialist
și, preferata mea (prietenii știu de ce !)
 -  păstor urban (urban shepard): te va ajuta să explorezi zonele naturale ale orașului și să îți faci o mică grădină în zonele urbane.

CÂT DE VASTĂ E OFERTA DE NOI SPECIALITATI ÎN ROMÂNIA?

In România, nu am văzut o dinamizare a universitatilor pentru a-și schimba oferta de cursuri in raport cu evolutia societății, adaptarea la noi cerinte ale pieței muncii și competente pentru viitorurile despre care se vorbește în diverse analize. Cred că și la nivel universitar suntem destul de în urmă față de ce se întâmplă în alte țări, așa cum suntem și la nivelul preuniversitar.

Pe de altă parte, există multe studii care mentionează faptul că, în prezent, la nivel mondial aș zice, universtitățile au rămas în urmă față de cerințele businessului și ale pieței muncii si sunt cunoscute exemplele Google și ale altorde companii, care nu mai recrutează doar pe baza diplomelor de absolvire a unei universăți. Vedem, în diferite locuri din lume că intrăm „într-o paradigmă de înlocuire a diplomelor cu competențe, pentru că este mult mai important azi să ai competențele necesare și să fii motivat să le înveți decât să poți arăta cuiva o bucată de hârtie care să ateste că ai terminat o facultate.”

 Tocmai din această cauză, că aceste instituții sunt în foarte multe cazuri depăsite și nu le formează studenților abilitățile de care au nevoie, iar acest aspect va crea probleme imense in viitor, dacă nu vor fi niște schimbări în această direcție.

Totusi, există în lume inițiative de schimbare, proiecte de modernizare a universităților, am observat in ultimii ani un efort constant al acestora pentru a-și moderniza oferta educațională și a o aduce spre asteptările tinerilor din ziua de azi. Am citit despre specializari noi precum Disaster Management, Food Science or Corporate Social Responsability.

Sunt și la noi câteva încercări firave, din ce știu eu, de exemplu, la Universittea din Oradea există "Robotics", un program de studiu care se va preda în limba engleză, la UBB – Știința datelor în industrie și societate (limba engleză) sau Business analytics și managementul informațiilor.

Personal, am asteptări mari din partea facultătilor de științe ale educatiei, care ar trebui să fie un vârf de lance al schimbărilor atât de necesare în educație, care ar trebui să pregatească profesorii pe teme inovatoare și de impact. Cum ar fi de exemplu, ca aceste facultăți să introducă un modul despre starea de bine în scoală? Sau unul de pedagogie digitală sau educație pentru și în natură?