Kid of the Year

 

Iat-o și pe „the first ever Kid of the Year”de la Time, aleasă acum câteva ore, o puștoaică de 15 ani, o inventatoare pasionată de știință, Gitanjali Rao, selectată dintre 5000 de nominalizări. Într-un interviu luat de Angelina Jolie (vezi mai jos), Gitaniali vorbește despre cum folosește ea tehnologia pentru a găsi soluții la contaminarea apei de băut sau la cyberbullying sau despre cum a creat o comunitate globală de tineri inovatori care să soluționeze problemele lumii.

Voiam de mult să spun asta, avem în prezent generații de copii și tineri foarte, foarte tari!

ANGELINA JOLIE: Când ai știut că știința este o pasiune a ta?

GITANJALI RAO: Simt că nu a existat chiar un moment specific. Am fost întotdeauna o persoană care a vrut să pună un zâmbet pe fața cuiva. Acesta a fost scopul meu de zi cu zi, doar să fac pe cineva fericit. Și curând s-a transformat în: Cum putem aduce pozitivitate și comunitate în locul în care trăim? Și apoi, când eram în clasa a doua sau a treia, am început să mă gândesc cum putem folosi știința și tehnologia pentru a crea schimbări sociale. Aveam 10 ani când le-am spus părinților mei că vreau să cercetez tehnologia senzorilor de nanotuburi de carbon la laboratorul de cercetare a calității apei din Denver, iar mama mea a spus: „A ce?” [Nota editorului: sunt molecule cilindrice formate din atomi de carbon care sunt foarte sensibili la modificările chimice și, prin urmare, sunt bune pentru detectarea substanțelor chimice din apă, printre alte utilizări.] A fost doar acel factor de schimbare, știți că această lucrare va fi în mâinile generației noastre destul de curând. Deci, dacă nimeni altcineva nu o va face, o voi face eu.

AJ: Îmi place asta. O mare parte din ceea ce ar trebui să facă generația mea este doar să ne asigurăm că facem cât mai puține daune posibil pentru a ne asigura că următoarea generație poate prelua conducerea.Știu că una dintre cele mai recente inovații ale tale ajută la prevenirea agresiunii cibernetice. Mi-ai putea spune despre asta?

GR: Este un serviciu numit Kindly - există o aplicație și o extensie Chrome - care poate detecta agresiunea cibernetică într-un stadiu incipient, bazat pe tehnologia inteligenței artificiale. Am început să codez în câteva cuvinte care ar putea fi considerate agresiuni, iar apoi motorul meu a luat aceste cuvinte și a identificat cuvinte similare. Introduceți un cuvânt sau o expresie și poate să-l ridice dacă este agresat și vă oferă opțiunea de a-l edita sau de a-l trimite așa cum este. Scopul nu este de a pedepsi. În adolescență, știu că adolescenții au tendința de a se lovi uneori. În schimb, vă oferă șansa de a regândi ceea ce spuneți, pentru a ști ce să faceți data viitoare.

AJ: Deci, pur și simplu l-ai pus pe telefoanele copiilor?

GR: Da. Am lansat un sondaj pentru părinți, profesori și elevi și, sincer, mă așteptam ca elevii să nu vrea să fie microgestionați.

AJ: Corect. Copiii mei ar spune „Nu-mi atinge telefonul, o voi face eu însumi”.

GR: Nu, exact, așa aș fi și eu. Dar mulți dintre adolescenți îmi spuneau că, știi, nu pare că sunt microgestionat; se pare că mi se oferă ocazia să învăț din greșelile mele. Deci, din cauza asta am fost super emoționată, că au înțeles care este scopul ei.

AJ: Modul în care vorbiți despre tehnologie, ca un instrument care să le reamintească oamenilor și să îi ajute să crească pare un lucru foarte nou și diferit. Este atât de interesant să ai un inventator atât de tânăr și feminin, care să gândească viitorul.Te afectează în vreun fel? Este surprinzător, deoarece cred că femeile sunt geniale, dar există atât de puține femei în domeniile științei și tehnologiei.

GR: Nu arăt ca omul de știință tipic. Tot ce văd la televizor este un om mai în vârstă, de obicei cu părul alb. Este ciudat pentru mine că a fost aproape ca și cum oamenii ar fi atribuit roluri, cum ar fi sexul, vârsta, culoarea pielii. Scopul meu s-a schimbat într-adevăr nu numai de la crearea propriilor dispozitive pentru a rezolva problemele lumii, ci și de la inspirația celorlalți să facă la fel. Pentru că, din experiența personală, nu este ușor când nu vezi pe altcineva ca tine. Așa că vreau cu adevărat să scot acel mesaj: dacă pot să îl fac, îl poți face și tu și oricine îl poate face.

AJ: Știu că aveți aceste „sesiuni de inovație”. Spune-mi despre acestea.

GR: M-am uitat doar la ceea ce a funcționat pentru mine și am decis să le împărtășesc tuturor celorlalți. Așa că am creat acest proces pe care îl folosesc acum pentru orice: este observarea, brainstorming-ul, cercetarea, construirea, comunicarea. A început cu o prezentare simplă și planuri de lecție, apoi am început să adaug laboratoare și concursuri pe care studenții le-ar putea face. Recent, am colaborat cu școli rurale, fete din organizații STEM, muzee din întreaga lume și organizații mai mari, cum ar fi Shanghai International Youth Science and Technology Group și Royal Academy of Engineering din Londra pentru a organiza ateliere de inovare.

Studenții cu care lucrez, pur și simplu nu știu de unde să înceapă. Cred că, dacă le dai acea scânteie pe care o pot avea, atunci asta schimbă totul. Asta înseamnă că încă o persoană din această lume vrea să vină cu idei pentru rezolvarea problemelor.

La sfârșitul fiecărui atelier, toată lumea are ceva la care poate începe să lucreze. Dacă puteți face acest lucru în 45 de minute până la o oră, imaginați-vă ce puteți face dacă petreceți luni și luni lucrând la asta. Sunt atât de încântat când primesc un e-mail de genul „Hei, am participat la atelierul tău acum patru luni și iată produsul meu finit, îmi place foarte mult, este un pantof care sună la 911”.

AJ: Este extrem de impresionant. Pentru atât de mulți tineri, este nevoie de mult efort pentru a găsi încrederea de a putea prezenta o idee. Ai o minte strălucită, în mod clar, dar ești foarte, foarte generoasă cu această minte și asta este chiar minunat. La ce lucrezi acum?

GR: În prezent lucrez la o modalitate ușoară de a ajuta la detectarea bio-contaminanților din apă, precum paraziți. Sper ca acest lucru să fie ceva necostisitor și precis, astfel încât oamenii din țările lumii a treia să poată identifica ceea ce este în apa lor.

Și, recent, mi-am atins obiectivul de 30.000 de studenți pe care i-am îndrumat, ceea ce este extraordinar. Este ca și cum ai crea o comunitate de inovatori. Sper cu adevărat că munca pe care o fac toți acești copii identifică inovația ca o necesitate și nu mai este o alegere. Sper că pot fi o mică parte din asta.

AJ: Cred că ești. Generația ta este unică. Nu acceptați doar ceea ce se propune, ci chiar puneți la îndoială acest lucru și este atât de important. Știu că sunt multe, multe probleme cu care ne confruntăm astăzi. În legătură cu munca ta privind contaminarea apei, mediul este ceva care este foarte mult în radarul preocupărilor voastre?

GR: Da. Generația noastră se confruntă cu atâtea probleme pe care nu le-am mai văzut până acum. Dar, în același timp, ne confruntăm cu vechile probleme care încă există. De exemplu, stăm aici în mijlocul unei noi pandemii globale și, de asemenea, ne confruntăm cu probleme legate de drepturile omului. Există probleme pe care nu le-am creat, dar pe care acum trebuie să le rezolvăm, cum ar fi schimbările climatice și hărțuirea cibernetică prin introducerea tehnologiei.

Cred că mai mult decât orice în acest moment, trebuie doar să găsim acel lucru care ne pasionează și să îl rezolvăm. Chiar dacă este ceva foarte mic, de exemplu, vreau să găsesc o modalitate ușoară de a ridica gunoiul. Totul face diferența. Nu vă simțiți presat să veniți cu ceva mare, important.

Cea mai mare parte a muncii mele cu bio-contaminanții se bazează pe o soluție de terapie bazată pe gene pe care încă încerc să o descopăr. De asemenea, lucrez la un produs care ajută la diagnosticarea dependenței de opioide pe bază de rețetă într-un stadiu incipient bazat pe producția de proteine ​​a genei receptorului opioid mu. Am fost foarte, foarte interesată de genetică. Asta îmi place, deci la asta mă hotărăsc să lucrez.

AJ: Știți, unul dintre lucrurile pe care le-ați subliniat, care este atât de important, este că există atât de multe lucruri de făcut, încât puteți fi copleșiți. Când am început să lucrez în tabere de refugiați, mi-am dat seaman că sunt atât de multe probleme diferite de rezolvat într-o asyfel de situație. Devii copleșit și nu te miști cu adevărat. Îmi place ceea ce spui: găsește ceea ce te pasionează și nu încerca să rezolvi totul. Fiecare soluție face parte din imaginea de ansamblu a ceea ce trebuie să facem. Chiar apreciez că ai spus asta.

De unde îți aduci știrile sau cercetările tale?

GR: Știrile mele despre cultura pop sunt de fapt MIT Tech Review. Am citit-o constant. Cred că acolo intră într-adevăr inspirația: auzim despre toți acești oameni uimitori la școli precum MIT și Harvard care fac o muncă atât de grozavă cu tehnologia. Și încerc să mă reconectez la ceea ce văd acolo și să reunesc totul într-un mod pe care nimeni nu l-a mai văzut până acum.

AJ: Când nu faci toate aceste lucruri uimitoare - pentru că simt că vorbesc cu un om de știință în vârstă de 60 de ani din Geneva - ce faci, un lucru pentru vârsta de 15 ani?

GR: De fapt, petrec mai mult timp făcând lucruri de 15 ani în timpul carantinei. Coc foarte mult, o cantitate enormă. Nu este bine, dar se coace. Și, de asemenea, este și știință.

AJ: Deci știința bucătăriei nu este specialitatea ta?

GR: Cred că nu, nu. Ca să fim sinceri, de cele mai multe ori nu avem ouă acasă sau nu ne place făina, așa că trebuie să caut cookie-uri fără ou, fără făină, fără zahăr și apoi încerc să fac asta. Am făcut pâine recent și a fost bine, așa că sunt mândră de mine.

AJ: Ei bine, sunt atât de fericit că te cunosc puțin. Sunt sigură că îți voi folosi invențiile în următorii ani și voi fi pur și simplu înspăimântată de tine, pe măsură ce te văd făcând din ce în ce mai mult în viața ta și pot spune „Am cunoscut-o odată”.