FIECARE copil

 

Le-am spus colegilor din Slobozia la cursul de acum două zile și despre ce cred eu că este esential să faci ca profesor pentru ca elevii tăi să fie motivați și să învețe ceva de la tine – să îi cunoști cât poți de bine, să nu îi tratezi doar ca nume oarecare într-un catalog sau un simplu elev într-o bancă. FIECARE copil este diferit, fiecare copil este valoros în felul său, fiecare copil cu care lucrăm are viața lui și povestea lui care influențează modul în care învață și se comportă la școală. Dacă nu o cunoaștem cât de cât, nu vom face niciun progres în relația noastră cu copilul respectiv și, ca urmare, nu vom vedea nici rezultate mai bune.

Am mai zis de multe ori, dacă aș mai fi profesoară, aș aduce în clasă scaune de culori și forme diferite, astfel încât fiecare copil să stea pe un scaun care este altfel decât al colegilor săi. Asta ca să îmi reamintească în fiecare zi că fiecare copil este unic și că fiecare copil are povestea sa cu care vine la școală.

Cronica unui eșec previzibil - clasele simultane

credits foto - DoR

M-am uitat pe câteva centralizări recente ale inspectoratelor, realizate la cererea ministerului, documente care conțin informații referitoare la clasele desființate și la comasările de școli, două dintre măsurile de austeritate luate recent de minister. Mi-a atras atenția numărul mare de clase de învățământ simultan care vor apărea în anul școlar 2025-2026 atât la ciclul primar, cât și la gimnaziu, în special în mediul rural, ca urmare a creșterii numărului obligatoriu de elevi pe clasă. Asta înseamnă că, în aceeași sală de clasă vor învăța, de exemplu, elevi de clasa I, cu elevi de clasa a II-a și de clasa a III-a și că o învățătoare va preda lucruri diferite în aceeași oră. E un tip de învățământ pe care ne chinuim de ani de zile să îl eliminăm, dar, iată, că el explodează în anul școlar 2025-2026. Era, de altfel, previzibil că o să se întâmple acest lucru, dacă măsurile ar fi luat în calcul nu doar cifre și tabele, ci și copii și profesori în carne și oase.

Creșterea destul de mare a numărului de clase cu învățământ simultan este una dintre consecințele nefaste ale recentelor măsuri de austeritate din educație. Mă așteptam ca, în aceste zile, dl. ministru să ne prezinte câteva inițiative la care s-a gândit pentru a atenua efectul dăunător al claselor simultane asupra procesului de învățare, nu știu, ceva anume, că dorește să impulsioneze publicarea unor metodologii și ghiduri metodice, că își propune ca ministerul să organizeze niște cursuri pentru profesorii care predau simultan la mai multe clase, orice. De unde! Ne spune azi, încercând să apere această măsură, că învățământul simultan nu e așa de rău, că el există și în Franța și în Irlanda și în alte țări și că, la noi, lipsește doar formarea profesorilor.

Eu cred că nu lipsește doar atât, lipsesc resursele necesare (inclusiv cele digitale), care să permită desfășurarea în bune condiții a acestor ore, lipsesc spațiile special amenajate care să permită lucrul diferențiat în clasă pe grupe de vârstă, lipsește flexibilitatea curriculară, lipsesc experiența și bunele practici de învățare prin colaborare și prin implicarea elevilor mai mari în procesul de învățare al celor mai mici. În plus, în țările europene există clase de învățământ simultan în zone izolate și în comunități foarte mici, în sate montane, insule, în zone cu foarte puțină populație școlară, pe când, la noi, din toamnă, clasele simultane vor apărea ca ciupercile după ploaie, le vom avea peste tot, atât în orașe, cât și în comune amplasate la șosea, nicidecum izolate. Ne întoarcem mult în trecut.

Dacă îl urmărim atent pe domnul ministru, vom constata că domnia și-a schimbat opiniile în legătură cu acest subiect în interval de câteva luni. Dacă astăzi încearcă să ne convingă că au și alții mai buni decât noi clase simultane, iată ce declara dl. ministru David în ianuarie anul acesta:

„Ministrul Daniel David critică aşa-numitul sistem de predare „simultană”, în care, din cauza numărului mic de elevi dintr-o clasă, un singur cadru didactic predă, în acelaşi timp, elevilor din clase diferite. ”Nu aşa se face şcoală”, spune ministrul.” (News, 30.01.2025). Fără comentarii!

L.E. Astăzi, 27 august, doamna Mihaela Nabar, președinta World Vision și consilieră a ministrului Daniel David, ne anunță că a lansat o metodologie de lucru la clasele simultane și că organizația pe care o reprezintă va sprijini ministerul să o facă cunoscută profesorilor. Sunt uimită că o organizație valoroasă cum este World Vision, care are experiență cu astfel de clase și cunoaște problemele mari cu care acestea se confruntă, în loc să ia atitudine față de creșterea masivă a numărului lor, face jocul decidenților și dorește doar să atenueze un mare rău făcut sistemului de educație. De altfel, și doamna Nabar și-a reconsiderat recent poziția. Anul trecut declara că „învățământul simultan este durerea surdă a învățământului de la sate” ( vezi AICI)

Cum poate o școală de la periferia Londrei să fie mai bună decât Eton College

 

Citeam în presa britanică de azi că Brampton Manor, o școală situată într-unul dintre cele mai sărace cartiere ale Londrei, a devenit faimoasă în acest an pentru că a trimis mai mulți elevi la Oxford și Cambridge decât vestitul și bogatul colegiu Eton. Mulți dintre elevii cu rezultate de excepție ai școlii provin din medii etnice minoritare, beneficiază de programul de mese gratuite la școală sau vor fi primii din familia lor care urmează cursurile unei universități.

Cum s-a putut întâmpla asta? Cu multă muncă și dăruire, un management de mare calitate, implementarea la clase a devizei școlii - „succes prin efort și hotărâre”, accent pe setul de competențe specific școlii („dorim să formăm copii încrezători, creativi, respectuoși, empatici și rezilienți și care știu să colaboreze”) și punerea recompensării efortului și a determinării în centrul filozofiei lor organizaționale.

E o școală care îmi amintește de viziunea mea de directoare de acum aproape 30 de ani, pe care am implementat-o într-o școală de provincie de la noi. Am pornit la drum cu ideea de a dezvolta abilitățile de gândire critică, autonomie, creativitate, colaborare, comunicare și lucru în echipă, cu multă rigurozitate și aplecare către fiecare copil, asta în primii ani de directorat, după care, în următorii ani, m-am focalizat și pe dezvoltarea academică a elevilor, care, în foarte puțin timp, a ajuns la cote maxime, pentru că elevii aveau toate instrumentele și abilitățile necesare pentru a avea succes în învățare. Recompensam orice succes, oricât de mic, și nu doar pe plan academic, ci și comportamental, artistic sau cel al relațiilor. Aveam dezvoltată o serie de inițiative prin care copiii erau prețuiți și apreciați pentru progresul lor – elevul lunii, aplauze în fața colegilor și a profesorilor în întâlnirile săptămânale cu toți elevii școlii (da, aveam assembly prin anul 2000, într-o școală de stat!) pentru diverse reușite, scrisori de felicitare către părinți, încurajări permanente la ore și activități, o strângere de mână sau o atingere pe umăr făcute la timpul lor. Am ajuns curând să avem cele mai bune rezultate din județ la concursuri de tot felul, olimpiade și evaluare națională. Un model validat și apreciat de experții de la acea vreme, valabil, iată, și azi.

( The Sun, 15.08.2025; sursa foto - site-ul școlii)

Starea de fapt - măsurile de austeritate în școli

Am vorbit cu mai mulți profesori și directori din țară, mulți sunt în școli, au venit din concediu și fac o evaluare a situației privind normele profesorilor și efectivele claselor de elevi conform noilor (și catastrofalelor) reglementări. Unii vor desființa clase, fără să știe pe ce criterii vor repartiza copiii din clasa care dispare în celelalte. Vor completa normele acolo unde se poate, cu opționale sau discipline pe care oamenii nu le-au predat niciodată. Dacă nu se poate face asta, profesorii nu știu unde și cum își vor completa catedra. Lumea e stresată și nervoasă, mulți profesori au început să se certe între ei, e exact ce nu trebuia să se întâmple în școli. Asta nu este reformă, cum zice domnul ministru, e doar haos administrativ, unul care a dat o lovitură grea oricăror încercări făcute de unii și alții în ultimii ani de a transforma în bine școlile din România. Și pentru ce? Pentru o extrem de mică economie adusă la bugetul țării.

Cred că singura soluție este ca respectivele reglementări (cel puțin cele care țin de norma mărită și efective mai mari de copii în clase) să fie anulate. Știu că nu e ușor, dar să se facă un compromis pentru a salva sistemul de educație, pentru că o știm cu toții, dacă educație nu e, nimic nu e. Înțeleg că mâine e o dezbatere, nu știu ce scop are, chiar nu știu ce e de dezbătut. E de anulat.

Unde ne aflăm cu educația

 

E o situație de „debandadă” și în educație, cauzată de guvernarea trecută, care nu a plătit cu nimic pentru dezastrul pe care l-a lăsat în urmă. Ar fi fost mai cinstit să ni se spună încă de la începutul preluării mandatului de către actualul ministru, înainte de orice altceva, dragilor, stimați colegi, ministerul nu are bani pentru salarii și burse, asta e situația, asta am preluat. Dar nu, am fost luați prin învăluire, că, iată, analiza stării de fapt, iată QX și un raport pretins a fi de viziune asupra reformei în educație (după părerea mea, nu e), că își dorește schimbarea paradigmei educaționale (cu ce, când nu ai bani nici de salarii?).

În loc să primească mesaje de sprijin și empatie, prin care să li se arate că cel care îi reprezintă la cel mai înalt nivel le este aproape și solidar, profesorii au fost suspectați și mustrați că nu muncesc destul, că nu stau 8 ore în școală, că iau prea mulți bani pe plata cu ora. Cu astfel de atitudine nu ajungi nicăieri, mai ales în situații de criză. Unde sunt calitățile de lider despre care vorbim la cursuri? Unde este liderul empatic, bun comunicator, autentic, colaborativ, liderul care emană încredere, stârnește emoții pozitive și are grijă de oamenii pe care îi conduce?

Este momentul cel mai greu pentru educația din România pe care l-am trăit vreodată, iar suveraniștii și pro-rușii abia așteaptă să profite de pe urma lui. E timpul dialogului și al negocierii responsabile între toate părțile implicate. Înțeleg însă că domnul ministru și-a luat concediu de odihnă.

Lecția lui David Popovici

David Popovici ne-a făcut din nou mândri azi, este campion mondial la două probe. Pe mine m-a impresionat și maturitatea gândirii acestui tânăr. Iată ce a declarat în interviul de după probă:

 „Am concurat cu mine și am triumfat. Să îți învingi fricile, să treci peste slăbiciuni, să te stăpânești, aceasta e victoria. Credeți în voi! Învingeți-vă limitele!”

O lecție de concentrare pentru echilibru emoțional cât 100 de cursuri de motivare. Încă un mesaj valoros de transmis copiilor în școli.

Estonia, lider în educație

Guvernele care sunt serios preocupate de soarta educației și de binele elevilor și al profesorilor iau măsuri pentru a schimba modul în care se învață zi de zi în școli. Este și cazul Estoniei, țară în care, începând cu septembrie 2026, școlile (dacă vor dori, pentru că au autonomia de a decide ce li se potrivește) vor începe ziua de curs la ora 9:00, în loc de ora standard actuală, 8:00. Am postat și eu aici de mai multe ori rezultate ale cercetării (evidence-based, că tot ne place) care au constatat că o oră în plus de somn este benefică copiilor și adolescenților de azi. Nu mai zic că o văd pe nepoțica mea cât de greu se scoală pentru a ajunge la școală la ora 8 și cât de bine i-ar prinde să înceapă școala la 9.

Estonia (https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/.../estonia-changes...) propune și alte măsuri care vizează starea de bine a copiilor, unele de bun simț, precum:

- pauza de prânz va avea 20 de minute continue pentru servirea mesei, excluzând timpul petrecut la coadă sau pe drumul către cantina (pentru cei care nu știu, în Estonia fiecare copil beneficiază de prânz gratuit în fiecare zi);

- școlile trebuie să includă cel puțin 20 de minute de activitate în aer liber în timpul zilei;

- trebuie asigurate spații de depozitare sigure și protejate de intemperii pentru biciclete și trotinete;

- nu este permisă desfășurarea lecțiilor în săli de clasă în care temperatura interioară depășește 27 °C (te apucă plânsul dacă faci comparație, am vorbit cu elevi de la noi care mi-au spus în ce condiții de caniculă au dat examenele anul acesta!!!)

- autoritățile locale trebuie să organizeze transportul elevilor care au trasee școlare ce traversează șosele cu trafic intens.

Ah, și să nu uităm, Estonia are rezultate academice remarcabile, a se vedea PISA, unde se plasează în primii 10 la nivel internațional.

Mulțumesc, EduPedu, pentru semnalarea măsurilor!

Un program de succes și recomandări către MEN

Dă culoare școlii tale este o campanie națională în care intră tot mai multe școli și acest lucru mă bucură nespus. Am văzut azi câteva imagini postate de o școală din Republica Moldova și mi-am adus aminte de un text de recomandări de politică pe care l-am elaborat cu echipa unui proiect în 2016. Visez de atunci la un program național în care MEN să fie liantul dintre școli și artiști și să sprijine prin mici granturi colorarea școlilor. Însă, ca tot ce vine de la specialiști, nu este agreat de decidenți.

În atenția Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, Domnului Ministru al Educației 

Introducere. Prezentul document conține o listă de recomandări adresate Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, așa cum au fost ele generate ca o consecință a unui proiect pilot implementat la nivelul câtorva unități de învățământ preuniversitar din România.

140 de elevi din 7 școli din mediul urban și rural au fost implicați într-un exercițiu de artă participativă pentru realizarea câte unei picturi murale pe suprafețe mari în fiecare dintre cele 7 școli, lucrările fiind dedicate promovării diversității și drepturilor omului.

Experiența acumulată ne-a permis identificarea câtorva intervenții care sunt la îndemâna MENCS și care ar permite valorificarea experienței noastre prin extinderea acestui model de activitatela nivelul instituțiilor de învățământ preuniversitar. Ne permitem, în consecință, să vă împărtășim câteva propuneri cu speranța că, dacă le veți considera utile și realizabile, le veți prelua pentru a evalua posibilitatea valorificării experienței noastre la nivel național.

Experiența. Asociația Komunitas a derulat, în perioada 01 septembrie 2015 – 30 aprilie 2016, în parteneriat cu Centrul pentru Educație și Formare Sintagma, Asociația Colectiv A (Cluj) și Asociația KulturTrip (Târgu Mureș) proiectul “Dă culoare școlii tale”. Obiectivul anunțat al proiectului a fost realizarea în fiecare dintre școli a unei lucrări de pictură murală de dimensiuni mari. Concret, în cadrul proiectului au fost realizate intervenții artistice participative în spațiul a 7 școli gimnaziale – din mediul urban și mediul rural -, pe teme ce țin de drepturile omului, incluziune socială, combaterea discursului discriminatoriu sau instigator la ură. Elevii care au participat la proiect au parcurs mai întâi o etapă educațională: au fost organizate 42 de ateliere teoretice destinate familiarizării cu problematica drepturilor omului în așa fel încât elevii să fie în măsură să elaboreze un mesaj pentru pictura murală pe care urmau să o realizeze ulterior. Programul acestora a  inclus exerciții de modelare socio-educativă pe tematica antidiscriminarii, antirasismului și diversitătii, activități și dezbateri pe tema drepturilor omului/copilului, proiecții de clipuri video; elevii au participat apoi la ateliere practice de familiarizare cu diverse tehnici de pictură, de formulare a mesajului și a temei lucrării de pictură murală și de realizare a schițelor și desenelor cu tema respectivă. Cea de-a doua etapă a însemnat realizarea propriu-zisă a picturilor murale. În fiecare dintre cele 7 școli pilot, elevii, împreună cu artistul vizual angajat prin proiect, au realizat o pictură murală de mari dimensiuni (aprox. 30 m2). Tematica picturilor murale a fost din domeniul multiculturalității, diversității, antidiscriminării, antirasismului, drepturilor omului/ copilului etc. și a fost propusă de elevi și agreată cu conducerea școlii. Spațiul în care s-a realizat pictura murală a  fost propus de elevi, după consultări cu conducerea școlii. În toate școlile acesta a fost unul dintre holurile principale ale clădirii. Fiecare compoziție a avut un mesaj civic, discutat în prealabil în atelierele de pregătire.

În prelungirea acestor activități, a fost înființat – dotat și amenajat - în fiecare școală câte un club de artă.

 

Ceea ce și-au propus organizatorii să demonstreze prin proiectul ”Dă culoare școlii tale!” a fost faptul că schimbările relativ mici dintr-o școală pot avea un impact enorm asupra elevilor, mai ales prin implicarea lor directă în activități nonformale de promovare a valorilor democratice și în intervenții de artă participativă, menite să îi responsabilizeze și să le dezvolte abilitățile de cetățenie activă.

În urma acestei experiențe, putem afirma cu tărie că arta participativă are puterea de a redefini spațiul școlar și relația elevilor cu mediul lor de zi cu zi, fiind o formă eficientă de implicare comunitară la nivelul școlii și, totodată, de revendicare a dreptului la școală ca spațiu public, care le aparține mai ales elevilor (sau cel puțin ar trebui să le aparțină, în teorie). În urma unui astfel de proiect există o mare probabilitate ca elevii să înceapă să își perceapă altfel școala și să își contureze o relație personală cu ea.

În finalul proiectului a fost organizată o întânire cu profesori de la școli care nu au fost incluse în activitate. Participanții la această întâlnire finală au solicitat informații privind modurile de accesare a resurselor  atât materiale, cât și umane, tehnicile de intervenție la nivelul elevilor etc. Interesul pe care l-a stârnit în mod natural proiectul a întărit convingerea inițiatorilor că experiența merită și poate să fie extinsă.

 Argumente pentru extinderea la nivel național:

 Activitățile pe care le propunem spre a fi dezvoltate pot favoriza:

-        consolidarea motivației elevilor pentru școală prin caracterul participativ al activității, prin modificarea spațiului din școală și prin consolidarea sentimentului de control asupra traseului lor educațional; participarea la construcția culturii instituționale creează oportunitatea atașamentului față de cultura organizațională (de reținut că în studiul PISA 2012 elevii din România apar cu cel mai scăzut nivel motivațional pentru activități de învățare – competențe matematice)[1];

-        un nivel de competență minimal în domeniul drepturilor omului și o orientare atitudinală favorabilă dezvoltării durabile, interculturalismului, diversității culturale, non-discriminării – pentru elevii implicați în proiect, dar și pentru profesori (precizăm că în prezent, profesorii nu beneficiază de nici o formă instituționalizată de pregătire în domeniul drepturilor omului, al inter-culturalismului și non discriminării; modulele de formare pedagogică nu conțin nici o componentă din această familie conceptuală);

-        crearea unui mediu fizic școlar mai prietenos și oportunități pentru redefinirea spațiului școlar și a relației elevului cu școala.

 Recomandări

1. Evaluarea programului:

 

-        evaluarea programului de artă participativă pentru realizarea de picturi murale pe o tematică legată de drepturile omului în perspectiva valorificării sale pentru atingerea obiectivelor menționate mai sus;

-        evaluarea utilității programului de artă participativă pentru modificarea unor paradigme convenționale din sistemul educațional preuniversitar.

2. Facilitarea replicării programului la nivel național. Dacă reevaluarea independentă confirmă utilitatea programului, recomandăm:

-        asumarea, la nivelul Ministerului, a coordonării programului la nivel național;

-        dezvoltarea unei cooperări cu Universitățile de artă pentru realizarea unei baze de date cu resurse disponibile – artiști, informații de specialitate (materiale utile, surse, costuri etc), soluții de finanțare;

-        concentrarea, pe o platformă online a informațiilor despre resurse disponibile – atât la nivelul instituțiilor publice, cât și din sectorul privat, inclusiv cel non-profit;

-        desemnarea la nivelul inspectoratelor județene și al municipiului București a unor responsabili pentru facilitarea dezvoltării inițiativelor;

-        comunicarea, via inspectorate, a informațiilor necesare pentru ca proiectul nostru pilot să poată fi replicat în alte școli.

 

3. Valorificarea competențelor existente la nivelul organizațiilor neguvernamentale:

-       în ipoteza în care Ministerul este interesat să dezvolte acest program, organizațiile neguvernamentale care l-au implementat la nivel de pilot își exprimă întreaga disponibilitate de a acorda asistență atât pentru proiectarea acestuia, cât și pentru susținerea activităților de implementare

4. Dezvoltarea competențelor în domeniul drepturilor omului, interculturalității și dezvoltării durabile la nivelul corpului didactic:

-       o analiză ad-hoc a condus la constatarea faptului că programul de formare pedagogică a viitorilor profesori nu include nici o preocupare pentru dezvoltarea de competențe din domeniul drepturilor omului. Apreciem că această lacună, evidențiată în contextul implementării proiectului, este o vulnerabilitate majoră a sistemului educațional.

 

 Asociația Komunitas – 25 mai 2016

Busola meseriei de profesor - starea de bine

Pe lângă „Busola învățării și a educației” în general (despre care am scris AICI), OECD a dat publicității luna trecută și „Busola meseriei de profesor” (OECD, 26 iunie 2025), în care starea de bine a profesorilor este un element principal. Documentul OECD întărește abordarea pe care o promovez și eu în acest domeniu și introduce și ideea de a lega starea de bine a profesorilor de evoluția AI. 

Secțiunea 6 a raportului, intitulată OECD Teaching Compass – Section 6: Teacher Well-being for Thriving Professionals, cuprinde următoarele:

🌍 Viziune generală

• starea de bine a profesorilor nu se rezumă doar la condiții structurale (salarii, program, număr de elevi), ci include și calitatea proceselor: încredere și relații bune, sprijinul colegial, autonomia pedagogică și învățarea profesională continuă;

• starea de bine a profesorilor este definită ca o stare dinamică de împlinire intelectuală, socio-emoțională și fizică.

🔑 Categorii ale stării de bine

1. Starea de bine fizică

   • condiții de muncă: salarii corecte, siguranța locului de muncă, sarcini gestionabile, stabilitatea contractelor, oportunități de progres și sprijin din partea conducerii;

   • echilibrul muncă–viață personală: reducerea sarcinilor administrative inutile, respectarea timpului liber, prevenirea epuizării;

   • sănătate și siguranță: protecție în zonele de risc, reducerea stresului fizic (statul mult în picioare, suprasolicitare vocii), măsuri de securitate.

2. Starea de bine cognitivă

   • angajament intelectual: predarea ca profesie stimulativă, libertate de explorare și inovare;

   • simț al proprietății: autonomie și autoeficacitate în decizii profesionale;

   • dezvoltare profesională: învățare continuă, colaborare, mentalitate de creștere, consolidarea expertizei.

3. Starea de bine socio-emoțională

   • valorizare și recunoaștere: sentiment de apartenență și apreciere din partea elevilor, colegilor și societății;

   • reziliență: capacitatea de a gestiona eșecuri, de a învăța din incertitudine și de a menține echilibrul emoțional;

   • empatie, încredere și colaborare: relații pozitive cu elevii, colegii și părinții, sprijin reciproc, colaborare frecventă și semnificativă.

🤖 Implicațiile IA asupra stării de bine a profesorilor

• Oportunități: IA poate reduce sarcinile repetitive (planificare, corectare, organizare de date), lăsând mai mult timp pentru predare și relația cu elevii.

• Provocări: necesitatea formării profesionale pentru utilizarea IA, posibila pierdere a sentimentului de autonomie, stres legat de etica datelor și responsabilitatea pentru decizii generate algoritmic.

• Recomandare: integrarea IA trebuie făcută cu politici clare, ghidaj etic și implicarea profesorilor în design, pentru a sprijini, și nu a înlocui expertiza pedagogică.

📌 Concluzie

• starea de bine a profesorilor este un factor-cheie pentru calitatea educației și pentru bunăstarea elevilor;

• necesită o abordare holistică (fizică, cognitivă și socio-emoțională), sprijin sistemic și adaptare la noile realități, inclusiv digitalizarea și IA.

Despre numărul de elevi într-o clasă

sursa: Chat GPT 

 

Discuția zilei este despre creșterea numărului de copii în clasă. În acest moment, din anul școlar 2024-2025, conform noii legi, ar trebui să avem în învățământul primar, în medie, 16 elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 22, în învățământul gimnazial, în medie, 18 elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 26, iar în învățământul liceal, în medie, 22 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 26. Abia ce am schimbat ceva și intervenim din nou, schimbăm ce tocmai am schimbat, zero predictibilitate.

Pe de o parte, studiile arată că impactul asupra învățării este unul major, dacă există clase cu mai puțin de 20 de elevi, altfel, clasele numeroase au o influență moderată asupra rezultatelor învățării. Sunt mulți alți factori care înfluențează eficacitatea procesului de învățare.

Pe de altă parte, în clase cu copii mai puțini, profesorul acordă o atenție mai mare fiecăruia, poate lucra diferențiat, monitorizează mai ușor activitățile de învățare și oferă feedback mult mai eficient. Ca urmare, starea de bine generală a profesorului este mai crescută, ceea ce este un aspect extrem de important (dar cui îi pasă de asta la noi!). De asemenea, în clase mai mici, elevii cu potential mai scăzut au o șansă mai mare de a fi ajutați de profesori să progreseze.

Problema măsurii luate recent de ministerul educației este că, dacă va crește numărul de copii în clasă, acest lucru va conduce la reducerea posturilor de profesori existente în prezent. În loc să fie într-o școală, de exemplu, la clasa pregătitoare de anul viitor, 3 clase cu 22 de elevi, vor fi 2 clase cu 33, cam așa ceva, să ne explice exact dl. ministru cum va fi. Va fi mărit numărul doar la clasele de început de ciclu sau la toate? Caz în care cum crede că se va proceda? Că parcă nu ne-a spus sau poate nu am auzit eu.