vineri, 27 martie 2015

Vorba de educație - Școala după școală ca politică publică


Pe scurt, școala după școală (ȘDȘ) în medii dezavantajate este despre copii care sunt ajutați suplimentar (înainte de ore sau după ore) să învețe mai bine, să își facă temele, să mânânce o masă caldă, să afle cine sunt ei cu adevărat și să descopere că  lumea din jur nu e doar satul în care trăiesc și din care mulți pleacă rar sau nu pleacă niciodată.

Am analizat diverse programe de tip școală după școală derulate de-a lungul anilor în România și am lucrat eu însămi în astfel de proiecte care au avut ca grup țintă copii din diverse comunități sărace. Evaluarea acestor programe a scos în evidență schimbări majore, în unele cazuri de-a dreptul surprinzătoare, în ceea ce privește progresul înregistrat atât la nivel academic și în plan cognitiv, cât și la nivelul deprinderilor și atitudinilor și în plan emoțional. Copii care au progresat de la nota 5 la nota 8. Copii care la intrarea în program abia scoteau o vorbă au ajuns să comunice foarte bine cu colegii și profesorii. Copii care nu aveau televizor acasă au învățat să facă poze și să filmeze. Copii care nu veneau la școală cu zilele nu au mai avut nicio absență. Și exemplele pot continua.

Consider că extinderea la nivel național  a unui astfel de program, prin includerea în setul de politici publice și finanțare de la bugetul stat este o soluție viabilă în acest moment. Iar dacă vrem să facem lucrurile bine, un astfel de demers ar trebui să aibă în vedere o atentă proiectare (analize de nevoi, crearea unui concept specific fezabil, elaborarea unor instrumente de lucru etc.) și crearea de parteneriate complexe între toți factorii interesați ( MEN, școli, ISJ-uri, autorități locale și județene, părinți, elevi, ONG-uri etc.). De asemenea, e nevoie să se utilizeze întreaga expertiză și resursele existente în sistem ( de ex., experții români care au lucrat în proiecte prin care s-au conceput și implementat programe ȘDȘ, profesorii care au fost formați și au derulat astfel de programe, școlile în care s-au derulat cu succes programe ȘDȘ,  activiști din ONG-uri cu oferte de programe educaționale pentru copii, documente programatice etc.) și să se analizeze și bunele practici de programe after-school și literatura de specialitate din alte țări ( de ex., experiențele din SUA, care sunt diverse în ceea ce privește conținutul și grupurile de elevi cărora li se adresează, dar și cele din Canada și Marea Britanie etc.).

În elaborarea unui concept al programului ȘDȘ care să fie viabil la nivel național trebuie avute în vedere și analizate cu atenție și rigurozitate aspectele care vizează finanțarea, metodologia programului, formarea profesorilor care vor lucra cu copiii, spațiile în care se vor desfășura activitățile, curriculumul programului, modalitățile de monitorizare și evaluare, implicarea părinților, asigurarea mesei zilnice etc. În acest moment, se poate. Avem tot ce ne trebuie. Copiii așteaptă. Altfel, mulți nu vor avea niciun viitor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu