joi, 10 decembrie 2015

Vorba de educație - EDO reloaded

Tot mai dese în ultimul timp - războaie, refugiați, discursuri rasiste, terorism, libertăți încălcate, corupție în clasa politică. Într-o lume care și-a ieșit iar rău din minți, consider că educația pentru drepturile omului (EDO) în școli și licee, la nivel formal și nonformal, e mai necesară ca oricând. Mai ales că nu se pleacă de la zero, există resurse și bune practici create în perioade anterioare, de ONG-urile care au derulat astfel de programe prin anii 1995 - 2000. Ideea de bază pe care o promovam atunci în cursurile cu profesorii și în activitățile din școli, valabilă și astăzi, este că EDO înseamnă trei lucruri în același timp, trei componente importante, care se intercondiționează și  nu pot fi abordate decât împreună: 
1.Educație DESPRE drepturile omului (se învață despre drepturi și conținutul lor, despre responsabilitățile corelate drepturilor, se studiază documentele de referință etc.).
2.Educație IN  drepturile omului (se creează un climat și un tip de relații  profesori - elevi care reflectă interes pentru punerea în practică și respectarea în interiorul organizației a idealurilor și valorilor drepturilor omului).
3.Educație PENTRU drepturile omului (implicarea în acțiuni concrete de apărare a drepturilor, precum campanii, formarea de grupuri de acțiune, participare activă la luarea deciziilor din societate etc.).
Pentru că, așa cum spunea Patricia Dye, un renumit trainer în domeniu It is almost better for teachers to never address the inequities of our world than to have the students believe they can do nothing to change these inequities./ Aproape că e mai bine ca profesorii să nu vorbească niciodată despre nedreptățile din lumea în care trăim, decât să îi facă pe elevi să creadă că nu pot face nimic să înlăture aceste nedreptăți.”
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu