 |
| foto din arhiva personală |
”Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face
parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să
te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp.
Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este
diferită din cauza sărbătorilor. Ca să înţelegi ce spun, îţi propun următorul
scenariu:
Cândva, un sacerdot a aşezat pe o suprafaţă netedă nişte pietre într-o ordine
şi într-un ritm care însemnau pentru el calendar. După el a venit un astrolog
şi a aşternut peste pietre un calendar desenat pe piele de viţel. Spinările
pietrelor au răzbătut prin piele, sărbătorile noi şi sărbătorile vechi s-au
amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai.
Iar au trecut secolele şi, peste desenul de piele, un astronom a întins
calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns şi pergamentul, iar
sărbătorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus. Şi aventura continuă.
Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanţii care măsoară timpul tot mai
precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar puţini le mai înţeleg sensul. Culorile tuturor
sărbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Şi ca şi cum n-ar
fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători
între culturi…Oricum, pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în
sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesităţi mondiale de
comunicare şi sincronizare. Cu roşu sunt scrise zilele când nu te duci la
serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul „liber” este unul
slăbuţ, tocmai bun pentru odihnă şi divertisment.
Simt uneori, dimineaţa, cum vin peste mine
calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile,
calendarele culturale, cele ale evenimentelor istorice, care istorie poate fi a
unei naţiuni, a unei comunităţi, a unei familii şi chiar a unui individ. Şi eu,
dimineaţa, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche,
un sfânt creştin, ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o
aniversare sau voi comemora un dezastru…
Cum spuneam, mărţişorul face parte din calendar. De
aici toată complicaţia. Există specialişti care pretind că a existat un
calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument
este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie, adică a
şaptea, a opta, a noua, şi a zecea, socotind după luna martie. În termenii
scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în
calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt
făcute dintr-un timp „puternic” şi „bun”.”(Irina Nicolau, Povestea mărțișorului )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu