Şcolirea şcolii pentru schimbare – modelul Școlii 4 Elena Donici Cantacuzino din Pucioasa

Teoreticieni în domeniu consideră că reformarea unei şcoli în sensul adaptării acesteia la cerinţele societăţii în care funcţionează este un proces care poate avea loc urmând diferite abordări, cum ar fi:

• modelul centralizat – politici, strategii, mecanisme şi proceduri sunt transmise de la un nivel superior către instituţiile şcolare care se conformează şi le implementează;
• modelul descentralizat, de tip laissez - faire, în care şcolile se dezvoltă independent de sistem, conform unor strategii proprii, care nu au în vedere nevoile generale ale sistemului;
• modelul care permite o schimbare simultană „de sus în jos” şi „de jos în sus” (top-down, bottom-up) 

Elevi ai Școlii 4 pictând pereți, 1998

Cea de a treia abordare înseamnă că şcoala este cuprinsă într-un proces de schimbare care acţionează în acelaşi timp din două direcţii:

1. Din exteriorul instituţiei, de la nivelul politicilor educaţionale  naţionale de reformare a sistemului de învăţământ, care permit şcolilor să îşi găsească direcţia schimbării şi să primească susţinerea necesară pentru implementarea reformei.
2. Din interiorul instituţiei, care începe să îşi genereze şi să îşi activeze propriile forţe ale schimbării pentru a primi inovaţia reformei educaţionale.

Avem de-a face în această situaţie cu un proces pe care eu îl numesc şcolirea şcolii pentru schimbare, pentru a face faţă reformei, într-un context generos al unor politici educaţionale inovatoare. Un astfel de model a fost dezvoltat în România, între anii 1997- 2005, la Şcoala 4 „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, sub conducerea A.T. și conform viziunii ei despre educație. Într-un moment prielnic în care echipa ministrului Marga promova la nivel naţional o reformă cuprinzătoare, sistemică şi bazată pe concepte şi abordări moderne practicate la nivel mondial, această şcoală a înţeles că trebuie să se pregătească pentru a primi inovaţia reformei şi s-a transformat într-o şcoală în mişcare, capabilă să înţeleagă, să accepte şi să infuzeze schimbarea.

Intre 1997 -2005(când am ieșit din sistemul de învățământ pentru a lucra în domeniul managementului de proiecte educaționale) am conceput și coordonat proiectul de transformare a Școlii 4 ”Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa dintr-o școală tradițională într-una inovatoare, dintr-o organizație obișnuită dintr-un orășel de provincie, într-una de referință la nivel național. Considerată la un moment dat un miracol românesc (în 1998, de către Alexandru Crișan, Director executiv al Centrului Educația 2000+), o școală prin care se înalță neamul ( în 2001, de către Ecaterina Andronescu, Ministru al Educației) școala din Pucioasa a fost vizitată și apreciată de mii de profesori, inspectori, universitari din toată ţara şi din străinătate, de reprezentanţi ai Băncii Mondiale, miniştri ai educaţiei, pedagogi şi cercetători în educaţie. Este proiectul meu de suflet, cel în care am investit cel mai mult timp și munca cea mai provocatoare. L-am descris aici.

Clubul de teatru in lb engleză

Transformarea a avut loc în mai multe faze( vezi descrierea acestora în secțiunea Proiecte) , iar principalele lecțiile învățate au fost:

• succesul reformei unui sistem de învăţământ se bazează pe dezvoltarea capacităţii instituţionale a şcolii de a coloniza inovaţiile propuse;
• ameliorarea şcolară este o călătorie fără sfârşit;
• în această călătorie, profesorii care învaţă sunt călătorii neobosiţi, cheia într-o schimbare în educație.

  

  Echipa de profesori ai școlii - 2004

  
  

  Modelul Pucioasa a fost recunoscut de specialişti în educaţie ca fiind unul de succes şi a fost preluat de multe şcoli din ţară, constituind un agent semnificativ al schimbării produse în numeroase instituţii de învăţământ din sistem, în ceea ce priveşte organizarea unui mediu fizic şcolar prietenos, sistemul de afişaje în clase şi în şcoală, metodele activ-participative pentru formarea gândirii critice, Consiliul Elevilor, uniforma elevilor, managementul bazat pe comunicare, motivare şi participare, tipurile de cursuri opţionale din curriculumul la decizia  şcolii, proiectele de acţiune civică în comunitate, modalităţile de comunicare internă, reguli și regulamente, raportul de evaluare a activității,  implicarea elevilor în organizarea şi derularea de activităţi, sistemul de formare a profesorilor, procedurile de evaluare internă etc.

UPDATE, peste ani:

Acest ultim paragraf este adăugat peste ani și este despre dezamăgiri și încredere înșelată. Astăzi (iunie 2015), din cauza incompetenței manageriale de la toate nivelurile responsabile de implementarea unui proiect Reggio de extindere a spațiului (care nici măcar nu se justifica raportat la numărul de elevi) și sub ochii conducerii școlii și ai unei întregi comunități, clădirea școlii, toate investițiile făcute de-a lungul multor ani și urmele schimbărilor făcute în perioada 1997-2004, când instituția a fost desemnată de specialiști ca ”cea mai inovatoare școală din țară, un miracol românesc” au fost distruse (de exemplu, palmele tuturor copiilor pe ziduri și picturile participative de pe pereții sălii Discovery) . În plus, multe dintre mecanismele democratice de organizare și funcționare  introduse în școală au fost desființate de echipele manageriale care au urmat și s-a pierdut și setul de valori și atitudini care a stat inițial la baza dezvoltării școlii ( de exemplu, ”fără intrări separate pentru profi și elevi”, ”uși mereu deschise pentru părinți, și nu porți încuiate ”, ”conducere prin consultare și colaborare, și nu prin impunere”, ”valorile și principiile înainte de toate”, ”nu formă fără fond, ci activități de substanță”, ”fără lingușire și cultul personalității în relația cu directorul”, ”lucrăm pentru copii, și nu la propria statuie”, ”fiecare elev este valoros, nu doar premianții”, ”nu ne schimbăm opiniile în funcție de interese”). Prin urmare, capitol închis. Orice altceva se va întâmpla în viitor cu această școală va avea foarte puțină legătură cu ceea ce s-a descris mai sus și cu perioada 1997-2005.