În mintea generației Alpha

 

foto din arhiva personală

Cei mai mulți elevi din învățământul preuniversitar fac parte din generația Alpha, despre care am mai scris aici. Generația Alpha sunt copiii născuți între 2010-2024, care au în prezent vârsta de 15 ani și mai puțin. Până în 2035, Generația Alpha va reprezenta 24% din populația globală, fiind crescută într-o lume digitală și având perspective, obiceiuri și aspirații unice.

Compania lui Mark McCrindle, cel care a dat numele generației Alpha și a realizat primele cercetări asupra ei, a dat recent publicității un studiu întrebând copii cu vârsta între 7 și 15 ani despre cum le place să învețe, cum ar dori să muncească și ce cred despre viitor.

Mi se pare că orice profesor și orice persoană care lucrează cu copii născuți după anul 2010 ar trebui să cunoască această generație pentru a o înțelege și a ști cum să o abordeze pentru ca acești copii să își atingă potențialul maxim.

Iată răspunsurile:

Cum vă place să învățați?

36% cu videos

19% prin activități manuale

16% prin jocuri și aplicații

16% prin discuții de grup

13% citind cărți

Dacă ai primi bani de buzunar, i-ai cheltui sau i-ai economisi?

15% o să îi cheltui, cu siguranță

6% posibil să îi cheltui

6% e posibil să îi economisesc

27% o să economisesc, cu siguranță

46% o parte aș cheltui, o parte aș economisi

Cum ai dori să muncești când vei fi adult?

34% călătorind

30% de acasă, folosind un computer

24% într-un birou, cu o echipă

12% în aer liber, construind ceva sau creând lucruri

Cum te raportezi la viitor?

40% foarte încrezători

23% puțin încrezători

25% puțin îngrijorați

12% foarte îngrijorați

Cum te raportezi la tehnologiile din viitor?

32% curioși

21% îngrijorați

19% pasionați

16% interesați

13% încrezători

Nepoțica mea, Noria Anastasia, face parte din această generație și, într-adevăr, a învățat multe din vizionarea unor filmulețe, dacă primește bănuți de la noi atunci când pleacă în călătorii îi și cheltuie pe lucruri care îi plac, dar se întoarce acasă cu o parte din ei,  îi place să călătorească și e curioasă în ceea ce privește tehnologiile. Aș zice că are exact profilul reieșit din cercetarea McCrindle.

Sursa: AICI

10 repere pentru transformarea școlii

                      

După 45 de ani de muncă în domeniul educațional și având în spate experiențe de lucru diverse, inclusiv de leadership școlar, zeci de proiecte și contacte cu mii de profesori, directori și elevi, am ajuns la concluzia că, pentru a face față complexității lumii prezente și viitoare, sistemul de învățământ românesc trebuie să se schimbe de jos în sus (de sus în jos s-a dovedit de zeci de ani că este imposibil), având în vedere următoarele 10 repere:

1.     profesorii sunt elementul principal pentru schimbare și investiția în dezvoltarea lor profesională pe teme moderne și inovatoare este esențială.

2.     un leadership performant, bazat pe pregătire temeinică în domeniu, care să conducă procesul de transformare a școlii.

3.     demersul educațional în școală trebuie să aibă în vedere nu doar rezultatele academice ale copiilor, ci și acele aspecte care țin de latura emoțională, socială și fizică a elevilor.

4.     învățarea este un proces care nu are loc de frică și sub amenințări, ci se întâmplă într-o atmosferă relaxată, cu bucurie și motivație intrinsecă.

5.     în loc să se focalizeze doar pe pregătirea pentru teste, școlile ar trebui să dezvolte la copii creativitatea, gândirea critică și pregătirea pentru viața reală, care nu pot fi evaluate prin teste standardizate.

6.     dezvoltarea creativității trebuie să fie o țintă strategică a școlii, ținând cont de impactul acesteia în lumea modernă de azi și din viitor.

7.     creșterea stării de bine a profesorilor, elevilor și părinților e unul dintre obiectivele strategice ale proiectului de dezvoltare instituțională și o condiție pentru transformare sustenabilă.  

8.     educația nu înseamnă aceleași metode pentru toți copii, ci abordări personalizate, care să aibă în vedere modul propriu în care învață fiecare copil, talentele și interesele pe care acesta le are și tipul de inteligență care îl caracterizează.

9.     școlile ar trebui să încurajeze colaborarea și progresul fiecărui copil, și nu competiția pentru rezultate cât mai bune la teste și examene.

10.  crearea unei comunități școlare puternice, în care profesorii, părinții și membri ai comunității colaborează pentru binele copiilor. 

Pentru ca eforturile de transformare să aibă succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?

În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe progresul fiecărui elev din instituția școlară.

Școala nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.

(Fragment din cartea „Leadership de secolul 21 pentru o școală bună”, Anca Tîrcă, 2025, în curs de publicare)

Competența de 𝙢𝙖𝙣𝙖𝙜𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩 𝙖𝙡 𝙖𝙢𝙗𝙞𝙜𝙪𝙞𝙩𝙖̆𝙩̦𝙞𝙞 𝙨̦𝙞 𝙞𝙣𝙘𝙚𝙧𝙩𝙞𝙩𝙪𝙙𝙞𝙣𝙞𝙞

 „Un studiu UNESCO referitor la cum va arăta educația în anul 2050 menționează că cea mai importantă și necesară competență pe care școala trebuie să o formeze este cea de 𝙢𝙖𝙣𝙖𝙜𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩 𝙖𝙡 𝙖𝙢𝙗𝙞𝙜𝙪𝙞𝙩𝙖̆𝙩̦𝙞𝙞 𝙨̦𝙞 𝙞𝙣𝙘𝙚𝙧𝙩𝙞𝙩𝙪𝙙𝙞𝙣𝙞𝙞. Ambiguitatea este definită în raport cu slăbirea unor limite, granițe și categorii, reformularea unor valori și apariția unor forme și formule noi. Incertitudinea include faptul că ne putem aștepta oricând ca mâine să nu fie la fel ca ieri, iar gradul de predictibilitate să fie foarte scăzut.” Adică, exact ce trăim cu toții în aceste zile.

Noi am rămas la faza de câte ore să avem și la ce discipline să fie ele mai multe sau mai puține. Nu avem un document de viziune asupra educației din România, două pagini, din care să aflăm și să fie clar pentru toată lumea ce înseamnă o școală bună la noi, cum să arate un proces de învățare adaptat lumii în care trăim și pe ce direcții de dezvoltare să se plaseze leadershipul școlilor. Au fost opt ani pierduți pe această idee, România educată a eșuat și nimeni nu este responsabil pentru acest lucru, nu am văzut nicio demisie sau vreun punct de vedere asumat public.

Dacă îmi permite, îl sfătuiesc pe domnul ministru să schimbe denumirea departamentului „România educată” din ministerul educației (deschizi site-ul și îți sare în ochi!) într-una legată de transformarea educației, de o nouă viziune asupra învățării sau de școala în viitor. Și să facă din acel departament unul care să fie locomotiva pentru atât de dorita schimbare în educație.

Poza și citatul sunt din cartea pe care am scris-o de curând și pe care o să o predau unei edituri - „Leadership de secolul 21 pentru o școală bună”.

Despre planurile-cadru pentru liceu (2)

Pentru că dezbatem planurile-cadru în aceste zile, aș vrea să nu trecem așa de ușor peste faptul că ele ar fi trebuit elaborate acum mulți ani, să fie vreo 12 (ca o continuare firească a reformei curriculare de la ciclul primar și gimnazial) și, de asemenea, peste faptul că ultimii trei miniștri liberali, cu secretarii de stat și echipele de consilieri au evitat să și le asume, pentru că știau că vor fi nemulțumiri în sistem. I-au cam dus pe profesori cu vorba, au declarat de nenumărate ori că „vom face”, până li s-au încheiat mandatele și au plecat pe alte poziții, fără să răspundă pentru acest rău făcut educației și țării, până la urmă. De aceea, e de admirat faptul că dl. ministru David și-a asumat planurile-cadru elaborate de alții și a ieșit în ring, pentru că înțelege că, dacă nu ai planuri-cadru noi, nu ai programe noi, nu ai manuale noi, în schimb, ai generații de tineri care au trecut și încă trec printr-un liceu rămas mult în urma vremurilor. Acesta este motivul principal pentru care consider că, după dezbatere și incluzând propunerile bine argumentate venite din sistem, e nevoie ca planurile să fie avizate și să nu se mai întârzie cu procesul de elaborare de noi curricula și manuale alternative pentru liceu, pe care cred că noul ministru îl va accelera la maximum și va avea grijă, așa cum afirmă, să fie unul axat pe nevoile noilor generații și ale lumii în care trăim. Zic să îl sprijinim pe dl. David să finalizeze acest proces, să avem programe noi, pentru că ele sunt cele mai importante. Dacă ele vor fi unele adaptate societății actuale, lumii în care trăim și viitorurilor imprevizibile, atunci avem speranțe să avem și în România educație de calitate.

În al doilea rând, odată cu cele de liceu sau imediat după, ar trebui schimbate și planurile-cadru pentru ciclul primar și gimnazial, pentru a avea o coerență curriculară la nivel de sistem.

În al treilea rând, pentru că văd un elan exagerat al unora față de aceste planuri, aș vrea să menționez că, așa cum arată variantele puse în dezbatere, ele își îndeplinesc doar rolul de a aloca numărul de ore pe discipline și a stabili un procent de curriculum național obligatoriu și unul la decizia școlii. În niciun caz noile planuri-cadru nu sunt despre sistemul acela educațional modern și transformat pentru a fi eficace pentru prezent și viitor, cel pe care mulți îl avem în minte. Nu sunt nici pe departe curajoase și nu aduc o reformă adevărată (eu așa m-am așteptat să fie, după 12 ani de lucru la ele!). Nu avem nici pe departe o schimbare de paradigmă, cum spun unii, sunt aproape la fel ca cele actuale, avem aceleași discipline, aceleași arii curriculare introduse de reforma Marga, același număr mare de ore pe zi pentru elevi, a crescut doar numărul de ore la decizia școlii și a elevului, ceea ce este un lucru foarte bun, de altfel.

Când planurile-cadru vor fi aprobate, mă bate gândul să fac niște ateliere cu directorii de licee, să vedem cum putem avea o ofertă de CDEOȘ foarte tentantă pentru copii și cum punem în mișcare un proces local consultativ de elaborare și alegere din oferta școlii și să facem niște simulări, cu creionul în mână, cum se zice, pentru a crea un proiect curricular propriu bun, cel mai bun din ce avem în acest moment.

Asta e, noi ne mișcăm greu la nivel de sistem de educație, cu încetinitorul. Am ajuns să fiu mulțumită și cu asta și să zic că e bine, totuși, că ne mai mișcăm.

Simona s-a retras doar din tenis

@josemorgado

Simona s-a retras doar din tenis. Ea va rămâne definitiv cu noi, cu lecțiile ei de tenacitate, ambiție și efort, pe care le-aș preda în școli, să motiveze și să inspire. Ultima a fost despre patriotism, care nu înseamnă zgomot patriotard și românism afișat cu surle și trâmbițe, ci muncă, modestie și bun simț. Ultimul meci a fost tot de campioană, a avut loc în țara ei, fără tam-tam, fără sclipici, un eveniment căruia doar i-a venit rândul în viață, firesc și fără regrete. Mulțumim!

Despre planurile-cadru propuse de minister

 M-am uitat și eu în această seară pe documentul ME referitor la planurile-cadru și le-am analizat doar pe cele de cls. a XI-a și a XII-a profil teoretic, comparativ cu ce avem acum.

𝘗𝘶𝘯𝘤𝘵𝘦 𝘣𝘶𝘯𝘦:

-documentul, în sine, este unul bine alcătuit, elaborat cu rigurozitate și atenție, cu un nivel explicativ ridicat și o bună organizare a informațiilor (totuși, cam stufos pe alocuri și cu elemente care se repetă);

-buna descriere a segmentelor curriculare, TC, CS și CDEOS;

-descrierea direcțiilor de dezvoltare a programelor școlare pentru disciplinele din TC este foarte bună și pliată pe tendințele moderne și necesare în prezent și viitor, sper să se țină cont de ea în elaborarea curriculumului pentru liceu;

-includerea unui paragraf intitulat „vocea elevilor”;

-flexibilitatea în ceea ce privește orarul, putem avea, de exemplu, o oră pe săptămână la o disciplină sau două, cu perioade când nu avem în orar disciplina respectivă;

-îmi place formularea „ elevul alege opționale din curriculumul la decizia elevului din oferta școlii, la a cărui constituire este consultat și poate participa cu propuneri”;

-a crescut numărul orelor de CDȘ, de la 3-4 în prezent, la 5-8, dar rămâne de văzut cum își vor alege concret elevii cursurile și dacă vor avea în ofertă unele care să le placă și să corespundă intereselor și pasiunilor lor;

-implementarea CDEOȘ se poate desfășura cu elevi din clase diferite și poate fi implementată în sistem modular (așa făceam eu acum 20 de ani, când eram directoare – venea ora de opțional, elevii de la trei clase de a 6-a de exemplu, se duceau, amestecați din cele 3 clase, la opționalul ales din cele 4-5 care existau pentru ora respectivă, orele ținându-se în spațiile celor trei săli de clasă, bibliotecă, sala de sport etc.;

-simularea de includere a temelor din lege pe arii curriculare și discipline, deși lista de 19 e cam lungă, iar unele se suprapun, de exemplu, educație pentru democrație, cu educație pentru cetățenie europeană;

-includerea orei de consiliere (adică, dirigenție) și la clasele a XI-a și a XII-a; în prezent, aceste clase nu au oră de dirigenție;

-consultarea, care sper ca de această dată să fie una reală, care să țină cont de opiniile exprimate, nu cum a fost cea legată de legea nouă a educației;

-este un demers provocator pentru licee și directori, îi pune în situația de a-și crea propriul proiect curricular; dacă aș fi directoare, aș profita la maximum de această oportunitate, aș colabora cu profesorii și elevii și aș propune un CDEOS tentant, cu robotică, programare, dezbateri, teatru, cursuri de utilizare a IA, ateliere de educație media, sport, arte etc.

𝘗𝘶𝘯𝘤𝘵𝘦 𝘴𝘭𝘢𝘣𝘦:

-din cauze electorale, probabil, planurile - cadru au apărut după mulți ani, foarte, foarte, foarte târziu, sunt deja generații de copii care au învățat după programe și manuale vechi, tocmai pentru că nu au existat planurile - cadru; ultimii doi miniștri liberali ar trebui să răspundă pentru o întârziere care va avea efecte negative mulți ani de acum încolo; din această perspectivă, admir curajul domnului David de a și le asuma și a le da drumul pentru consultare; va mai dura până să se schimbe ceva, trece timp până se vor elabora curricula noi și apoi manualele alternative după aceste curricula;

-planurile-cadru nu vin cu o schimbare fundamentală, care să scuture sistemul din temelii și să îl primenească, e doar un mic pas înainte; nu e o schimbare de paradigmă, cum văd că spun unii și alții, se păstrează aceleași arii curriculare și aceleași discipline ca în planurile-cadru existente și nu avem nici măcar propuneri de discipline umbrelă, de genul „științe” sau „umaniste”; poate că ar fi fost o idee bună să se iasă cu două variante, a doua fiind mult mai curajoasă, cu un procent mult mai mare la alegerea școlii, cu alte arii curriculare și alte discipline;

-lipsa consultării cu asociațiile de profesori de istorie, geografie, fizică etc. înainte de elaborarea planurilor cadru ; schimbările apar ca un șoc greu de suportat, dacă nici prin minte nu îți trece că o să se întâmple;

-lipsa consultării cu directorii de licee care vor coordona aplicarea planurilor-cadru în școlile lor, pentru a verifica viabilitatea lor; nu știu dacă grupul de lucru a cuprins și directori de școli, nu am găsit componența acestuia, dacă o are cineva, să o lase în comentariu;

-lipsa pilotării pe o perioadă de un an, să se constate cum funcționează diverse prevederi, de exemplu, cum vor putea elevii să participe direct la structurarea ofertei școlii, cum se va derula procesul de alegere de cursuri din CDEOS sau cum se va organiza un liceu pentru a veni cu planuri cadru operaționalizate, care să fie în interesul elevilor;

- lista de discipline opționale avizate de ME este prea lungă, iar unele se suprapun, de exemplu, Educație pentru democrație cu Drepturile omului și Instituțiile europene; această listă ar trebui îmbunătățită și completată cu teme de interes și necesare pentru lumea în care trăim, de exemplu, manipularea prin mass media și rețele sociale, educație juridică, utilizarea IA, antreprenoriat etc.;

-nu a scăzut numărul de ore pe săptămână, deși este un aspect discutat foarte mult de către părinți, numărul este același ca în planul-cadru actual, 29-30 de ore.

Pentru că deja văd că sunt opinii contradictorii și lumea s-a inflamat, propun o serie de întâlniri față în față sau online între membrii grupului de lucru care a elaborat noile planuri-cadru și reprezentanții profesorilor care contestă propunerile, să își asculte fiecare argumentele și să negocieze.

Până la urmă, știți ce spun studiile, putem avea cele mai bine gândite planuri-cadru și cel mai bun curriculum din lume, nu se va schimba nimic în școli, dacă nu îi formăm pe profesori. Cred că au nevoie de formare și pentru a aplica noile planuri-cadru, ateliere care să conțină câteva simulări de operaționalizare pe profiluri și tipuri de licee.

Pe urmele prințeselor Cantacuzino - biserica din Băleni (20)

Las mai jos un articol pe care l-am descoperit azi despre biserica din Băleni, ctitorită de Doamna Donici  și soțul dânsei.

„Comuna Băleni este atestată pentru prima dată într-un document de danie al domnitorului moldovean Petru al II-lea, cu data de 15 iulie 1448. Dar începutul „relaţiilor” Bălenilor cu familia boierească Cantacuzino-Deleni are loc la 20 aprilie 1774, atunci când Ioniţă Canta (Ioan Cantacuzino, strănepotul lui Iordache Cantacuzino-Deleni, cel ce se căsătorise cu sora domnitorului Constantin Racoviţă-Ecaterina) cumpără primele terenuri în zona localităţilor Băleni şi Folteşti.  Strănepoata lui Ioan Cantacuzino, Elena, alături de soţul ei, Constantin Donici şi de sora ei, Bălaşa, vor fi ctitorii bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din Băleni, mărturie stând şi cavoul boierilor din cimitirul parohial.

După ce, în anul 1870, cea de-a doua biserică a Bălenilor, cu hramul „Sf. Voievozi”, a fost distrusă de un cutremur, comunitatea nu a mai beneficiat de un locaş de cult, slujbele oficiindu-se într-una din sălile de clasă ale şcolii din sat, însă nu şi Sfânta Liturghie.

Astfel, în 1945, la iniţiativa şi cu ajutorul ultimilor descendenţi ai Cantacuzinilor din Băleni, vor începe construcţiile pentru noua biserică, în formă de cruce grecească, stil triconc, cu 3 abside semicirculare şi 3 turnuri. Elena Donici, moştenitoarea moşiei Bălenilor, împreună cu soţul şi cu sora ei au donat terenul de 2.500 m2, materialul lemnos, cărămida şi tabla, punând la dispoziţia constructorilor atelierele de mecanică şi fierărie ale familiei.

Deoarece România se afla în război şi condiţiile erau foarte grele, de la punerea pietrei de temelie şi sfinţirea locului, la 15 august 1945 şi până la finalizarea construcţiei şi a împodobirii bisericii, pentru a putea fi sfinţită, au trecut nu mai puţin de 5 ani.

Pregătirile au început încă din 1943, atunci când parohia primea de la Ministerul Înzestrării Armatei şi al Producţiei de Război, printr-o adresă semnată de Mareşalul Ion Antonescu, aprobarea de a folosi 25.000 kg de fier beton şi 45 de legături de tablă galvanizată pentru construirea bisericii. Tot acum s-a întocmit şi devizul de lucrări, cu numărul 958/1943 al Serviciului Tehnic Covurlui, cu suma de 8.000.000 de lei, pentru ca numai după 3 ani, suma estimată pentru construcţie să fie estimată la 80.000.000 lei.

După trecerea peste un lung şir de piedici din partea Prefecturii Covurlui, la finele anului 1946 biserica era construită şi acoperită, urmând ca în următorii 4 ani să fie finalizate finisajele şi împodobirea în vederea sfinţirii şi pregătirii pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.

Lucrările au fost sistate din 1947 până în 1949 din cauza lipsei fondurilor, situaţia financiară a sătenilor fiind precară. La această problemă s-a adăugat şi  cea a deportării, la 2 martie 1949, a principalilor ctitori, boierii Donici-Cantacuzino, în localitatea Pucioasa. Deşi lucrările nu au avansat, pe parcursul celor doi ani, contribuţiile credincioşilor au continuat. La acest demers, de finalizare a lucrărilor, contribuie şi Episcopia, prin scutirea Parohiei de la plata dărilor cuvenite, pe anul 1949.

La data de 6 septembrie 1949, Episcopia era înştiinţată de faptul că s-a terminat construcţia acoperişului, prin învelirea turlelor, precum şi de faptul că s-a terminat instalarea catapetesmei. Aceasta era din lemn, fără sculptură, ea dăinuind până în 2002, atunci când a fost înlocuită. A fost vopsită de către Florea Papadopol, împreună cu mobilierul din biserică, în perioada 18-30 septembrie 1950.

Abia în anul 1950 Parohia îşi schimbă denumirea din „Sfinţii Voievozi”, în „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Lucrările s-au încheiat la începutul toamnei anului 1950, sfinţirea noii biserici, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, după numele ctitorilor ei, având loc la 15 octombrie 1950, fiind săvârşită de către Arhiepiscopul Chesarie Păunescu al Tomisului şi Dunării de Jos, preot paroh fiind Nicolae Nistor.

Pictarea interiorului a fost realizată de pictorul Caraman P. Constantin, în urma demersurilor făcute de pr. paroh Ioan Dobre, într-un răstimp de 2 ani, între 1981 şi 1983. La 29 mai 1983, Înalpreasfinţitul Antim Nica, Arhiepiscopul Tomisului şi a Dunării de Jos a oficiat slujba de sfinţire a bisericii, însoţit de un sobor de preoţi. Pisania actuală a bisericii, aşezată deasupra intrării constituie mărturia acestui eveniment.

Din anul 1984 paroh este numit pr. Ionel Nechifor, iar din data de 1 iunie 2012, postul II este ocupat de subsemnatul.

În timpul trecut de la a doua sfinţire a bisericii şi până în prezent s-a construit o clopotniţă în faţa bisericii, s-au refăcut gardurile care împrejmuiesc curtea bisericii, s-a schimbat catapeteasma şi icoanele de pe aceasta, uşile şi ferestrele, acoperişul şi s-a construit Casa Praznicară în partea de nord a bisericii. De asemenea, începând cu acest an, se vor face demersurile pentru repictarea bisericii, pe ai cărei pereţi se pot vedea urme ale trecerii timpului şi ale cutremurelor din ultimele 3 decenii.”

Pr. Mihai-Valeriu Nechifor, Parohia Băleni

SURSA: AICI

Cancelaria altfel cu numărul 22

 

În modelul de transformare STAR pe care l-am creat pentru școli, „cancelaria altfel” este o intervenție propusă pentru a crește starea de bine a profesorilor. Tocmai a fost amenajată în România cea cu numărul 22. Felicitări, Adriana Masgras &Liceul Tehnologic nr.1 Corod, jud. Galați!

Yuval Noah Harari despre America cu Trump

 Yuval Noah Harari pune evenimentul de ieri în context istoric și global. În interviul „America s Future Under Trump”vorbește înțelept, pertinent și clarificator, lumea se schimbă și nu în bine. Dacă știm unde ne află, întrebarea e ce mai putem face? Las mai jos fragmente din interviul dat de Harari pe acest subiect:

„Sloganul „Make America great again” sau cel cu „America first” nu au nicio bază, America este great, este pe locul 1, este cea mai puternică, cea mai bogată și cea mai înarmată țară din lume.

Dacă ai un leader care se focalizează doar pe el însuși e o veste proastă pentru națiune și pentru omenire, mai ales că se întâmplă pe timp de criză. Jobul unui lider nu este să aibă grijă de sine, ci de ceilalți, aceasta este esența leadershipului.

Trump și susținătorii lui au și idei bune despre cum să prospere USA, dar când vine vorba despre probleme majore ale omenirii ei nu au nicio soluție. Dacă îi întrebi ce veți face cu schimbările climatice ei, spun că nu există schimbări climatice. Ignoră și neagă problema pentru că nu au soluții.

La începutul sec. 21 aveam o ordine globală stabilă, o lume cât de cât așezată, care acum se destramă și se îndreaptă către haos, iar Trump și susținătorii lui nu au nicio sugestie despre cum să rezolve această problemă. Viziunea lor despre lume este cea a unei rețele de fortărețe, așa cum este și viziunea lui Putin sau a lui Orban. Toate chestiile astea cu cooperare internațională, valori universale nu le plac, pe ei îi interesează doar națiunea lor, fortăreața lor, înconjurată de ziduri înalte, economice și culturale. Am fost aici mii de ani, mii de ani omenirea a fost o rețea de fortărețe și știm unde ne-a dus acest lucru. Fiecare fortăreață vrea un pic mai multă prosperitate, un pic mai multă securitate, un pic mai mult pământ pentru sine, în detrimentul vecinilor. Iar vecinii, la rândul lor, vor și ei mai multă prosperitate, mai multă securitate și mai mult pământ și atunci încep să se lupte între ei. Și așa încep conflictele, războaiele și cursa înarmării.

La începutul sec 21, pentru prima oară în istorie, guvernele cheltuiau mai mult pe sănătate decât pe înarmare și asta a fost o mare realizare a omenirii. Nu a fost un miracol, s-au făcut eforturi de către multe state, s-a muncit pentru asta, să se clădească un sistem internațional, bazat pe valori pe universale, pe reguli și norme. Nu a fost perfect, desigur, erau probleme în lume, dar era ce putea fi mai bun. Statele se simțeau sigure, pentru că regula numărul 1, cea mai imporantă, acel tabu al omenirii nu fusese încălcat – dacă ești mai puternic, nu cucerești, nu invadezi și nu anexezi alt teritoriu. Acest tabu este azi încălcat în tot mai multe locuri din lume, în Ucraina, de exemplu, unde Putin face asta doar pentru că poate și e puternic. Un imperialism de modă veche revine în lume și aceasta este cea mai importantă problemă politică în ziua de azi. Dacă această tendință se va dezvolta, vor crește din nou bugetele pentru înarmare.

Ce soluții dau persoane precum Trump? Niciuna. Deci, nu au soluții pentru problemele legate de ecologie, pentru destrămarea ordinii internaționale și nici pentru AI, cea mai puternică putere tehnologică, care poate scăpa cu ușurință de sub controlul nostru.”

https://youtu.be/CEL-JnNOZws?si=tzE70f5wGUu0mgLT

Ghid deepfake

Uite o inițiativă bună venită de la guvern, mai precis, de la Directoratul național de securitate cibernetică – un ghid referitor la deepfake, adică, la manipularea digitală a unei înregistrări video, audio sau a unei imagini, realizată cu ajutorul inteligenței artificiale sau a altor programe specializate!

Trăim vremuri în care aceste manipulări au un impact direct asupra vieții noastre, de la escrocherii financiare, până la influențarea alegerilor. De aceea, cred că viitoarele cursuri și activități de dezvoltare profesională trebuie să aibă în vedere și dezvoltarea competențelor de AI ale profesorilor, inclusiv înțelegerea modului în care AI colectează și manipulează datele. Profesorii trebuie să fie pregătiți pentru a putea să îi învețe și pe copii să verifice informațiile din surse multiple și să le treacă prin propriul filtru, adică, să gândească critic.

Ghidul poate fi citit AICI