Un intelectual respectabil la preluarea mandatului, de la care mulți dintre noi am avut speranțe de schimbări majore în învățământ, s-a transformat într-un an în cel mai urât ministru al educației, un om lipsit de empatie față de profesori, incoerent în comunicare și narcisist, care lasă în urma mandatului un sistem șubrezit și lovit în punctele esențiale, adică în profesori, în directori, în clasele simultane, în școli comasate, în reforma liceului și noile planuri-cadru și noile programe. A comunicat mult și prost, a scris un raport de evaluare și viziune fără miză și substanță, dar cu care s-a lăudat tot mandatul, inclusiv în mesajul de ieri în care își anunța demisia. Nimic din ce a făcut nu a fost „schimbare de paradigmă și evidence-based policies”, așa cum îi place să spună. Am mai pierdut un an, suntem mai jos decât eram anul trecut în educație, dar ministrul pleacă satisfăcut că a făcut tot ce ținea de el și ne lasă moștenire „ProViziunea-CaleaQX” (pe bune???).
Un mandat cât poezia lui Rudyard Kipling din finalul mesajului de ieri al ministrului, cu observația că nu noi ne-am pierdut capul, ci dânsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu