Ce s-a întâmplat zilele trecute în
deșertul Atacama din Chile unde, ca urmare a unor ploi din martie, ținutul s-a umplut de o mare de flori
superbe, mi-a amintit de analogia pe care Ken Robinson a făcut-o între un
astfel de fenomen și ce se întâmplă într-o școală. Dacă atmosfera este una
bazată pe încredere, colaborare, respect și apreciere, semințele încolțesc, oamenii lucrează cu plăcere și fac lucruri la care nu
te-ai fi așteptat. Dacă există un climat bun, directori care nu doar comandă și controlează,
ci sprijină și creează oportunități, profesorii ajung să fie creativi și să inoveze, iar
școli aparent amorțite și în care nu se întâmplă nimic interesant se trezesc deodată la
viață și ne uimesc. Ca florile în deșert.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu