|
foto
credits:focsaniulvechi.ro ) |
Din nou descopăr cu plăcere că acum vreo sută de ani școlile erau
conduse de oameni gospodari, care aveau grijă ca în școlile lor copiii
să se simtă bine și să nu le lipsească nimic.
În plus, constat cu
plăcută surpriză că descrierea Școlii nr.3 din Focșani din perioada
interbelică făcută de un fost elev seamănă izbitor cu un crochiu de
școală prietenoasă pe care l-am realizat în 2004 în cartea „O școală
prietenoasă”(
https://issuu.com/ancatirca/docs/scoala_prietenoasa). Prob
abil
pentru că, indiferent de epocă, de la școală așteptăm, cei mai mulți
dintre noi, câteva lucruri simple: să fie curat, să aibă toate dotările
necesare, copiii să vină cu drag, profesorii să își iubească elevii și
să își facă treaba bine.
„Am constatat încă de la primul pas făcut în curtea şi localul acestei
şcoli, cum că la conducere e un bun gospodar, conştient de rolul ce îl
are în această parte a oraşului. Grădina din faţa şcolii e lucrată
foarte frumos şi ornată cu fel de fel de flori, cu mult gust şi în
perfectă ordine. Localul şcolii e de o curăţenie exemplară, curăţenie nu
făcută de ocazie, ci o stare de totdeauna, cu stăruinţă şi ordine
menţinute. Sălile erau bine mobilate, cu aspect plăcut şi primitor. Erau
dotate cu tablă, calendar, icoană cu Cina cea de Taină, o candelă
aprinsă şi o floare sub candelă. De asemenea, sălile aveau biblioteci
proprii cu volume legate manual de elevi, farmacie şcolară cu
medicamente de primă necesitate, un dulap muzeu cu tot ce poate interesa
învăţământul, albume cu vederi geografice, istorice, etnografice culese
de elevi. Domnul este înconjurat de elevi care se mişcă ca nişte albine
de colo-colo în aranjarea şi desăvârşirea ocupaţiilor ce vor urma în
cursul anului. Domnul îi povăţuieşte numai de bine. Când elevii ştiu
lecţia, parcă-i creşte inima, iar când nu, domnul e trist şi căzut pe
gânduri. E ca un tată încadrat de fiii lui.“(sursa:monitorulvn)