luni, 3 martie 2014

Texte recuperate (1)


Am revizuit astăzi un text mai vechi (pe care îl utilizam prin anul 2000 în cursuri de formare pentru profesori) despre stilul democratic de predare, discuția exploratorie, dilema morală și profesorul ca moderator. Mi se pare că este tot mai important să ne focalizăm pe schimbarea care să aibă loc în sala de clasă, la firul ierbii, acolo unde cred că este o prioritate ca tot mai mulți profesori să iasă din modelul rigid al unor lecții bazate pe prelegere și să adopte metode care să le permită elevilor să fie participanți direcți la propria învățare.


Despre stilul democratic
Când se adoptă la clasă un stil democratic de predare - învățare:

  • profesorul îl poate invita pe elev să-și exprime punctul de vedere
  • elevii își pun reciproc întrebări și își ascultă opiniile
  • elevii îi cer profesorului să-și exprime clar și deschis opiniile
  • elevii și profesorul colaborează și investighează o problematică/ tematică comună pentru a dezvolta noi puncte de vedere

Despre discuția exploratorie
Discuția exploratorie, așa numita discuție fără sfârșit, nu se finalizează cu un răspuns clar, cu un acord general sau o concluzie universal acceptată la problema pusă în discuție. In acest caz, important nu este a convinge pe cineva sau a fi convins, ci procesul în sine de clarificare și încercarea de a găsi o bază comună unor opinii diferite. In acest fel, se creează în clasă condiții reale de  dezvoltare a  gândirii critice, abilitate atât de necesară unor viitori cetățeni într-un stat democratic.

Se recomandă punerea în discuție a unor probleme controversate, a unor situații dilemă ( de ex., de tip dilemă orală), care pot oferi oportunități de a pregăti elevii nu numai pentru decizii ușor de luat în viață, dar mai ales pentru cele greu de luat.

Despre dilemele morale
Lawrence Kohlberg susține că gândirea copiilor devine cu atât mai puțin bazată pe experiența lor personală, mai putin conformistă și mai aplecată să apere drepturile celor din jur și să contribuie la  bunăstarea generală a societății, cu cât ei sunt implicați mai mult în discutarea dilemelor morale – situații în care se fac judecăți în legătura cu ce este bine și ce este rău și în care este foarte greu să se ia o decizie.

Lawrence Kohlberg
O dilemă morală:
  •  trebuie să implice două sau mai multe principii morale care să fie la fel de importante și să se excludă reciproc în cadrul acțiunii
  •  trebuie să pună în discuție un subiect sau o temă, reală sau fictivă, inspirată din conținuturile cursurilor sau din experiența proprie a elevilor.
In dezbaterea unei dileme morale, există următoarele etape:

1. Se prezintă elevilor dilema.
2. Se cere elevilor să clarifice problemele și să evidențieze posibilitățile de acțiune
3. Se cere elevilor să adopte o poziție preliminară în ceea ce privește dilema prin ridicarea mâinii și să scrie 2-3 motive care susțin alegerea făcută.
4. Clasa este împărțită în două/ trei grupe,  în funcție de poziția adoptată. Grupurile discută motivele și aleg 3 pe care le consideră cele mai importante, convingătoare și puternice.
5. Fiecare grup își exprimă poziția și se inițiază o dezbatere între cele două părți.
6. La final, membrii grupului au posibilitatea să își schimbe pozițiile și să se alăture celuilalt grup.

Dilema lui Heinz

In Europa, o femeie era pe punctul de a muri din cauza unei forme speciale de cancer.Exista un medicament la care doctorii s-au gândit ca ar putea s-o salveze (o formă de radium) pe care un farmacist din același oraș îl descoperise de curând.
Medicamentul era foarte costisitor de fabricat, iar farmacistul a fixat un preț mare –2000 USD pentru o doză mică din medicament.
Soțul femeii bolnave, Heinz, a mers la toți cunoscuții pentru a împrumuta bani, dar nu a făcut rost decât de 1000 USD, ceea ce reprezenta jumătate din sumă. El i-a spus farmacistului că soția lui era pe patul de moarte și l-a rugat să îl vândî mai ieftin sau să îl lase să plătească medicamentul mai târziu. Farmacistul însă, l-a refuzat: „Eu am descoperit medicamentul, m-am sacrificat mult pentru asta și intenționez să câștig bani de pe urma lui”.
In această situație, Heinz, disperat, a spart magazinul farmacistului și a furat medicamentul necesar soției sale (Kohlberg,1963).



Pornind de la acest text, profesorul poate pune următoarele întrebări care să stea la baza unei discuții de tip exploratoriu :Ce ai fi făcut tu în locul lui Heinz? Ar trebui Heinz să fie arestat ?Trebuie Heinz să fie condamnat pentru furt?Este vinovat?

Despre profesorul ca moderator
A-i determina pe elevi să poarte o discuție sau să desfășoare o dezbatere  necesită multă îndeminare din partea profesorului. Acesta trebuie să-i conducă pe elevi spre aflarea răspunsurilor proprii la problemele respective și să nu intervină pentru a-și impune părerea proprie, deși este întotdeauna tentant pentru un profesor să monopolizeze discuția dintre elevi. Profesorul trebuie să mențină un echilibru între controlul procedurii și libertatea elevilor de a conduce discuția, având grijă să se evite îndepărtarea de la subiectul discuției.

Pentru a conduce cu măiestrie o discuție/dezbatere, profesorul trebuie:
  • să acorde elevilor timp și libertatea de a gândi singuri
  • să facă în așa fel încât ei să simtă că problema contează
  • să mențină cursul discuției, să nu îi lase să devieze prea mult de la subiect
  • să aprecieze toate părerile, răspunsurile greșite fiind foarte puține
  • să aibă încredere că elevii pot hotărî singuri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu