Educația pentru cetațenie democratică

În contextul  actual, confruntat cu dispute aprinse privind resursele, proprietatea, drepturile etc.  mi se pare necesar să reluăm tematicile legate de Educația pentru Drepturile Omului (EDO/HRE) și Educația pentru Cetățenie Democratică (ECD/EDC) care au fost extrem de prezente la noi  în anii 95-2000 și despre care am scris și în legătură cu care am derulat o serie de proiecte educaționale cam în aceeași perioadă.

Educația pentru cetățenie democratică este o necesitate pentru toate țările, chiar și pentru acelea cu tradiții îndelungate, unde de multe ori democrația este considerată un lucru de la sine înțeles și cu care oamenii s-au obișnuit. In aceste țări, se acordă o mare  atenție „învățării democrației” de către fiecare generație, în ideea că orice societate care dorește să rămână liberă trebuie să se asigure că cetățenii ei cunosc bine teoria și practica democrației.

Pe de altă parte, procesul de globalizare a indus necesitatea pregătirii tinerilor din toate țările lumii pentru  a face față numeroaselor probleme ale lumii contemporane și a găsi soluții comune pentru viitorul omenirii, legate de:

• rasism, încălcări ale drepturilor omului, agravarea inegalităților
• degradarea mediului, exploatarea dezastruoasă a resurselor naturale
•  mondializarea economiei, creșterea decalajului economic între țări, accentuarea sărăciei în țările în curs de dezvoltare etc.
• dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informației, trecerea de la societatea industrială la cea informațională
• lipsa solidarității la nivel de societate și o apatie generală față de problemele comunității

Un demers complet și eficace de ECD constă în transmiterea de cunoștințe, formarea de abilități și de atitudini:

Triunghiul ne arată că educația pentru cetățenie democratică nu înseamnă numai a le transmite elevilor anumite informații. Informația, fără abilitatea de a o folosi eficient, nu este relevantă și devine plictisitoare pentru majoritatea elevilor, iar ceea ce este considerat plictisitor este catalogat ca neimportant și prin urmare nu va fi folosit.

Scopul demersului este în final acțiunea civică, căci se dorește ca informația transmisă să fie folosită pentru a contribui la binele societății.O persoană care este interesată doar de propriile sale probleme și nu participă cu nimic la viața comunității/societății  în care trăiește nu poate fi considerată a fi un bun cetățean. De asemenea, este încurajată participarea unor cetățeni informați și responsabili.

De asemenea, triunghiul ne arată că există o legătură puternică între cunoștințe, deprinderi și atitudini: așa cum cunostintele singure nu sunt de ajuns pentru a acționa, la fel se întâmplă și cu deprinderile și atitudinile.Un demers didactic de calitate va avea în vedere dezvoltarea simultană în cele trei direcții. De exemplu, pentru a realiza o schimbare a legislației sau una care ține de practicile guvernamentale:

• nu este de ajuns să vrei…dacă iți lipsește capacitatea de a o face
• nu este de ajuns să ai capacitatea să implementezi schimbarea…dacă nu cunoști legislația curentă
• nu este de ajuns să cunoști legile în domeniu/cum funcționează sistemul …dacă îți lipsește dorința de a-l schimba