Vorba de educație - Ken, din nou

Un interviu cât un tratat de pedagogie. Ken Robinson din nou, despre toate, pe rând, temeinic, cu prospețime, pe înțelesul tuturor: ce să îi învețe școala pe copiii de azi ( printre altele, să fie curioși, creativi și să comunice cu cei din jur),  care să fie rolul profesorului (să faciliteze învățarea și să creeze o relație cât mai bună cu fiecare elev al său), cum să evaluăm și dincolo de teste standardizate (mai mult descriptiv și mai puțin comparativ), spațiul școlii ca reflecție a diversității învățării, ce înseamnă un leadership școlar care motivează o cancelarie întreagă de profesori și chiar relatarea unui moment preferat din viața de elev (care i-a marcat. de altfel, și cariera), când un profesor a avut încredere în el și l-a pus să regizeze o piesă de teatru.

Mi-a plăcut mult și analogia educație – viziunea lui Peter Brook despre ce înseamnă, în ultimă instanță, teatrul. Ca să existe o experiență numită teatru, poți să renunți la multe - cortină, costume, scenariu, regizor, scenă, clădire, dar nu la un actor care interpretează ceva la care se uită cineva. Deci teatrul este un  cuvânt despre relații, despre legătura dintre un public și o performare. În educație e la fel, în centru sunt copiii și nu trebuie uitat nicio clipă că despre ei este vorba și că rostul profesorilor este să îi ajute să învețe.  

/>