 |
| foto credits: Radio Romania Iasi |
”Accent esenţial pe educarea omenescului, pe educarea comportamentului în
societatea globală. De pildă, copiii, chiar la gimnaziu, mai toţi
vorbesc engleză, scriu pe internet, au adrese de e-mail. Ei bine,
educaţia trebuia să folosească aceste pârghii, pentru ca să îi deprindă
pe copii să interacţioneze cu cei de vârsta lor de pe toate meridianele
şi paralele lumii. Vă daţi seama că în momentul în care reuşim să creăm o
solidaritate între copiii noştri şi copiii din alte părţi, o
solidaritate comunicaţională, să simtă că, în fond, au aceleaşi nevoie
fundamentale. Cât de mult ar contribui lucrul acesta pentru a diminua
violenţa crescândă care există în lumea asta. Pe urmă, să facem acest
pas curajos să primenim programele. Multe programe sunt învechite. Cele
mai multe dintre marile descoperiri ştiinţifice ale secolului al XX-lea
nu îşi au încă loc în programe. Inacceptabil. La fel manualele sunt
pline de lucruri depăşite. Nu aerisim, nu deschidem ferestrele.”
Despre frustrarea tinerilor
”...universitatea continuă acest model axat pe, cum mereu îl exprimă tinerii
cu care sunt în corespondenţă, îndopare cu informaţii, cunoştinţe. E o
ruptură între ce cunoşti şi ce înţelegi, între problemele despre care
eşti obligat să înveţi, să dai examen şi problemele pe care tu le simţi
ca importante şi doreşti să lămureşti. E această ruptură pe care mulţi
tineri o simt. Pe baza mesajelor pe care le primesc de la aceşti tineri,
mă consider un fel de purtător de cuvânt al acestei populaţii de elevi
pe care nimeni nu îi ascultă. Nimeni nu le dă atenţie. Nici singurul
săptămânal dedicat educaţiei – Tribuna Învăţământului – n-ai să vezi,
aproape niciodată, puncutl de vedere al celor care suportă procesul
educaţional. Să nu mai vorbesc de televiziuni, care nu invită la
dezbateri decât oameni politici, sindicalişti şi jurnalişti. Şi ei se
simt frustraţi din acest punct de vedere.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu