 |
| foto din arhiva personala |
Din capitolul al doilea, intitulat ”Când colaborarea ucide creativitatea”, am selectat următoarele idei care pot fi teme serioase de reflecție pentru educatori, părinți, formatori, manageri, responsabili HR și nu numai:
- studiile au relevat faptul că persoanele mai creative sunt etichetate social ca introvertite;
- învățarea prin cooperare, pe grupuri mici, practicată în școli și universități, reflectă modul de gândire al comunității de afaceri care promovează gândirea de grup și puterea lucrului în echipă și în care respectul oamenilor unii pentru alții se bazează pe capacitățile verbale ale acestora și nu pe originalitatea sau profunzimea lor (”trebuie să vorbești bine și să atragi atenția asupra ta”);
- profesorii trebuie să aibă in vedere faptul că nu toți copiii doresc să facă parte dintr-un grup și că unii performează mai bine dacă sunt lăsați să lucreze independent;
- au fost demonstrate eficacitatea și magia solitudinii și a studiului serios de unul singur (exemplul lui Stephen Wozniak, inventatorul lui Apple computer);
- condițiile de muncă/ de lucru/ de studiu sunt foarte importante – spațiile de tip open space scad productivitatea, afectează memoria și nu oferă intimitatea necesară pentru a te concentra și a avea randament; introvertiții au nevoie de liniște pentru a se putea concentra;
- multlăudatul și modernul concept de ”multitasking”(executarea de mai multe activități în același timp) este un mit, pentru că s-a dovedit că un astfel de mod de lucru reduce productivitatea și face să crească numărul de greșeli cu 50%;
- multe studii ( de ex., cel al lui Dunnette, 1963) au demonstrat că brainstormingul de grup nu funcționează, performanța scăzând pe măsură ce dimensiunile grupului cresc, iar explicațiile ar fi: 1- lenea socială (îi las pe ceilalți să facă), 2 - blocarea fluxului (doar o singură persoană are idei si poate vorbi, ceilalti rămânând pasivi), 3- teama de evaluare (de a nu fi considerat prost)
- calea de urmat este nu încetarea colaborării, ci perfecționarea modului în care o facem – echipele cele mai eficiente sunt constituite dintr-un amestec sănătos de introvertiți și extrovertiți;
- în scoli copiii trebuie învățați să lucreze cu ceilalți, învățarea prin cooperare fiind eficace, dacă este practicată bine și cu moderație, dar și să li se ofere timpul și modalitățile necesare pentru a exersa singuri;
- unele companii încep să înțeleagă valoarea liniștii și a solitudinii și creează birouri open space flexibile, care oferă un amestec de spațiu de lucru privat, zone liniștite, zone de întâlniri informale, cafenele, săli de lectură etc.
 |
| foto din arhiva personala |
De prea mult timp, sub imperiul unui model cultural care pune preț pe temperamentul extrovertit, la școală, la locul de muncă, în mass media și cam peste tot de fapt, cei care sunt mai tăcuți, mai rezervați și mai sensibili sunt nebăgați în seamă sau sunt trecuți cu vederea, pentru că cei mai vorbăreți, mai îndrăzneți, mai gălăgioși și care știu ”să socializeze ”sunt mereu în prim plan, chiar dacă nu au nimic important de spus și vorbele lor sunt lipsite de substanță. Susan Cain ne convinge cu argumente care vin atât din zona cercetării științifice, cât și din cea a întâmplărilor reale cu oameni simpli sau foarte cunoscuți că a venit vremea să ascultăm și să apreciem puterea introvertiților. Deci, Quiet!
(update 2018: cartea a fost tradusă între timp și a apărut la Editura Publica cu titlul „ Linisteee! Puterea introvertitilor într-o lume asurzitoare”.
Iată și prezentarea TED despre puterea introvertiților susținută de Susan Cain:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu