Cum omoară școala creativitatea copiilor

Foto credits:Jorris Martinez

Nu, nu e un text despre vestitul speech cu același titlu al  lui Sir Ken Robinson. E mesajul unei povestioare cu mult tâlc, pe care o foloseam acum mulți ani pe la cursurile de formare cu profesorii. Mi-am adus aminte de ea uitându-mă zilele acestea la tot felul de fotografii cu desene făcute de copii prin școli și postate cu mândrie de învățătoare pe diverse rețele de socializare. Toate sunt la fel.
 
”Într-o zi, un băiat s-a dus la școală. Băiatul era mic, iar școala era mare. Dar, când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit,  iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață, când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
-Astăzi o să facem un desen.
-Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptați! Nu începeți încă! Și a așteptat până când toți copiii au fost pregătiți.
-Acum o să desenăm o floare, a zis profesoara.
“Grozav!” s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde.
- Acum puteți începe, a zis profesoara.

Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei. Era roție, cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
- Astăzi o să facem ceva din argilă.
-Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat până ce toți copiii au fost gata.
- Acum o să facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a Început să facă farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptați, vă arăt eu cum se face! Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
- Așa! Acum puteti începe!, a zis profesoara.

Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui decât farfuria adâncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea făcută de profesoară.

Și, foarte curând, băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară și, foarte curând, n-a mai făcut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi că băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș. Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea nouă era și mai mare și nu mai avea nicio ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung, până ajungea în clasa lui.
În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor:
- Astăzi o să facem un desen!
- Grozav, a zis băiețelul și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băiețel i-a spus:
- Tu nu vrei să desenezi?
- Ba da, a zis băiețelul.
- Ce desen facem?
- Nu știu până nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum să-l fac? întrebă băiețelul.
- Cum îți place ție! răspunse ea.
- Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băiețelul.
- Cum vrei tu! a fost răspunsul ei. Dacă toți ați face același desen și l-ați colora la fel, cum să știu eu cine l-a făcut?
- Nu știu, zise băiețelul.
Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…”

( Jack Canfield)

Și e doar un exemplu.... sunt mii de alte feluri de omorât creativitatea în școli.