marți, 16 februarie 2016

Născut pe 15 februarie, ”omul școlii”

Școală construită pe vremea lui Spiru Haret, în prezent nefolosită, comuna Hobița - foto din arhiva personală

Nu se leagă mai nimic, ne tot opintim și ne blocăm de 25 de ani să reformăm așa cum trebuie educația în România și mă gândesc că una dintre cauze ar putea fi și faptul că nu a apărut încă un alt Spiru Haret. O personalitate cu un parcurs profesional eminent, cu viziune, credibilă, un om cu valori și principii demonstrate de-a lungul anilor, o persoană care să iubească cu adevărat școala și copiii, capabilă să inspire, să motiveze, să dea o direcție și să coalizeze energii și, mai ales, să știe să facă lucruri și să inoveze. 

Noi ce am făcut? Și ce vom face? Spiru Haret, ”omul școlii” cum i se spune, a făcut următoarele:

- ”o școală primară în fiecare sat”
-  a construit 1200 de școli și grădinițe
- a reorganizat învățământul gimnazial
- a susținut și reorganizat învățământul profesional și tehnic
- a înființat liceele pedagogice
- a susținut sportul în școli
- a înființat Senatul universitar
- a făcut legi bune
- a dezvoltat învățământul rural
- a înființat cantine școlare și internate
- a înființat Biblioteca pedagogică
- a dat bani de transport elevilor
- a elaborat legi bune
- a introdus examenul de capacitate
- a înființat seminariile pedagogice pentru profesori
- a dublat populația alfabetizată a țării

Iată câteva dintre ideile sale, care par a fi desprinse din cele mai moderne și actuale texte despre educație  :
„Învățământul este chemat să îndeplinească un întreit scop. În prima linie, el trebuie să formeze buni cetăţeni. În a doua linie, el trebuie să procure tuturor tinerilor fondul de cunoştinţe care este indispensabil oricărui om în viaţă, fără osebire de treaptă socială […]. În fine, el mai trebuie să formeze contingente pentru toate carierele cari sunt necesare pentru viaţa completă şi armonică a statului […] Învăţământul, ca să fie desăvârşit, trebuie să se îngrijească nu numai a cultiva spiritul, înavuţindu-l cu cunoştinţe multe, dar a cultiva şi inima, a forma caracterul, a face, în fine, ceea ce se numeşte educaţiunea tinerimei.”

 „Pretutindeni se cere ca profesorii să nu facă apel la memoria şcolarilor decât atunci când învăţământul nu-i poate ţine locul. Peste tot se impune a se face aplicaţii şi a se dezbrăca învăţământul cât mai mult posibil de caracterul abstract şi pur teoretic.”

 „Şcoala are drept scop de a forma buni părinţi de familie şi buni cetăţeni.“





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu