În toate cărțile de management educațional pe care le-am scris, în conferințe și cursuri vorbesc despre cum se face schimbarea în educație, despre cum să transformăm școlile astfel încât ele să răspundă așteptărilor noilor generații și să se înscrie pe un trend modern a ceea ce înseamnă educație de calitate.
Există țări în care schimbarea se face de sus în jos, de la guvern și minister, care concep și implementează politici eficace de schimbare, în care sunt cuprinse toate școlile. Ministerul sprijină școlile prin programe naționale și resurse, asigură calitatea și monitorizează și evaluează intervențiile.
În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, cum este și situația României, singura modalitate de schimbare este de jos în sus, adică reforma din interior, acțiune la firul ierbii, în sala de clasă, în școală, acolo unde trebuie să aibă loc adevăratele transformări, făcute de profesori și directori devotați și responsabili. În timp, se formează comunități educaționale inovatoare în diverse părți ale țării, care cresc ca un bulgăre de zăpadă și ajung să influențeze întreg sistemul de învățământ. Este un proces pe care îl sprijin și eu, de câțiva ani buni, iar rezultatele încep să se vadă.
„O școală tradițională trebuie să-și genereze și să își activeze forțele proprii prin care să se dezvolte instituțional, să se reinventeze pentru a deveni o instituție performantă, în care se face educație de calitate. Uplifting, „fă rai din ce ai”.” (Anca Tîrcă, 2008)
Sper ca tot mai multe școli să se alăture acestui demers, este singura șansă de schimbare. Succes!
Asta nu înseamnă că nu mai trebuie pusă presiune pe decidenți să facă ce trebuie, dimpotrivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu