Cum am mai spus de multe ori, pentru mine, cuvântul cheie în educație este ECHILIBRU. Echilibru între transmiterea de cunoștințe, dezvoltarea de aptitudini/ deprinderi și formarea atitudinilor, pentru a realiza conturarea competențelor (îmi amintesc că, acum mulți ani, în cursurile pe care le țineam, reprezentam aceste idei printr-un triunghi echilateral). Echilibru între folosirea metodelor tradiționale și a celor activ-participative, echilibru între competiție și colaborare, echilibru între rigoare și creativitate, echilibru între reguli și libertăți asumate. Orice abordare extremistă, într-o parte sau în alta, nu a dat roade nicăieri în lume.
Personal, îmi doresc ca în școli să existe bucuria de a învăța, un etos prietenos și bazat pe comunicare, sprijin reciproc și relații pozitive, copii și profesori cât se poate de fericiți și, în același timp, în echilibru, îmi doresc rezultate academice bune și învățare cu obiective atinse pentru fiecare copil.
Relația dintre „fericirea la școală” și „învățare” este una foarte clară și demonstrată de multe studii, care au arătat că școlile care pun accent pe starea de bine a elevilor și a profesorilor ajung să aibă și rezultate academice mai bune. Prin urmare, nu avem doar fericire la școală sau doar învățare, una nu o exclude pe cealaltă, le aducem în școală pe amândouă, în echilibru. Este cam ceea ce fac sistemele performante, cum este Finlanda, în care elevii sunt și printre primii la PISA, și fericiți.
Gând bun, din #grădinaeducației, în care au înflorit, în echilibru, și clematitele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu