Despre educatie - reforma la firul ierbii: Pe urmele prințeselor Elena și Bălașa Cantacuzino (5)

miercuri, 25 iunie 2014

Pe urmele prințeselor Elena și Bălașa Cantacuzino (5) - cavoul

Știam din poveștile doamnei Donici că în Băleni exista monumentul funerar al Cantacuzinilor în care erau înhumați părinții și bunicii săi și că în 1976 a dus-o acolo și pe sora sa, principesa Bălașa, care s-a stins din viață la Pucioasa. In același an, doaman Donici a dus la Băleni și cenușa soțului său, Constantin Cantacuzino, decedat în 1967. În 1983, trupul neînsuflețit al doamnei Donici a fost dus de prieteni la Băleni și așezat în cavoul familiei. Un loc gol în cavou așteaptă încă rămășițele Inei, fata doamnei Donici, care a murit la Paris, de tânără. Doamna Donici nu a reușit să îi aducă trupul în țară.

Am pornit cu emoție așadar către cavou, însoțită de cântărețul bisericii din sat, lăcaș ctitorit de Elena și Constantin Cantacuzino (vezi http://ancatirca.blogspot.ro/2014/06/pe-urmele-printesei-elena-donici_23.html). L-am văzut de departe, pe măsură ce mă apropiam de cimitirul satului, căci cupola sa impunătoare domină zona. Am trecut printre morminte bine îngrijite și am ajuns la o criptă degradată, vegheată de un pin bătrân, singurul vestigiu rămas după ce comuniștii au dărâmat conacul familiei. Dascălul bisericii deschide ușa cu o cheie despre care îmi spune că nu e cea originală, care s-a pierdut. Cobor treptele în cavou și aprind lumânări pentru cele unsprezece suflete care se odihnesc acolo, dincolo de plăcile de marmură frumos inscripționate.

La plecare, am luat câteva conuri de pin, amintire.Le-am pus pe terasa casei mele din Pucioasa, împreună cu o fotografie a doamnei Donici și câteva spice de grâu culese de pe câmpul de la intrarea în Băleni. Le privesc în fiecare dimineață cu drag, când îmi beau ceaiul.