- să discute problemele pe care le au în mod direct și în cadru privat;
- să le aprecieze ideile, creativitatea, munca și dorința de a-și asuma responsabilități suplimentare;
- să nu ia decizii pripite și să nu se grăbească să tragă concluzii;
- să manifeste disponibilitate și dorință de a-i asculta;
- să ofere argumente și explicații când apar probleme sau nu se respectă promisiunile făcute;
- să le pună la dispoziție toată informația legată de școală;
- când e posibil, să discute cu ei înainte să ia decizii care ii afectează;
- să fie corect și să nu favorizeze un individ sau un grup;
- să fie deschis la propunerile lor de schimbare;
- să fie parte a echipei când se discută probleme legate de părinți și elevi și când se rezolvă aceste probleme;
- să fie sprijiniți în deciziile pe care le iau referitoare la problemele de disciplină ale elevilor;
- să recunoască când greșește, să își ceară scuze și să meargă mai departe;
- să fie siguri că îi trimite pe părinți să vobească mai întâi cu ei, dacă apar probleme la clasa la care predau;
- să facă publice problemele și îngijorările legate de activitatea de director;
- să le aprecieze viața personală și, când e posibil, să țină cont de ea atunci când solicită anumite lucruri.
(Am scris acest articol pornind de la „plângerile” la adresa directorului pe care le-am auzit azi, în drumul spre casă, de la niște elevi, profesori și părinți ai unei școli dintr-un orășel de provincie, care, odată, mai demult, a avut cel mai bun model de management școlar din țară. Și concluzia, pe care o știm cu toții, că omul sfințește locul, și nu invers.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu