În sfârșit, cu mare întârziere, avem standarde
naționale de evaluare pe discipline, elaborate în cadrul unui proiect finanțat
din fonduri europene. Asta înseamnă că notele ar trebui să fie acordate pe baza
unor descriptori de performanță comuni, utilizați în toate școlile. Ca urmare,
așa cum scriam într-o postare pe blog în urmă cu câțiva ani, o notă de 8 la
Limba și literatura română, pentru aceeași competență din curriculum, ar trebui
să însemne același nivel de performanță atât în București, cât și într-un sat
din nordul țării sau din Delta Dunării.
Există însă două probleme majore. Prima ține de calitatea standardelor.
Deocamdată nu știm cât de bine sunt construite și cât de valide sunt din
perspectiva teoriei evaluării. Aștept punctele de vedere ale specialiștilor în
evaluare educațională. Analiza pe care am realizat-o cu sprijinul ChatGPT e
destul de critică și a evidențiat probleme majore și limitări serioase ale
documentelor, în ceea ce privește aplicabilitatea, formularea, claritatea și
validitatea descriptorilor; voi reveni asupra acestui subiect într-o postare
separată.
A doua problemă este lipsa formării profesorilor pentru utilizarea
acestor standarde. Este nevoie de cursuri care să includă exemple concrete de
probe de evaluare, aplicarea descriptorilor și exerciții de notare pe lucrări
reale, pentru a asigura o interpretare unitară. Dacă standardele vor fi
introduse din această toamnă, mă întreb când vor mai putea fi organizate aceste
programe de formare? E ușor să dai vina pe profesori că sunt împotriva
schimbărilor, fără să te întrebi cât de bine sunt pregătiți pentru a le face.
În plus, ar fi util ca ministerul să prezinte public rezultatele
pilotării standardelor. Înainte de implementarea lor la nivel național, este
firesc să existe un raport care să arate ce dificultăți au fost identificate în
pilotare și ce modificări au fost aduse documentelor în urma acestui proces.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu