”El a arătat un lucru pe cât de simplu, pe atât de cutremurător: folosindu-se foarte puţine cuvinte, aspecte nesemnificative ale fiinţei umane pot fi percepute ca fiind cardinale în aprecierea semenilor.
Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa ochilor lor). Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a “purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii.
Rezultatul: copiii cu ochi albaştri au dezvoltat un comportament agresiv faţă de cei cu ochi căprui, în timp ce “rasa inferioară” a manifestat simţăminte negative de frică şi chiar aversiune faţă de propria persoană. Până şi notele obţinute la anumite teste de verificare au scăzut în cazul copiilor cu ochi “inferiori” şi au crescut în rândurile “ochilor albaştri”.
În zilele următoare, la comanda
învăţătoarei, rolurile s-au inversat, elevii fiind “informaţi” că rasa
superioară are de fapt ochi căprui. Comportamentul şi notele la teste
s-au modificat în consecinţă. Aceiaşi copii care fuseseră dezavantajaţi
în primele zile şi-au asumat imediat rolul opresorilor.
Ce a urmat este deja istorie, dar o
istorie care a lăsat urmări serioase în conştiinţa publică americană şi
nu numai.”
(sursa și mai multe detalii aici:Scientia)
Mai jos, filmul care a făcut istorie, ”O clasă divizată”, mai actual ca oricând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu