Lumea după Corona

Foarte provocator acest text pe care l-am găsit la prietenul Albert Meyer și care aparține lui Matthias Horx (https://www.horx.com/), unul dintre cei mai influenți futurologi germani. L-am tradus, merită citit.

„Sunt adesea întrebat în aceste zile dacă, atunci când se va termina cu Corona, totul va reveni la normalitate. Răspunsul meu este: niciodată. Există momente istorice în care viitorul schimbă direcția. Le numim bifurcații. Sau crize profunde. Aceste vremuri sunt acum.

Lumea, așa cum o știm, se dizolvă. Dar în spatele ei se adună o nouă lume, a cărei formă o putem ghici, cel puțin. În acest scop, aș dori să vă ofer un exercițiu cu care am avut o experiență bună în procesele de clarifiare a viziunii în companii. O numim RE-Gnose. Spre deosebire de PRO-Gnose, nu analizăm „viitorul” cu această tehnologie. În schimb, privim ÎNAPOI de la viitor la prezent. Pare o nebunie? Hai să încercăm:

Re-Gnose: Lumea noastră în toamna anului 2020

Imaginează-ți o situație în toamnă, să spunem septembrie 2020, stăm într-o cafenea stradală, dintr-un oraș mare. Este cald, iar oamenii sunt din nou pe stradă. Se mișcă diferit? Este totul la fel ca înainte? Vinul, cocktailul, cafeaua au gust din nou la fel? Ca înainte de Corona? Sau chiar mai bine? Despre ce ne vom mira în retrospectivă?

Vom fi surprinși că sacrificiile sociale pe care a trebuit să le facem, rareori au dus la singurătate. Dimpotrivă. După o stare inițială de șoc, mulți dintre noi ne-am simțit chiar ușurați că toată alergătura, vorbirea, comunicarea pe mai multe canale s-au oprit brusc. Renunțarea nu înseamnă neapărat pierdere, ea poate chiar să deschidă noi posibilități. (...). Paradoxal, distanța fizică impusă de virus a creat simultan o nouă apropiere. Am ajuns să cunoaștem oameni pe care, altfel, nu i-am fi întâlnit niciodată. Am luat legătura mai des cu prietenii vechi, iar legăturile care erau slăbite, s-au întărit. Familiile, vecinii, prietenii s-au mutat mai aproape și uneori au rezolvat conflictele ascunse.

Politețea socială, pe care am ratat-o din ce în ce mai mult, a crescut.

.....

Vom fi uimiți de rapiditatea cu care tehnicile culturale digitale au devenit, brusc, practică curentă. Conferințele online, la care majoritatea colegilor au rezistat întotdeauna (planul de afaceri era mai bun), s-au dovedit a fi destul de practice și productive. Profesorii au învățat multe despre predarea cu ajutorul internetului. Biroul de acasă a devenit o chestiune importantă pentru mulți.

În același timp, tehnicile culturale aparent depășite au cunoscut o renaștere. Deodată, nu ai prins doar robotul telefonic când ai sunat, ci oameni adevărați...Chiar și „mesajele” în sine au luat brusc un nou sens. Oameni care nu au fost niciodată în repaus din cauza ritmului agitat al vieții, inclusiv tinerii, au mers brusc la plimbări lungi (un cuvânt care le-a fost mai degrabă străin). Citirea cărților a devenit, brusc, un cult.

....

Vom fi surprinși că în vară au fost găsite medicamente care au crescut rata de supraviețuire. Aceasta a redus rata mortalității și Corona a devenit un virus căruia trebuie doar să-i facem față - similar cu gripa și cu multe alte boli. Progresul medical a ajutat. Dar am aflat și noi: nu tehnologia, ci schimbarea comportamentului social a fost cheia. Decisiv a fost faptul că oamenii au putut să rămână solidari și constructivi, în ciuda restricțiilor radicale. Inteligența uman-socială a ajutat. Spre deosebire, mult-stăpânita inteligență artificială, despre care se știe că poate să rezolve totul, nu a avut decât un efect limitat. Acest lucru a schimbat relația dintre tehnologie și cultură. Înainte de criză, tehnologia părea a fi panacea, purtătorul tuturor utopiilor. Astăzi, nimeni - sau doar câțiva oameni - nu mai crede în marea „mântuire digitală”. Marele mit tehnologic s-a terminat. Ne îndreptăm din nou atenția mai mult către întrebările umane: Ce este omul? Ce suntem noi unul pentru celălalt?

Ne minunăm, uitându-ne înapoi, de cât de mult umorul și umanitatea s-au dezvoltat în zilele virusului. Vom fi uimiți cât de mult s-ar putea micsora economia fără să se întâmple ceva de genul „prăbușire”, care a fost anterior conjugată cu fiecare creștere a impozitului, oricât de mică și cu fiecare intervenție a statului. Deși a existat un „aprilie negru”, o încetinire economică profundă și o scădere a pieței bursiere de 50 la sută, deși multe companii au falimentat, s-au redus sau s-au transformat în ceva complet diferit, nu a ajuns niciodată la zero. Era ca și cum economia ar fi o ființă care respiră și care putea, de asemenea, să sufle sau să doarmă și chiar să viseze.

....

Vom fi surprinși că nici pierderea de avere din cauza încetinirii pieței bursiere nu afectează atât cât s-a simțit la început. În lumea nouă, bogăția nu mai joacă deodată rolul decisiv. Mai importante sunt niște vecini buni și o grădină vegetală înfloritoare.

...

Știm cu toții sentimentul unei depășiri reușite a fricii. Când mergem la medicul stomatolog pentru tratament, suntem îngrijorați cu mult timp înainte. Pierdem controlul pe scaunul stomatologului și doare înainte chiar de a doare ceva. În așteptarea acestui sentiment, ne escaladăm în temeri care ne pot copleși complet. Cu toate acestea, odată ce am supraviețuit procedurii, avem sentimentul acela de a face față: lumea pare din nou tânără și proaspătă și suntem brusc plini de energie.

A face față. Neurobiologic, frica de adrenalină este înlocuită cu dopamina, un fel de medicament viitor endogen. În timp ce adrenalina ne conduce la scăpare sau la luptă (ceea ce nu este cu adevărat productiv pe scaunul stomatologului, la fel cum nu este productiv în lupta împotriva coronei), dopamina ne deschide sinapsele creierului: suntem curioși, anticipând. Când avem un nivel sănătos de dopamină, ne facem planuri, avem viziuni, care ne aduc în acțiuni previzibile.

....

Surprinzător, mulți oameni aflați în criza Corona experimentează exact acest lucru. O pierdere masivă de control se transformă brusc într-o veritabilă grabă de pozitivitate. După o perioadă de tulburare și frică, se dezvoltă o forță interioară. (...)

...

În criza Corona a devenit clar că cei care doresc să opună oamenii unul împotriva celuilalt nu au nimic care să contribuie la întrebări reale despre viitor. Când lucrurile devin serioase, puterea distructivă care locuiește în populism devine clară.

Politica, în sensul său primordial, ca formare a responsabilităților sociale, a dat acestei crize o credibilitate nouă, o nouă legitimitate. Virusologii și epidemiologii au devenit vedete media, dar și filosofi „futuristi”, sociologi, psihologi, antropologi, care au fost anterior pe marginea dezbaterilor polarizate, și-au redobândit vocea și greutatea. (...) Întreruperea conectivității - prin închideri de frontieră, separații, sigilare, carantine - nu duce la eliminarea conexiunilor. Mai degrabă, duce la o reorganizare a conectivităților care țin lumea noastră împreună și o duc în viitor. (...)

Lumea care va veni va aprecia din nou distanța - și tocmai din această cauză conectarea va fi mai calitativă. Autonomia și dependența, deschiderea și închiderea vor fi reechilibrate. Acest lucru poate face lumea mai complexă, dar, în același timp, mai stabilă.....

Fiecare criză profundă lasă în urmă o poveste, o narațiune care se orientează spre viitor. Una dintre cele mai puternice viziuni lăsate în urmă de coronavirus sunt italienii care cântă muzică pe balcoane. A doua viziune ne este trimisă prin imagini din satelit care arată brusc zonele industriale din China și Italia fără smog. În 2020, emisiile de CO2 ale omenirii vor scădea pentru prima dată. Acest fapt ne va face ceva.

Dacă virusul poate face asta - putem noi face asta? Poate virusul a fost doar un mesager din viitor. Mesajul său drastic este: civilizația umană a devenit prea densă, prea rapidă, prea supraîncălzită. Se deplasează prea repede într-o direcție în care nu există viitor.

Resetarea sistemului.

Cool down!

Muzică pe balcoane!

Așa funcționează viitorul. ”