Am răspuns
zilele trecute în cadrul unui panel organizat de CCD București la o întrebare
care mi se pare de mare actualitate.
CCD București: Ce pondere
considerați că ar trebui să aibă preocuparea pentru dezvoltarea autonomiei în
învățare a elevilor și cum ar trebui să se concretizeze această
preocupare?
Provocare la schimbare
Da, cred ca
aici putem vorbi, dacă am avea timp, despre o temă actuală, cea legată de
oportunitățile de schimbare care pot veni/ au venit odată cu pandemia și
provocarea la schimbare adusă de această situatie, de crearea unei noi normalitati
care, pentru școli, înseamnă ieșirea
dintr-o încremeneală de secolul trecut și trecerea la o educație modernă, care
să vizeze competente pentru sec 21., pe care le știm cu toții - gândire critică,
rezolvare de probleme, autonomie în învățare etc.
Autonomia
Cred că venit timpul ca și în școlile noastre
să existe interes si să se dezvolte autonomia in învățare, adică să existe preocupare
pentru acea abilitate de a fi
responsabil de propria invatare, o abilitate care, după părerea mea, nu
înseamnă nici „autoinstruire” şi nici „învăţare fără profesor”, ci o
forma de învățare dirijată, un fel de
„autonomy supportive teaching”, o predare autonom-asistată, în care profesorul este cel care stabilește
coordonatele dezvoltării independente a elevului. Autonomia elevului va crește
odată cu reducerea controlului profesorului și a rolului acestuia de a fixa
reperele în învățare.
În anul 2000
în „Teoria autodeterminării”, autorii Ryan și Deci prezentau cele 3
condiții de creștere a motivației elevilor:
1.competență
2.relaționare
3. autonomie
Autonomia
este definită de autori ca exprimarea autentică a sinelui, adică, o persoană are autonomie în învățare dacă este
în situația „de a fi în acord cu emoțiile, dorințele și nevoile sale de
învățare.”
Cum facem
In școli,
preocuparea pentru dezvoltarea autonomiei în învățare ar trebui să se
concretizeze într-un altfel A FI al profesorului si în A FACE
ALTFEL lecțiile. Autonomia elevului se dezvoltă de către profesor dacă:
-
îl lași si
pe elev să aleagă/ propună conținuturi;
-
îi comunici
obiectivele lecției, să știe ce va învăța;
-
ai empatie
și respect pentru ideile lor;
-
îi pui în
situatii de a căuta, analiza, selecta și utiliza informatiile;
-
îi implici
în procesele decizionale ale clasei/ școlii;
-
nu pui
presiune pe elevi cu evaluarea;
-
îi implici
în experiențe practice, faci școală pentru viață.
Dacă vorbim
de scenariul galben, mai ales că multe școli vor functiona după scenariul
galben, pentru copii va fi un exercitiu de autonomie în învățare prin
participarea la lecții online, care pot însemna studiu individual,
luarea de notițe, vizionarea unor filme de prezentare a lectiei pe youtube sau a unor power points, care vor
fi ulterior discutate cu clasa. Ca
metodă, recomand profesorilor clasa inversată/ flipped classroom, care va
dezvolta exact această autonomie de care vorbim.
Flipped classroom
Pe scurt, flipped classroom
este un mod de învățare de tip blended learning, care constă în următoarele:
- se înlocuiește metoda clasică de învățare – în care profesorul predă lecția în sala de clasă și le dă elevilor teme pentru acasă, cu un mod de lucru conceput exact invers și bazat pe tehnologie;
- profesorul pregătește un video, o prezentare powerpoint, orice alt fel de material cu conținuturile pe care vrea să le transmită și le trimite acasă elevilor;
- elevii vizionează acasă prezentarea video a conținutului lecției sau un power point sau orice alt fel de material trimis și realizat de către profesor;
- elevii comunică online cu colegi și profesori pentru clarificări privind conținutul primit;
- a doua zi, la școală, în clasă, la ora de curs, elevii se întâlnesc și întreabă, discută și lămuresc cu profesorul conceptele prezentate, aplică ce au învățat în situații noi, de viață reală, își fac practic temele, dar nu singuri, ci în colaborare cu ceilalți.
Învățarea bazată pe proiect
Învățarea
bazată pe proiect este o altă metodă prin care dezvoltăm autonomia în învățare.
O recomand de mult timp si cred că poate
deveni o practică curentă în școli. IBP nu inseamnă că i-ai dat elevlui să facă
un poster, ci e un demers cu un ciclul
complet, de la a vedea si a constata o problemă, la a explora, investiga si
descoperi, umând apoi etapa de împartașire, cea de reflecție și cea de acțiune.
Când e vorba
de ÎBP:
- profesorul e doar facilitator al învățării;
- elevul e implicat deplin în învățare;
- are loc o extindere a relațiilor dincolo de zidurile școlii, în comunitate etc.
- se lucrează pe grupe, pe o perioadă mai lungă de timp;
- abordarea este una transdisciplinară/ interdisciplinară;
- se folosesc tehnologiile în învățare.
Elevii
care participă la activități de PBL își dezvoltă:
- abilități complexe de investigare, cercetare, analiză, gândire critică;
- încrederea în sine;
- „A need to know feeling”, „Aha moment”;
- atitudine bună față de învățare;
- responsabilitatea față de propria invatare;
- curiozitatea intelectuală, abilitățile de colaborare și comunicare.
Recomandare
Închei cu o
recomandare foarte importantă – dacă
vrem să dezvoltăm AUTONOMIA în învățare
a elevilor, atunci trebuie să am acest
lucru ca țintă în planul de dezvoltare
al școlii, iar acest obiectiv ar trebui să se regăsească în toate compartimentele și modalitățile în care funcționează școala, în cadrul comisiilor metodice, în modul în
care se desfășoară orele de curs, in felul în care se realizează formarea
profesorilor etc. Adică, e nevoie de o „whole school approach” pe această temă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu