Învățarea în afara sălii de clasă (ÎASC)

Acum câteva zile, am vorbit cu un grup de profesori despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”, care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare în aer liber și le spuneam despre ceea ce se numește ”mintea hibridă”/ the hybrid mind, ca al treilea mod de a învăța și a fi. A avea o minte hibridă înseamnă să știi să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa date și mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind. E cam ceea ce fac eu în fiecare zi, alternez timpul petrecut la laptop cu cel din gradina mea, la care lucrez câteva ore în fiecare zi.

Este o temă de reflecție și acțiune, mai ales, atât pentru părinți, cât și pentru școli, aceea de a le oferi copiilor din ziua de azi posibilitatea să petreacă timp și afară, în grădină, în parc, în pădure, pe câmp, unde sa facem INVATARE IN AFARA SALII DE CLASĂ (ÎASC, o prescurtare care îmi aparține).

Există un acord la nivel global că ÎASC este un demers cu mult potențial pedagogic, s-au făcut numeroase cercetări care au evidențiat beneficiile acestui tip de învățare, iată, de exemplu, ce a scris OFSTED, corpul de inspectie scolara în UK:

”learning outside the classroom contributes significantly to raising standards and the quality and depth of learning”(OFSTED ”Learning Outside The Classroom Report”, 2008)

BENEFICIILE pentru elevi sunt multiple. De la Dewey încoace sunt menționate de cercetări:

- rezultate academice mai bune;

- comportament îmbunătățit;

- motivație crescută pentru învățare;

- competențe transcurriculare dezvoltate (lucrul în echipă, organizare, sintetizarea informațiilor, creativitate, gândire critică, problem-solving, comunicare etc);

- abilități complexe de investigare, cercetare, analiză (partea superioară din taxonomia lui Bloom);

- încredere în sine sporită;

- curiozitate intelectuală, „A need to know feueling”, „Aha moment”.

În alte țări, există multe bune practici în ceea ce privește ÎASC, precum includerea unui modul în formarea inițială, granturi pentru școli, publicații de specialitate, politici educaționale ale ministerelor, consilii naționale de ÎASC, platforme, networks, programe ale asociațiilor.

Întrebarea este cum pot școlile să facă acest lucru, adică să părăsească periodic spațiul clasei pentru a realiza activități care să stea sub umbrela a ceea ce numim învățare în afara sălii de clasă, adică să utilizeze alte spații care să le ofere oportunități solide pentru:

1.parcurgerea curriculumului diverselor discipline

2. învățare autentică

3. dezvoltarea personală a elevilor

4. creșterea motivației pentru învățare.

Școlile pot face acest lucru daca includ IASC într-un program menit să aducă starea de bine la nivelul întregii școli. Am lucrat cu sute de școli în ultimii ani pe acest subiect prioritar în multe sisteme de învățământ din lume, am scris un ghid, am făcut cursuri de formare și am dezvoltat un model, modelul STAR, care este de ajutor școlilor ce doresc să se transforme si să își îmbunătățească rezultatele pe toate planurile, academic și holistic.

În acest model, eu cred că locul IASC este în cadrul intervențiilor la nivelul elevilor și școlile pot operaționaliza acest model pe ani de dezvoltare și tipuri de activități.

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului (o mamă îmi spunea deunăzi că a ieși afară la joacă cu alți copii a ajuns un fel de pedeapsă pentru fiica ei!), cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală? Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.

 O întrebare importantă de la care pornim atunci când organizăm ÎASC este cea care privește LOCUL UNDE ARE LOC IASC. Iată un grafic pe care l-am elaborat pe acest subiect:

Pentru fiecare nivel, dezvolt ideile într-un workshop de formare. De exemplu, referitor la orele în aer liber, menționez că acestea pot fi pentru toate disciplinele, biologie, chimie, fizică, matematică, desen, muzică, lectură, limbi străine sau altele. Despre amenajarea unei grădini, am scris AICI, iar arta tranzientă este dezvoltată de Kinder Trips https://kindertrips.com/ro/.

Pentru a face ÎASC, școlile pot operaționaliza, realizând următoarele:

- stabilirea locurilor cu potential din scoală sau localitate sau chiar un pic mai departe;

- selectarea competențelor din curriculum care se pot dezvolta prin activități de ÎASC și conținuturi adecvate;

- formarea profesorilor pe acest subiect (de exemplu, dacă aleg să amenajeze o grĂdină a școlii, asta  nu înseamnă neapărat că aducem niste cauciucuri uzate și punem niște flori la întâmplare, ci înseamnă un minim nivel de cunoșținte despre plante, legume, umbra, soare, sol, udat, plivit etc.

- planificarea activitătilor cu obiective educaționale clare, academice și de dezvoltare de soft skills

- conceperea unor instrumente de evaluare;

- găsirea unor resurse pentru activitate.

Exist, evident și câteva probleme legate de ÎASC, precum: timpul, resurselor, disponibilitatea profesorului, planificarea și organizarea, raportarea la curriculum, includerea în sistemul de evaluare a școlilor.

In Romania, a existat un program cu fonduri UE pe tema educației outdoor, în cadrul căruia a fost publicat un ghid pe acest subiect; avem Săptămâna verde și cea altfel în școli, o dată pe an. Asociația Da’DeCe instruieste profesorii pe tema lecțiilor în muzeu și a publicat kituri pedagogice. Există asociații care oferă programe pentru școli - service learning, școli prietenoase cu natura, artă tranzientă. În anul 2020 am introdus în țară ideea de învățare afară și am lansat campania AT „Clase în aer liber” ( AICI )

 Orele în aer liber nu sunt o idee apărută în aceste vremuri, iată o fotografie din 1957 cu astfel de activități, într-o școală din Olanda, parte a unei întregi mișcări la nivel european, inițiată cu scopul de a le oferi copiilor beneficiile aerului proaspăt pentru sănătate mintală și fizică.

Exact în ultima zi din iulie 2020, am lansat campania „Clase în aer liber în România” și am propus școlilor de la noi să amenajeze spații de învățare în aer liber, în curtea sau în grădina școlii, ca o soluție la lipsa de spațiu cu care s-au confruntat în pandemie, dar nu numai, căci statul afară e o soluție bună, în general, orele afară, în natură, fiind speciale, iar conceptul de „outdoor learning” fiind unul tot mai diseminat.

De atunci, există multe școli care au preluat ideea, astfel încât avem astăzi, în diverse locuri din țară, astfel de clase.

 

Așa cum am mai spus, aceste clase se pot realiza relativ ușor și  nu necesită cine știe ce cheltuieli. Se pot folosi paleți, trunchiuri tăiate de copaci, bucăți mari de piatră, paie, băncuțe mai vechi date cu soluții de protecție, scăunele sau lădițe din plastic  etc. , iar avantajele sunt destule. De asemenea, sunt școli care au construit pavilioane acoperite, care pot fi folosite și pe vreme urâtă. Se poate fixa și o tablă, pe un perete sau un gard la îndemână. Îi îndemn pe profesori să apeleze pentru ajutor la persoane din comunitate, părinți care se pricep la tâmplărie etc.

 

În principal, când se amenajează un spațiu de învățare în aer liber, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:

1. Să găsiți un loc potrivit, care să fie departe de surse de zgomot și să aibă umbră pe parcursul zilei.

2. Să aveți grijă ca obiectele pe care stau copiii să fie unele comode și ușor de mutat. 

3. Să montați o tablă care să rămână în acel spațiu permanent, de exemplu, puteți să o prindeți într-un cadru de lemn sau pe un perete.

4. Să aveți un loc în exterior pentru a depozita diverse materiale de care au nevoie profesorii - hârtie, cretă, resurse pentru proiecte etc.; poate fi o mică magazie de lemn sau de plastic.

Avantajele unor astfel de clase sunt destule, iar printre acestea, aș aminti: 

- păstrarea unei distanțe rezonabile între copii, spațiul fiind suficient de mare;

- mai puține obiecte și suprafețe de atins decât în sala de clasă;

 - aerul curat în care stau copiii, în comparație cu sălile de clasă din interior, care trebuie ventilate corespunzător;

- faptul că se pot desfășura ore de la diverse materii, lb. română, științe, desen, lb. străine, istorie, geografie etc., iar cei care au tablă, chiar matematică. Profesorii care au facut lecții în astfel de clase în aer liber, spun că au citit afară, au scris afară, au avut discuții interesante afară, au predate noi conținuturi afară, cam tot ce făceau în clasele din interior;

 - posibilitatea de a face diverse activități de genul brain breaks, inclusive momente de meditație/ mindfulness (am imaginea aceasta în minte, cu copii în grădina sau livada unei școli 😀);

 - e un mod altfel, care e atrăgător atât pentru copii, cât și pentru profesori.

Printre dezavantaje, aș enumera:

- imposibilitatea de le folosi pe vreme urâtă;

- faptul că necesită o programare a claselor care doresc să învețe afară;

- posibil, un management al clasei mai solicitant pentru profesori.

Îi îndemn pe profesori să practice ÎASC și, dacă o fac, să îmi dea de știe să îi promovez. Succes!