Noi generații de părinți - cum colaborăm cu ele?

Acum ceva timp, am conceput un curs adresat liderilor de școli pe tema colaborării cu părinții și am pornit de la ideea că avem în prezent noi generații de părinți care impun o altă abordare a relației lor cu școala unde învață copiii lor,  una diferită de metodele clasice. Foștii noștri elevi sunt astăzi părinți și, vorbind cu mulți dintre ei, am înțeles ce așteptări au de la școală și cum văd ei implicarea lor în parcursul școlar al copilului lor. Puterea, imaginea și faima unei școli stau și în gradul ridicat de încredere pe care părinții o au în școala în care învață copiii lor. În prezent, școlile folosesc modele vechi pentru a colabora cu părinții, tipare depășite de ședințe cu părinții, tipuri de activități și mecanisme greoaie care nu mai sunt adecvate noilor generații de părinți.

Aud adeseori profesori și directori care se plâng că părinții sunt tot mai dezinteresați de școală, că mulți nu doresc să colaboreze  și se mențin retrași și neimplicați. E poate adevărat, dar rezolvarea nu înseamnă doar să constatăm, ci să găsim și soluții pentru ca parteneriatul școală-familie să funcționeze cu adevărat, deoarece de consistența lui depinde progresul copiilor la școală. 

M-am documentat recent pentru revizuirea cursului „Relația dintre părinți și școală- noi abordări și inițiative” și am plecat de la ideea de a identifica caracteristici ale noilor generații de părinți cu care colaborăm acum în școli. În acest demers, de mare ajutor mi-a fost un raport publicat recent de compania McCrindle, care a identificat următoarele caracteristici ale părinților de generațiile Z și Y:

- aplecare spre valori și interes pentru dezvoltarea copilului ca personalitate, nu doar ca recipient de cunoștințe capabil de performanță academică;

- lipsa de timp, ținând cont că generațiile prezente de părinți au joburi solicitante și că foarte puține mame mai stau acasă să se ocupe de copii așa cum se obișnuia cu ceva timp în urmă;

- stăpânirea elementelor digitale de comunicare și preferința pentru schimburi de informații realizate online și pe rețele sociale;

- dorința de a crea parteneriate și de a iniția colaborări, mai ales când este vorba de copiii lor;

- interes pentru viitorul copilului lor și dorința ca acesta să fie echipat de școală pentru a face față unei lumi imprevizibile (a se vedea raportul McCrindle ”Engage the Next Generation of Parents”, 2025).

În acest context, cred că școlile ar trebui să își revizuiască atât metodele de comunicare cu părinții, cât și modul în care îi implică în comunitatea școlară și în viața școlii, în general. E nevoie de o mai mare transparență și deschidere a directorului și a profesorilor față de părinți, de o comunicare mult mai precisă, complexă și eficientă și de modalități mult mai atractive de implicare a părinților. În cursul meu recomand, printre altele, și următoarele:

- un alt fel de a organiza ședințele cu părinții și ieșirea din modelul clasic de stat în bănci și luat notițe ( vezi AICI);

- organizarea de întâlniri scurte între profesor diriginte și familia fiecărui copil;

-elaborarea unei proceduri de comunicare cu părinții care să stabilească cum, când și în ce constă aceasta, astfel încât să se organizeze „haosul” de pe grupurile de whats app în avantajul profesorilor, dar și al părinților;

- reactualizarea site-urilor școlilor astfel încât părinții să găsească acolo cu ușurință informațiile de care au nevoie;

-atenție sporită acordată comunicării pe paginile de Facebook ale școlii, cu mesaje scurte, dar originale și creative, cu poze puține, dar sugestive, cu informații diverse și de interes pentru părinți;

- optimizarea și creșterea ponderii comunicării online cu părinții;

- implicarea părinților în activități de voluntariat, unele creative, care aduc beneficii școlii;

- intervenții care aduc starea de bine în rândul părinților;

- crearea unui spațiu destinat părinților.

Raportul McCrindle cuprinde și un checklist extrem de util pentru directorii de școli, organizat pe cele 5 caracteristici identificate de companie pentru generația părinților de azi. Îl las aici, cu speranța că va fi util liderilor de școli care doresc să aducă colaborarea cu părinții la un alt nivel.

VALORI

🔑Site-ul școlii noastre exprimă clar valorile noastre de bază și misiunea?
🔑Sunt valorile școlii noastre vizibil demonstrate în viața școlară de zi cu zi, în comportamentul elevilor și în interacțiunile personalului?
🔑Sărbătorim în mod activ dezvoltarea caracterului elevilor alături de realizările lor academice?
🔑Am identificat un aspect unic al culturii școlii noastre pe care îl putem evidenția?

TIMP LIMITAT

🔑Oferim opțiuni flexibile pentru implicarea părinților, cum ar fi întâlniri virtuale sau sarcini de voluntariat asincrone?
🔑Este calendarul nostru pentru părinți bine planificat, astfel încât să evităm suprapunerile și să oferim un preaviz suficient pentru toate evenimentele?
🔑Apreciem, primim și sărbătorim în mod public implicarea părinților?
🔑Folosim tehnologia pentru a economisi timpul părinților (de exemplu, programări online pentru întâlnirile părinte-profesor)?

COMUNICARE ȘI EXPERIENȚĂ DIGITALĂ

🔑Este ecosistemul nostru tehnologic pentru părinți intuitiv și compatibil cu dispozitivele mobile?
🔑Folosim canale diferite pentru diferite tipuri de mesaje (de exemplu, alerte urgente prin SMS, actualizări săptămânale printr-un buletin informativ digital)?
🔑Sunt eforturile noastre de comunicare consecvente și proactive, mai degrabă decât reactive?
🔑Am simplificat sarcinile administrative (de exemplu, formularele de consimțământ, plățile) pentru a fi cât mai ușoare și fără obstacole?
🔑Colectăm în mod regulat feedback de la părinți despre experiența lor digitală cu școala?

PARTENERIAT

🔑Avem politici clare și consecvente pentru comunicarea și colaborarea cu părinții?
🔑Există oportunități pentru ca părinții să contribuie la comunitatea școlii dincolo de voluntariatul tradițional (de exemplu, prin comitete consultative sau proiecte de co-creație)?
🔑Comunicăm proactiv modul în care părinții pot colabora cu școala pentru a consolida ceea ce se predă în clasă?
🔑Ce simt părinții atunci când pășesc în școala noastră?
🔑Eforturile noastre de implicare a părinților întăresc ideea că familiile și școala lucrează împreună către un scop comun?

ORIENTARE SPRE VIITOR

🔑Materialele noastre de marketing și conversațiile cu părinții potențiali leagă în mod clar abordarea noastră educațională de succesul viitor al elevului?
🔑Evidențiem modul în care programa noastră dezvoltă gândirea critică, adaptabilitatea și alte abilități „pregătite pentru viitor”?
🔑Oferim familiilor un parcurs clar și semnificativ pentru viitorul copilului lor, fie prin formare profesională, universitate sau alte opțiuni?
🔑Sunt întâlnirile și comunicarea dintre părinți și profesori axate pe cine devine copilul, nu doar pe ceea ce învață?

Sunt sigură că un lider de calitate ar parcurge această listă cu interes și ar lua măsuri pentru a transforma și relația cu părinții într-una adaptată lumii în care trăim, așteptărilor noilor generații de părinți. Îi invit, prin urmare, și la cursul meu!

Directori de școli tot mai frustrați

Citesc în presa de azi rezultatele unui studiu realizat de o organizație a directorilor de școli și nu mă miră că în raport se menționează că „68,1% dintre directori resimt acest început de an școlar ca fiind cel mai dificil din ultimii ani” și că, în ceea ce privește nivelul de epuizare profesională, 85% dintre directorii chestionați „au raportat valori situate în zona superioară a scalei (4 sau 5, din 5)”.

O școală este un spațiu dinamic, un organism viu în continuă mișcare și transformare, unul în care sunt împreună și interacționează sute, poate chiar mii de persoane, zi după zi, timp de un an școlar. Nu cred să existe un mediu mai vibrant și mai plin de energie ca o școală și, de asemenea, nu cred să existe vreo poziție de leadership mai provocatoare și mai solicitantă decât cea de director de școală. Nu e de mirare că, cel puțin în România, nu este o poziție râvnită, care să impună o competiție acerbă.

Nu e ușor să fii răspunzător în fiecare zi de sute de elevi, de zeci de profesori și personal administrativ. E dificil și necesită competențe specifice să menții aproape zilnic parteneriatul cu părinții, să colaborezi cu administrația locală, să răspunzi solicitărilor inspectoratului și ministerului, într-un sistem centralizat, care îți impune căile de acțiune și te copleșește cu solicitări, un sistem în care nu beneficiezi de avantajele unei autonomii instituționale și decizionale.

Am avertizat de mult că nu s-a făcut nimic pentru directorii de școli la nivel de sistem, nu au fost sprijiniți să performeze, ci, dimpotrivă, prin măsurile recente, au fost și mai mult împovărați.

Ne aflăm aproape de un blocaj al acestei funcții și cred că este extrem de important ca directorul școlii să fie conștient de avalanșa de provocări zilnice, să le analizeze, să le prioritizeze, să găsească soluții și să devină rezilient pentru a depăși acest blocaj. Iată câteva dintre aceste provocări: volumul mare de solicitări venite din partea inspectoratului, pregătirea slabă a unor profesori, buget insuficient, reforme ministeriale slabe, fără mize majore și nepilotate, lipsa de motivare a profesorilor, lipsa unei pregătiri manageriale consistente, lipsa unui coach pe probleme de leadership, probleme de indisciplină ale elevilor, programul de lucru supraîncărcat.

Pe de altă parte, ministerul ar trebui să reducă presiunea pusă pe directori din partea inspectoratelor (să le interzică, de exemplu, să solicite diverse situații cu un termen limită de o zi sau două), să acorde școlilor autonomie instituțională, să elaboreze standardele pentru funcția de director, să inițieze programe de coaching și sprijin „on the job”, să reducă numărul de ore de predare (culmea, tocmai l-au mărit!), să introducă mecanisme de sprijin pentru păstrarea sănătății mintale și de prevenire a epuizării, să recunoască meritele și să acorde recompense pentru performanțe deosebite.

Problema e că nu are cine să facă aceste lucruri în minister și vom avea directori tot mai obosiți și mai frustrați și, prin urmare, școli tot mai prost conduse și copii care au de suferit. De fapt nu doar ei au de pierdut, ci toată societatea.

Fotografii din școli de ZSBȘ 2025

 Am reușit să organizăm și ediția a IV-a a Zilei Stării de Bine în Școală, în data de 10 octombrie 2025, de Ziua Sănătății Mintale. Vă mulțumesc tuturor celor care ați participat și vă doresc să aveți clase și școli cu stare de bine în fiecare zi! Este o campanie la nivel național, prin care aducem starea de bine la firul ierbii, în clase și în cancelarii. Las mai jos o selecție de fotografii, sper că vă regăsiți cu toții în ele:

A plouat și s-a oprit învățarea

Ieri, în câteva județe din sudul țării, școlile s-au închis din cauză de cod roșu și ciclon, iar ministrul educației a a anunțat că materia va fi recuperată. E inadmisibil ca, în anul 2025 și în plină eră digitală, învățarea să se oprească brusc din cauza unei ploi.

Cu atâtea cursuri, platforme de tot felul și proiecte de digitalizare a educației câte am avut în ultimii ani, școlile nu ar trebui să se închidă, ci învățarea ar trebui să continue online. Pentru asta e nevoie de reacție rapidă, de lucruri bine puse la punct în școli, care să funcționeze în orice moment, pentru că nu doar cicloane vor mai fi, ci și alte calamități și nenorociri, trăim într-o lume destul de impredictibilă.

De la pandemie încoace, decidenții din minister nu au venit cu nicio inițiativă și măsură în acest sens și nu au făcut nicio analiză privind capacitatea școlilor de a realiza învățarea online.

I-am sfătuit pe directori, încă din pandemie, să elaboreze un plan B, mereu la îndemână pentru astfel de situații, cu proceduri privind comunicarea și învățarea online, astfel încât să se poată trece rapid la utilizarea tehnologiilor digitale. Nu știu câți au astfel de documente și dacă procedurile funcționează. De fapt, nu e treaba mea să știu, avem o armată de secretari de stat și consilieri în toate structurile, toți plătiți din bani publici.

Ziua stării de bine în școală 2025

 

M-ați contact mulți și ați întrebat dacă vom mai organiza și în acest an Ziua Stării de Bine în Școală, ZSBȘ, deși mă așteptam să nu vă mai ardă de așa ceva, cu presiunea pusă pe voi de minister în acest an școlar. Cred că reacția voastră e bună, e formă de rezistență binevenită, nu mor caii când vor câinii, cum se zice. 

Prin urmare o vom face vinerea viitoare, pe 10 octombrie 2025. Va fi ediția a IV-a, o zi în care vom marca împreună importanța stării de bine la nivelul întregii școli, pentru profesori, elevi și părinți. De câțiva ani buni militez pentru a aduce acest concept și în școlile de la noi, am creat chiar și un model de implementare, STAR, care să îi ajute pe directori și profesori să o facă. 

Cei care ați făcut cursul „Starea de bine la nivelul întregii școli” veți ști ce aveți de făcut, revedeți suportul de curs și notițele, sunt acolo multe idei de intervenții. Pentru ceilalți, care nu ați făcut cursul, vă recomand cartea „Hai cu starea de bine în școală!”, ediția a doua, Ed. Corint, 2022, articolele de pe acest blog și postările de la edițiile trecute de pe grupul meu de Facebook „Starea de bine în școală”.  

Nu e nevoie să vă înregistrați nicăieri, pur și simplu derulați activitățile la care v-ați gândit, faceți poze și postați pe grupul menționat mai sus. Vă mai rog să distribuiți și afișul evenimnetului, să ajungă ideea la cât mai multă lume. 

Succes!

De Ziua Mondială a Profesorilor 2025

 

Este Ziua Mondială a Profesorilor azi și nu e întâmplător că tema din acest an propusă de UNESCO este despre „𝘳𝘦𝘥𝘦𝘧𝘪𝘯𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘪𝘦𝘪 𝘥𝘪𝘥𝘢𝘤𝘵𝘪𝘤𝘦 𝘤𝘢 𝘶𝘯𝘢 𝘪𝘯𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵 𝘤𝘰𝘭𝘢𝘣𝘰𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘢̆ – 𝘴𝘶𝘴𝘵̦𝘪𝘯𝘶𝘵𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘱𝘰𝘭𝘪𝘵𝘪𝘤𝘪, 𝘱𝘳𝘢𝘤𝘵𝘪𝘤𝘪 𝘴̦𝘪 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘪̂𝘯𝘷𝘢̆𝘵̦𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘷𝘢𝘭𝘰𝘳𝘪𝘻𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘴𝘱𝘳𝘪𝘫𝘪𝘯𝘶𝘭 𝘳𝘦𝘤𝘪𝘱𝘳𝘰𝘤, 𝘦𝘹𝘱𝘦𝘳𝘵𝘪𝘻𝘢 𝘪̂𝘮𝘱𝘢̆𝘳𝘵𝘢̆𝘴̦𝘪𝘵𝘢̆ 𝘴̦𝘪 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘰𝘯𝘴𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘢̆.”

Colaborare înseamnă sprijin și empatie de la guvern și ministru pentru oamenii din școli, înseamnă politici educaționale bazate pe consultarea profesorilor și pe realitățile din clase, înseamnă o voce a școlilor auzită și implicată în luarea deciziilor.

Colaborare înseamnă leadership participativ și implicarea tuturor membrilor comunității școlare în bunul mers al școlii, înseamnă o atmosferă de lucru în care profesorii sunt în stare de bine, se simt motivați și apreciați și în care elevii și părinții sunt consultați și implicați în procesul de educație.

Colaborare înseamnă cancelarii colaborative și comunități profesionale puternice, în care există respect și sprijin reciproc, împărtășirea bunelor practici și efort comun pentru progresul copiilor.

Colaborare înseamnă că toți profesorii unei școli au un scop comun, care este definit în misiunea școlii, înseamnă că fiecare dintre ei este parte a unui proces de transformare ce are loc la nivelul întregii școli și că aduc cu toții inovația la clasele la care predau.

Colaborare înseamnă că profesorii nu sunt lăsați singuri la greu, ci sunt sprijiniți de universități, inspectorate, instituții de formare continuă, asociații, experți și mass media.

Cât de departe suntem noi de acest model? Vă las pe voi să judecați.

La mulți ani tuturor profesorilor care au înțeles că nimic nu se compară cu impactul pe care ei îl au în sala de clasă! Nicio investiție în tehnologie sau în dotări de tot felul, nici reorganizarea școlilor, reducerea numărului de elevi la clasă sau reforma curriculumului nu pot influența progresul și rezultatele unui copil mai mult decât o fac profesorii cu care acesta lucrează.

(poza e din 2003, de pe vremea când eram și eu profesoară și directoare a unei școli de stat din provincie, sunt cea cu ochelari:)))