Dintotdeauna, am crezut că nu putem face educație de calitate fără să auzim și să luăm aminte la ce spun și elevii noștri. Acum 17 ani înființam într-o școală din provincie primul Consiliu al elevilor din România, după un model britanic, pe care îl văzusem în acțiune în câteva școli din Anglia vizitate în cadrul unui proiect.Ulterior, această inițiativă a fost preluată de mai multe școli și apoi întrodusă în tot sistemul de învățământ, ca obligativitate stipulată în regulamentul de funcționare și organizare al școlilor. Am sprijinit și formarea unei structuri reprezentative la nivel național, Consiliul Național al Elevilor (CNE), care a avut ca primă președintă aleasă în mod democratic o fostă elevă de-a mea.
Mi-a fost drag, prin urmare, să urmăresc de-a lungul anilor, chiar și după ce nu am mai lucrat în învățământ, ce s-a mai întâmplat cu această structură, menită să exprime vocea elevilor, să facă cunoscute aspectele care le plac și cele care nu le plac în școli, propunerile și luările lor de poziții legate de modul în care are loc învățarea. Și am văzut cum au trecut prin bune și rele, cum la un moment dat încetaseră să mai aibă reacții și, ocupați cu proiecte și tot felul de concursuri și activități extrașcolare, uitaseră să mai fie o voce și să aibă un cuvânt clar și răspicat de spus despre ce se întâmplă în școli. Am și scris despre acest lucru și pe acest blog, două articole în care mi-am permis să le spun cum cred eu că trebuie să fie și ce ar trebui să facă reprezentanții elevilor, iar în titlu a fost de fiecare dată semnul întrebării - ”Consiliul Elevilor = vocea elevilor ?”.
Azi sunt mulțumită că scriu un articol cu un titlu în care semnul întrebării a dispărut. De vreo câteva luni bune, CNE e foarte activ, intervine când e cazul, își apără colegii, are luări de poziții curajoase, se orientează bine când creează parteneriate, vorbește tot mai mult de reprezentativitate, e prezent în mass media, ia atitudine, vine cu propuneri și soluții, și-a reobținut dreptul de vot în consiliile de administrație, are o viziune asupra sistemului de învățământ și și-o exprimă, organizează și participă la dezbateri și conferințe serioase, e, în sfârșit, vocea elevilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu