Polonezii nu mai dau teme pentru acasă la clasele 1-3

 

Vestea zilei în educație, despre care tocmai am vorbit (doar un sfert din ce aveam de spus!) la Aleph News – Polonia a interzis tema pentru acasă la clasele 1-3, ea devenind opțională la clasele a IV-a și de gimnaziu.

Nu mă miră această decizie, se remarcă, la nivel mondial, o tendință tot mai bine primită de către elevi, profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies). Polonia se înscrie în rândul țărilor care au redus numărul de ore alocat temelor sau le-au interzis cu totul: Finlanda, Canada, Coreea de Sud, Franța, până și China, care a făcut acest lucru acum mai mulți ani, însoțind această prevedere de interzicerea oricăror auxiliare la clasele primare. Sunt oameni și sisteme în lume care consideră că, în afară de teme, există multe alte activități care pot îmbunătăți performanța unui copil – o cină cu familia, un somn bun, un tablou pictat în grădină și tot așa.

Multe studii au arătat că nu întotdeauna temele aduc progres în învățare, de exemplu OECD, care constată că „the more time students spend on homework, the worse they perform in school.”

Problematica temelor pentru acasă este una controversată și sunt sigură că vor fi reacții și în Polonia. Sunt argumente pro și contra și țările au abordări diferite, care se mulează pe tradițiile de sistem și viziunea asupra educației. La noi, deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;

- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;

- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003); deci, 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa (cred că avem și noi un ordin dat de ministrul Mircea Dumitru pe acest subiect, dar nu știu câți îl respectă);

- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.

Dacă e să răspund în nume personal, eu am o poziție echilibrată pe acest subiect, adică da, să avem teme, dar ele să fie puține și bune, să aibă impact asupra progresului academic și socio-emoțional al copilului. Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție de mijloc, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup. Teme care să dezvolte creativitatea și să pună la lucru imaginația.

Întrebarea este cum reglăm subiectul temelor pentru acasă la nivel de școală. Din experiența de fostă directoare preocupată și de acest subiect, cred că, pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, fiecare școală ar trebui să își elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de politică școlară, denumit „politica școlii privind tema pentru acasă”, prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:

-de ce se dau teme?

-cât timp se alocă temelor?

-ce fel de teme se dau?

-cum se controlează și se evaluează temele?

-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme? (când eram directoare , exista un grafic în fiecare clasă, afișat pe perete, agreat de profesorii clasei, în care se menționa că lunea, de exemplu, se dă temă la română, marți la matematică și așa mai departe).

Ca o temă bine făcută despre teme.

(au înflorit mărgăritarele în #grădinaeducației - uite, și asta poate fi o temă pentru acasă, aflați de ce se numesc aceste flori lăcrămioare sau mărgăritare)

Ani de lucru la starea de bine

 

Mă preocupă starea de bine în școală din 2014. Dacă mă uit în urmă, aș zice că sunt mândră de ceea ce am realizat pe tema stării de bine în școală și stării de bine a profesorilor și că am adus acest subiect în școli din România și Republica Moldova:

- am creat un model operațional în contextul românesc, STAR, pe care școlile îl pot utiliza pentru a aduce starea de bine pe termen lung și riguros;

- am conceput un curs de succes pe această temă;

- am format câteva mii de profesori pe acest subiect, pentru că starea de bine se învață;

- am lucrat cu sute de școli care au început deja să facă intervenții în acest sens;

- am atins acest subiect în formarea directorilor, vreo 3000;

- pentru prima oară există în România PDI -uri ale școlilor care conțin o țintă strategică referitoare la aducerea stării de bine în școală, țintă pe care am prezentat-o în cursurile cu directorii;

- am promovat conceptul în diverse conferințe;

- am scris un ghid (două ediții) pentru directori, profesori și părinți, care este foarte îndrăgit atât la noi, cât și în Republica Moldova;

- am scris numeroase articole pe blog și pe Facebook referitoare la starea de bine în școală.

De fapt, voiam să vă spun că a apărut un studiu despre well-being for schoolteachers sub umbrela IBB, care are preocupări recente în domeniu, vezi link aici: AICI

„The research highlights the importance of investing in teacher well-being not only for the sake of teachers themselves but also for the benefit of students and the school system.” Ce spun și eu de 4 ani.

Directoarea din Isacova

 

La școala din comuna Isacova am dat de o directoare pe sufletul meu, cu care aș fi stat de vorbă ore în șir.

„profesia e în sânge”

„îi învățăm pe copii să se descurce în viitor”

„ne-au ajutat copiii în pandemie să lucrăm online”

„vorbesc cu ei, ai mâncat? ce ai făcut azi?...am făcut curat și treabă în curte, nu am făcut tema...lasă nu-i problemă, o faci mâine”

„mama mea a fost profesoară și m-a învățat să fiu luptătoare”

„le-am spus colegilor - director ești o perioadă, după aceea ești coleg”

„omenia e importantă, îi înțeleg pe colegi, toți avem probleme”

„vorbesc cu colegii, îi întreb despre viața lor, ce au făcut în weekend”

„am făcut gardul școlii cu ajutorul unei verișoare care locuiește în SUA, ne-a dat ea bani”

O cheamă Aurica Frătescu și m-a așteptat cu drag în fața școlii, împreună cu primarul, într-o zi de duminică. Eu i-am dat ghidul „Hai cu starea de bine în școală!”, ea ne-a oferit cafea, bomboane și spumant Rădăcini. Nu cred că a fost o întâmplare, știa că am venit în Isacova în căutarea unor ancore din trecutul familiei soțului.

Învățarea în afara sălii de clasă (ÎASC)

Acum câteva zile, am vorbit cu un grup de profesori despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”, care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare în aer liber și le spuneam despre ceea ce se numește ”mintea hibridă”/ the hybrid mind, ca al treilea mod de a învăța și a fi. A avea o minte hibridă înseamnă să știi să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa date și mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind. E cam ceea ce fac eu în fiecare zi, alternez timpul petrecut la laptop cu cel din gradina mea, la care lucrez câteva ore în fiecare zi.

Este o temă de reflecție și acțiune, mai ales, atât pentru părinți, cât și pentru școli, aceea de a le oferi copiilor din ziua de azi posibilitatea să petreacă timp și afară, în grădină, în parc, în pădure, pe câmp, unde sa facem INVATARE IN AFARA SALII DE CLASĂ (ÎASC, o prescurtare care îmi aparține).

Există un acord la nivel global că ÎASC este un demers cu mult potențial pedagogic, s-au făcut numeroase cercetări care au evidențiat beneficiile acestui tip de învățare, iată, de exemplu, ce a scris OFSTED, corpul de inspectie scolara în UK:

”learning outside the classroom contributes significantly to raising standards and the quality and depth of learning”(OFSTED ”Learning Outside The Classroom Report”, 2008)

BENEFICIILE pentru elevi sunt multiple. De la Dewey încoace sunt menționate de cercetări:

- rezultate academice mai bune;

- comportament îmbunătățit;

- motivație crescută pentru învățare;

- competențe transcurriculare dezvoltate (lucrul în echipă, organizare, sintetizarea informațiilor, creativitate, gândire critică, problem-solving, comunicare etc);

- abilități complexe de investigare, cercetare, analiză (partea superioară din taxonomia lui Bloom);

- încredere în sine sporită;

- curiozitate intelectuală, „A need to know feueling”, „Aha moment”.

În alte țări, există multe bune practici în ceea ce privește ÎASC, precum includerea unui modul în formarea inițială, granturi pentru școli, publicații de specialitate, politici educaționale ale ministerelor, consilii naționale de ÎASC, platforme, networks, programe ale asociațiilor.

Întrebarea este cum pot școlile să facă acest lucru, adică să părăsească periodic spațiul clasei pentru a realiza activități care să stea sub umbrela a ceea ce numim învățare în afara sălii de clasă, adică să utilizeze alte spații care să le ofere oportunități solide pentru:

1.parcurgerea curriculumului diverselor discipline

2. învățare autentică

3. dezvoltarea personală a elevilor

4. creșterea motivației pentru învățare.

Școlile pot face acest lucru daca includ IASC într-un program menit să aducă starea de bine la nivelul întregii școli. Am lucrat cu sute de școli în ultimii ani pe acest subiect prioritar în multe sisteme de învățământ din lume, am scris un ghid, am făcut cursuri de formare și am dezvoltat un model, modelul STAR, care este de ajutor școlilor ce doresc să se transforme si să își îmbunătățească rezultatele pe toate planurile, academic și holistic.

În acest model, eu cred că locul IASC este în cadrul intervențiilor la nivelul elevilor și școlile pot operaționaliza acest model pe ani de dezvoltare și tipuri de activități.

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului (o mamă îmi spunea deunăzi că a ieși afară la joacă cu alți copii a ajuns un fel de pedeapsă pentru fiica ei!), cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală? Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.

 O întrebare importantă de la care pornim atunci când organizăm ÎASC este cea care privește LOCUL UNDE ARE LOC IASC. Iată un grafic pe care l-am elaborat pe acest subiect:

Pentru fiecare nivel, dezvolt ideile într-un workshop de formare. De exemplu, referitor la orele în aer liber, menționez că acestea pot fi pentru toate disciplinele, biologie, chimie, fizică, matematică, desen, muzică, lectură, limbi străine sau altele. Despre amenajarea unei grădini, am scris AICI, iar arta tranzientă este dezvoltată de Kinder Trips https://kindertrips.com/ro/.

Pentru a face ÎASC, școlile pot operaționaliza, realizând următoarele:

- stabilirea locurilor cu potential din scoală sau localitate sau chiar un pic mai departe;

- selectarea competențelor din curriculum care se pot dezvolta prin activități de ÎASC și conținuturi adecvate;

- formarea profesorilor pe acest subiect (de exemplu, dacă aleg să amenajeze o grĂdină a școlii, asta  nu înseamnă neapărat că aducem niste cauciucuri uzate și punem niște flori la întâmplare, ci înseamnă un minim nivel de cunoșținte despre plante, legume, umbra, soare, sol, udat, plivit etc.

- planificarea activitătilor cu obiective educaționale clare, academice și de dezvoltare de soft skills

- conceperea unor instrumente de evaluare;

- găsirea unor resurse pentru activitate.

Exist, evident și câteva probleme legate de ÎASC, precum: timpul, resurselor, disponibilitatea profesorului, planificarea și organizarea, raportarea la curriculum, includerea în sistemul de evaluare a școlilor.

In Romania, a existat un program cu fonduri UE pe tema educației outdoor, în cadrul căruia a fost publicat un ghid pe acest subiect; avem Săptămâna verde și cea altfel în școli, o dată pe an. Asociația Da’DeCe instruieste profesorii pe tema lecțiilor în muzeu și a publicat kituri pedagogice. Există asociații care oferă programe pentru școli - service learning, școli prietenoase cu natura, artă tranzientă. În anul 2020 am introdus în țară ideea de învățare afară și am lansat campania AT „Clase în aer liber” ( AICI )

 Orele în aer liber nu sunt o idee apărută în aceste vremuri, iată o fotografie din 1957 cu astfel de activități, într-o școală din Olanda, parte a unei întregi mișcări la nivel european, inițiată cu scopul de a le oferi copiilor beneficiile aerului proaspăt pentru sănătate mintală și fizică.

Exact în ultima zi din iulie 2020, am lansat campania „Clase în aer liber în România” și am propus școlilor de la noi să amenajeze spații de învățare în aer liber, în curtea sau în grădina școlii, ca o soluție la lipsa de spațiu cu care s-au confruntat în pandemie, dar nu numai, căci statul afară e o soluție bună, în general, orele afară, în natură, fiind speciale, iar conceptul de „outdoor learning” fiind unul tot mai diseminat.

De atunci, există multe școli care au preluat ideea, astfel încât avem astăzi, în diverse locuri din țară, astfel de clase.

 

Așa cum am mai spus, aceste clase se pot realiza relativ ușor și  nu necesită cine știe ce cheltuieli. Se pot folosi paleți, trunchiuri tăiate de copaci, bucăți mari de piatră, paie, băncuțe mai vechi date cu soluții de protecție, scăunele sau lădițe din plastic  etc. , iar avantajele sunt destule. De asemenea, sunt școli care au construit pavilioane acoperite, care pot fi folosite și pe vreme urâtă. Se poate fixa și o tablă, pe un perete sau un gard la îndemână. Îi îndemn pe profesori să apeleze pentru ajutor la persoane din comunitate, părinți care se pricep la tâmplărie etc.

 

În principal, când se amenajează un spațiu de învățare în aer liber, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:

1. Să găsiți un loc potrivit, care să fie departe de surse de zgomot și să aibă umbră pe parcursul zilei.

2. Să aveți grijă ca obiectele pe care stau copiii să fie unele comode și ușor de mutat. 

3. Să montați o tablă care să rămână în acel spațiu permanent, de exemplu, puteți să o prindeți într-un cadru de lemn sau pe un perete.

4. Să aveți un loc în exterior pentru a depozita diverse materiale de care au nevoie profesorii - hârtie, cretă, resurse pentru proiecte etc.; poate fi o mică magazie de lemn sau de plastic.

Avantajele unor astfel de clase sunt destule, iar printre acestea, aș aminti: 

- păstrarea unei distanțe rezonabile între copii, spațiul fiind suficient de mare;

- mai puține obiecte și suprafețe de atins decât în sala de clasă;

 - aerul curat în care stau copiii, în comparație cu sălile de clasă din interior, care trebuie ventilate corespunzător;

- faptul că se pot desfășura ore de la diverse materii, lb. română, științe, desen, lb. străine, istorie, geografie etc., iar cei care au tablă, chiar matematică. Profesorii care au facut lecții în astfel de clase în aer liber, spun că au citit afară, au scris afară, au avut discuții interesante afară, au predate noi conținuturi afară, cam tot ce făceau în clasele din interior;

 - posibilitatea de a face diverse activități de genul brain breaks, inclusive momente de meditație/ mindfulness (am imaginea aceasta în minte, cu copii în grădina sau livada unei școli 😀);

 - e un mod altfel, care e atrăgător atât pentru copii, cât și pentru profesori.

Printre dezavantaje, aș enumera:

- imposibilitatea de le folosi pe vreme urâtă;

- faptul că necesită o programare a claselor care doresc să învețe afară;

- posibil, un management al clasei mai solicitant pentru profesori.

Îi îndemn pe profesori să practice ÎASC și, dacă o fac, să îmi dea de știe să îi promovez. Succes!

Relațiile între profesori

 

Final de curs, cu stare de bine, școala din Cojocna, ieri. #școlirurale

Le-am spus și lor cât de importante pentru o schimbare pe termen lung sunt relațiile pozitive între profesorii școlii și climatul prietenos în care se lucrează. Ne-a fost dat să fim împreună într-o cancelarie dintr-o școală anume și să avem în grijă aceiași copii. Nu trebuie să fim prieteni, e de ajuns să fim o echipă care lucrează pentru binele copiilor.

Aș pune aceste 10 norme ale unei culturi organizaționale participative pe un avizier din cancelarie. Îi aparțin unui renumit expert canadian, Dean Fink, cu care am lucrat prin anii 2000 în România:

1. responsabilitate pentru reușită –„trebuie să reușim”.

2. scopuri împărtășite -„știm către ce ne îndreptăm”.

3. colegialitate –„lucrăm împreună pentru reușită’.

4. ameliorare continuă- „se poate și mai bine”.

5. învățare continuă – „învățăm cu toții’.

6. asumarea riscurilor – „învățăm încercând să facem ceva nou”.

7. sprijin –„există întotdeauna cineva care să ne ajute”.

8. respect reciproc – „fiecare are ceva de oferit”.

9. deschidere – „putem discuta despre diferențele dintre noi”.

10. sărbătorire și umor –„suntem mândri de noi și ne simțim bine împreună”.

Cancelaria altfel cu numărul 20

 Azi, la Școala Blandiana, jud. Alba: 

Ora de fericire în orar

 

Să nu treacă #ziuafericirii...

A început cu o dorință personală de Crăciun, în 2020, care s-a împlinit în 2022, când am lansat programul „Ora de fericire la școală”, cu 4 școli pilot, cursuri de formare în pereche cu Andreea, activități în școli și un grup pe Facebook. Programul s-a încheiat, dar mai sunt ecouri, avem un grup cu același titlu, pe care vă invit să postați pe cei care agreați ideea - aici: https://www.facebook.com/groups/637744807470328

Nu i-ar opri nimic pe diriginți să pună în orarul claselor lor o oră de fericire pe lună. O oră în care copiii discută despre emoțiile lor, își stabilesc scopuri pozitive și învață cum să facă față presiunilor de fiecare zi, inclusiv acelora care vin din social media. Învață cum să își mențină sănătatea fizică, cum să se relaționeze cu cei din jur și cum să devină o persoană rezistentă în fața greutăților.

Sigur că e de dorit ca în toate orele să fie învățare cu bucurie, dar o oră de fericire ca atare în orarul claselor va crea oportunități elevilor de a parcurge cele 5 teme mari din curriculumul orientativ al orei de fericire pe care l-am creat anul trecut ( poate fi și programa unui curs opțional, în CDȘ) - autocunoaștere și dezvoltarea potențialului, sănătatea fizică, relațiile, implicarea și natura.

PROGRAMA acestei 𝐨𝐫e 𝐝𝐞 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐫𝐞, pe care am elaborat-o în 2022, are obiective, conținuturi și activități de învățare și o găsiți în cartea „Hai cu starea de bine în școală!”, Corint, ediția a doua, pag. 22-25.

La englezi, încă din 2006 există un curs de fericire în orar, la Wellington College, iar în ultimii ani guvernul britanic a alocat sume importante pentru astfel de programe.

Un proiect cu magnolii

Grădinăreasa din mine s-a gândit la o activitate de tip învățare bazată pe proiect, PBL, care cred că le-ar plăcea copiilor și i-ar ajuta să cunoască natura care îi înconjoară, despre care se pare că știu tot mai puține lucruri.

Ce ați zice de un proiect intitulat „Magnoliile din localitatea mea”, care să plece de la o întrebare far, driving question, de genul: „De ce se spune că magnolia e veche de când lumea? ”.

E un proiect pentru elevii de gimnaziu și liceu (poate fi și pentru cei din ciclul primar, dar doar dacă merg în localitate însoțiți de doamna). Durează cel puțin două săptămâni, poate fi dezvoltat interdisciplinar. Ce am avea de făcut?

1. organizăm grupele, cu câte 6-7 elevi într-una.

2. elevii cercetează și adună informații de pe Internet (putem folosi telefonul la oră) despre planta numită magnolia – țara de proveniență, soiuri, descriere, durată de viață, condiții de creștere, curiozități etc.

3. optional, pot face o mini cercetare despre prezența magnoliei în opere de artă.

4. elevii merg la pas prin localitate să „vâneze” magnolii în curțile oamenilor sau în parcuri. Le fotografiază și află de la proprietari câteva informații referitoare la data aducerii în grădină, soiul respectiv, eventuale povești legate de plantă (eu, de exemplu, am o magnolie pe care am plantat-o când s-a născut Noria Anastasia).

5. se realizează, în grup, harta cu magnoliile din localitatea lor (am văzut că s-a făcut asta în câteva orașe!), se fac copii xerox și se distribuie locuitorilor orașului, la centrul de turism etc. Se poate realiza și printr-o aplicație pe telefon, google maps.

6. informațiile de la punctele 2 și 4 se asamblează într-o cărticică în care sunt adăugate și fotografiile făcute, intitulată, eventual, „Cărticica magnoliilor din localitatea mea”.

7. cărțuliile sunt prezentate la clasă, în școală, în fața colegilor și părinților, bunicilor.

8. se reflectează asupra activității, ce a mers foarte bine, ce nu, ce le-a plăcut, ce nu, ce ar face diferit. Se evaluează proiectul, procesul și produsul, pe criteriile date înainte elevilor.

E o activitate care se face în această lună, magnoliile sunt înflorite și vine, în curând, și săptămâna verde. O pot face și părinții cu copiii lor.

Mi-ar plăcea să văd și o hartă cu magnoliile din Pucioasa, eu am 3 în grădină.

Poza e cu o magnolie din grădina mea în aceste zile, o soulangeana.

Un minister performant, la vecini

 

O simplă privire pe site-ul ministerului educației din Republica Moldova ne arată că există viziune și interes demonstrate pentru a sprijini cu fapte, nu cu vorbe, școlile și profesorii pe care îi au în sistem. Iată doar o parte dintre activitățile ministerului, ministrului și secretarilor de stat ce au avut loc doar în lunile 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲 2024, ca să vedeți ce fac prietenii noștri de peste Prut, nu cei din Finlanda:

100 de elevi din toată țara, membri ai 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗘𝗹𝗲𝘃𝗶𝗹𝗼𝗿, au învățat cum să elaboreze și să implementeze proiecte în școlile în care învață;

HG - copiii care vor merge la o altă școală decât cea din localitatea de domiciliu și care se află la o distanță mai mare de 2 km vor avea asigurat 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗴𝗿𝗮𝘁𝘂𝗶𝘁;

o serie de consultări cu 𝗽𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗶𝗶 𝗲𝗹𝗲𝘃𝗶𝗹𝗼𝗿 si ministru, pentru a discuta despre principalele probleme din sistemul educațional, dar și despre politicile pe care le elaborează ministerul;

se pilotează în 400 de școli 𝗔𝗴𝗲𝗻𝗱𝗮 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰ă, care permite accesul ușor și rapid la informații, indiferent de locație sau oră. Părinții și/sau reprezentanții legali ai elevilor pot afla în orice moment programul lecțiilor, cursurilor și vacanțelor, pot verifica temele, notele sau absențele copiilor;

extinderea 𝗣𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗡𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 „𝗜𝗻𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝗺 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶” în care vor fi formați peste 2000 de profesori;

a fost înființat și și-a început activitatea 𝗜𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁𝘂𝗹 𝗡𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗟𝗲𝗮𝗱𝗲𝗿𝘀𝗵𝗶𝗽 (INEL);

800 de psihologi, cadre manageriale și didactice din gimnazii și licee și-au consolidat capacitățile de prevenire și combatere a 𝗯𝘂𝗹𝗹𝘆𝗶𝗻𝗴-𝘂𝗹𝘂𝗶 în cadrul unor sesiuni de instruire desfășurate în perioada septembrie 2023 – februarie 2024;

un apel public pentru consultarea proiectelor de 𝗺𝗮𝗻𝘂𝗮𝗹𝗲 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗮𝗿𝗲;

elaborarea metodologiei de 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗻𝘁̦𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁𝗶𝘃𝗲, debirocratizarea instituțiilor;

în opt raioane, 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗯𝘀𝗼𝗹𝘃𝗶𝗿𝗲 𝗮 𝗴𝗶𝗺𝗻𝗮𝘇𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 vor fi monitorizate de circa 400 de observatori voluntari. Această măsură va fi aplicată în cazul raioanelor în care elevii au absolvit gimnaziul cu note mari, dar au obținut rezultate slabe la examenul național de bacalaureat. Totodată, o parte din testele elevilor din aceste raioane vor fi reevaluate centralizat de o comisie republicană;

1200 de cadre didactice din învățământul general și profesional tehnic vor beneficia în acest an de 𝗰𝘂𝗿𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗴𝗿𝗮𝘁𝘂𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗰𝗮𝗹𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆;

mai multe propuneri de modificare a Codului de etică al cadrului didactic au fost discutate în cadrul ședinței grupului de lucru privind consolidarea măsurilor de prevenire și combatere a 𝗰𝗼𝗿𝘂𝗽𝘁̦𝗶𝗲𝗶 din domeniul educației;

crearea unei 𝗥𝗲𝘁̦𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗦̦𝗰𝗼𝗹𝗶 𝗠𝗼𝗱𝗲𝗹 – un proiect național lansat de Ministerul Educației și Cercetării care prevede renovarea și dotarea integrală a 35 de instituții de învățământ general din țară;

Ministerul Educației și Cercetării continuă procesul de 𝗱𝗲𝗯𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 în sistemul educațional. Cea mai nouă măsură realizată în acest sens de către minister ține de revizuirea Nomenclatorului documentației și rapoartelor în educația timpurie;

în următorii doi ani, vor fi renovate și dotate 𝗴𝗿𝘂𝗽𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗮𝗻𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲 din peste 150 de școli;

organizarea de Seminare de instruire privind organizarea sesiunii de 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰;

De Ziua Internațională a 𝗦𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗽𝗲 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗿𝗻𝗲𝘁, ministerul a lansat în Republica Moldova Programul „Eroii Internetului”;

UNICEF împreună cu Ministerul Educației și Cercetării înființează 𝗹𝗮𝗯𝗼𝗿𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗲 𝗘𝗗𝗨𝗧𝗲𝗰𝗵în 81 de școli din Moldova.

Plus pachetul de debirocratizare a învățământului lansat la începutul anului, sistarea activității ARACIP pe o perioadă de 6 luni pentru schimbarea viziunii, numeroase vizite ale ministrului Dan Perciun in scoli, multe întâlniri cu profi si elevi, olimpiadele școlare și câte altele.

Mi-e tare drag de ei, accept mai toate invitațiile pe care mi le fac.