joi, 14 martie 2013

Lecția de supraviețuire prin educație - Prințesa Elena Donici Cantacuzino

Pentru că prima postare pe acest blog apare în luna martie, când se sărbătorește și ziua femeii,  m-am gândit ca aceasta să fie despre prințesa Elena Donici Cantacuzino, doamna căreia ii datorez cariera și, în bună parte, ceea ce sunt astăzi .Intr-o societate închisă și într-o perioadă în care în școli se studia limba rusă, am avut sansa să învăț engleza de la doamna Donici, cum ii spuneam noi. Împreună cu sora sa, prințesa Bălașa Cantacuzino, fusese alungată de comuniști din conacul lor din Băleni (Galați) și avea domiciliu forțat în Pucioasa. Locuia într-o singură cameră, la etajul modest al unei case de pe strada Libertății (!!)și, pentru a se întreține, dădea lecții de engleză și franceză unor copii din oraș, care aveau înclinație pentru limbi străine.

De la 10 ani și până când am terminat liceul am mers la doamna Donici de două ori pe săptămână, pentru o oră de franceză și una de engleză și povești despre trecut, artă, literatură, călătorii, noblețe, morală, etică, eleganță și multe altele.

Mai târziu, am devenit studentă a Facultății de Limbi Străine din Universitatea București, am absolvit-o în 1981 și m-am întors în Pucioasa ca profesoară de limba engleză. Când am devenit directoarea Școlii 4, în semn de respect și recunoștință pentru cea care a marcat destinul multor tineri din oraș, am dat școlii numele de Elena Donici Cantacuzino și am introdus un curs opțional care dădea ocazia copiilor să afle cine a fost această doamnă, să meargă în comunitate să vorbească cu persoane care au cunoscut-o și să învețe astfel ce pot să însemne demnitatea, tăria și puterea de a face față încercărilor vieții. Putere care, în cele mai multe cazuri, dacă nu în toate, vine din educația primită. Eu am învățat asta pentru prima oară de la doamna Donici, care mi-a spus următoarele: pe noi părinții și guvernantele ne-au învățat să trăim astfel încât să nu fim dependente de bogăție, pentru că în viață azi poți avea bani și averi, dar mâine nu.


Prințesa Elena Cantacuzino în 1920 la Londra când a fost

prezentată la Curtea regală britanică




2 comentarii:

  1. Foarte frumos! Ma bucur ca am dat peste acest articol. Felicitari draga Anca pentru ca transmiti mai departe adevarate valori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Adela! Ce frumoase sunt intalnirile de acest fel - azi te-am descoperit si eu pe tine, datorita fiicei mele care mi-a trimis un link la un articol de-al tau. Imi place tot ce scrii si ce prezinti, parca ar fi cuvintele si alegerile mele, rar mi se intampla, felicitari!

      Ștergere