 |
| photo credits - aici |
Se
scrie mult (și consistent!) în ultima vreme despre leadershipul școlilor și asta face
bine, pentru că avem ce învăța și la ce ne raporta când vorbim despre calitatea
managementului educațional. Un articol recent aduce spre reflecție (și
acțiune!) un pericol care îl paște pe cel care ocupă o funcție de conducere,
des întâlnit, din păcate, și în școli. Este vorba de „preaplinul de sine”,
egoul care dă pe-afară, cel care te face să te simți superior colegilor, să
crezi că tot ce mișcă ți se datorează, că datorită ție apar toate reușitele
organizației, că tu ai dreptate în orice situație și că ceilalți sunt fie
leneși, fie incapabili, fie ambele la un loc. Înconjurat de persoane care îl
flatează și nu au curajul să îi spună adevărul, un astfel de conducător sfârșește
prin a trăi în propria sa bulă, unde aude și vede doar ceea ce îi place,
urmarea fiind că pierde contactul cu realitatea și cu oamenii pe care îi
conduce. E chestia aia cu „i s-a urcat directoratul la cap”. Vestea bună e că
se poate trata.
(sursa aici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu