Lecții de la un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme

După atâta Facebook, în seara asta a fost și BOOKface, cu Gabriel Garcia Marquez, care s-a născut pe 6 martie.

Și, pentru că  oricum după atâta ploaie „lumea era tristă începând din ziua de marți”, am recitit Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme și  mi-a spus altceva acum, căci poate fi despre multe, despre cum si ce e magic și divin poate să cadă sau despre cum ne iau pe neașteptate evenimente pe care nu ne străduim să le înțelegem sau poate despre cum înlăturăm ce avem frumos în viață și credem că sunt obstacole.

În seara asta a fost  despre cum nu încercăm să-i prețuim pe ceilalți pentru ceea ce sunt și nu pentru cum vrem noi să fie – toți râd și  îl disprețuiesc pe bătrânul înger cu aripi enorme căzut în ogradă și îl aruncă într-un țarc de găini pentru că, sigur, e urât, miroase îngrozitor, nu vorbește cu nimeni,  nu socializează, are gândaci în aripi și nici măcar nu face minuni -  e clar că nu e îngerul pe care l-am comandat noi.

Doar că în final numai el reuși să se desprindă și să zboare.

(textul povestirii poate fi citit și aici, în traducerea Mirunei și a lui Darie Novăceanu: http://www.geocities.com/cabanuta/CafeLata/Biblio/aripi.html)