joi, 23 mai 2013

Ken Robinson despre cum se poate scăpa din valea moartă a educației



În cel mai recent discurs al său (mai 2013), vorbind despre nereușitele sistemului de învățământ american, Ken Robinson menționează trei principii care ar trebui să stea la baza educației:

1.Ființele umane sunt prin natura lor diferite și, prin urmare, educația trebuie să valorizeze diversitatea și să dea copiilor șansa să își pună în valoare talentele și aptitudinile specifice ( de aici toată discuția despre individualizarea învățării și despre necesitatea unor curricula care să includă mai multe ore de arte, științe umaniste și educație fizică).

2. Curiozitatea este un motor al învățării, iar rolul profesorului este să o stârnească în fiecare copil, ieșind din rutina unui algoritm al conformității actului de predare pentru a folosi puterea imaginației și creativității și a realiza astfel învățarea adevărată (admirabilă distincția pe care Ken o face între task și achievement, între a fi doar angajat în actul predării și a preda cu adevărat!).

3.Rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune.   

În final, prin analogie cu surprinzătoarea înflorire a vegetației din Death Valley, în anul 2005, ca urmare a unei ploi neașteptate, Ken Robinson face o pledoarie excelentă  despre cât de importante sunt climatul dintr-o școală și prezența unor lideri  care să creeze la toate nivelurile condițiile în care profesorii să fie creativi și fiecare copil să reușească.

marți, 21 mai 2013

Lecția lucrului bine făcut – de la Tudor Gheorghe



Concertele lui Tudor Gheorghe ne transmit, dincolo de o stare de emoție absolut specială, sentimentul de încântare că mai poți asista încă, în vremuri în care improvizația ieftină și impostura sunt la ordinea zilei în toate domeniile, la evenimente bine făcute, de către profesioniști adevărați, care au în spate studiu intens și multă muncă. Fiecare element al spectacolului este creat cu atenție, pus la punct cu precizie și arătat cu drag și dăruire publicului. Concertul are o temă foarte sugestivă, versurile cântecelor transmit perfect mesajul ales, liniile melodice sunt unice, pe scenă sunt zeci de instrumentiști, un grup coral, o trupă rock, un dirijor etc., e teatru și e muzică, în același timp.

Am citit că primul recital al lui Tudor Gheorghe a avut loc după trei ani ani de studiu asiduu, iar următorul după alți doi ani de studii aprofundate, făcute la Institutul de Etnografie și Folclor din București.

Și astfel....pentru unii dintre noi, înnebunesc salcâmii în fiecare primăvară.


duminică, 19 mai 2013

Steve Jobs către tinerii absolvenți:Stay hungry!Stay foolish!



Computerul Macintosh, primul film 3D, iPod-ul, iPhone-ul și iPad-ul sunt legate de numele lui Steve Jobs, vizionarul care a revoluționat lumea și modul în care interacționăm cu tehnologia. În același timp, Steve Jobs a fost unul dintre cei mai buni și carismatici oratori ai vremurilor recente, multe dintre spusele sale fiind citate de referință despre viață și moarte, educație și dezvoltare, succes și eșec. 

În iunie 2005, adresându-se absolvenților Standford în cadrul ceremoniei de acordare a diplomelor (commencement), Steve Jobs le spune trei povestiri legate de propria sa viața (una despre cum să legi între ele lucrurile care ți se întâmplă, una despre dragoste și pierdere și una despre moarte) și îi îndeamnă să își trăiască din plin și cu entuziasm propria viață (Stay Hungry! Stay Foolish!):

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind viaţa pe care alţii au trasat-o pentru voi. Nu vă lăsaţi prinși în capcana vreunei dogme – ceea ce ar însemna să trăiți după concluziile la care au ajuns alţii. Nu lăsaţi zgomotul opiniilor altora să acopere vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul de a vă urma inima şi intuiţia. Cumva, ele ştiu deja ceea ce voi vreți să fiți cu adevărat. Restul e pe plan secundar.

vineri, 17 mai 2013

Intervenții artistice în spațiul școlii - lecții de la Potlogi(1)



Anul trecut, am avut ideea ca în cadrul unui proiect POSDRU – beneficiar ISJ Dâmbovița să propun și să dau sugestii metodologice pentru înființarea în școli a unor cluburi de pictură pentru elevii din grupul țintă al proiectului (copii cu risc de abandon școlar) cărora le plăcea să picteze/ deseneze. La școala din comuna Potlogi, Dâmbovița, prin implicarea entuziastă a profesorilor și a directoarei din acea perioadă (Otilia Brebenel) ideea a avut un succes  extraordinar și a dus în final la schimbarea majoră a modului în care arătau  spațiile școlii.
Cu sprijinul unor sponsori locali, clubul de pictură a fost dotat cu șevalete, pensule, vopsele și blocuri de desen. Activitatea clubului, coordonată de profesoara de desen a școlii, a constat, pe lângă realizarea unor desene, tablouri, icoane pe sticlă etc. în intervenții  artistice în spațiul școlii: pictarea pereților, a unor obiecte de mobilier, a geamurilor, realizarea unor obiecte decorative etc.












joi, 16 mai 2013

Implicarea părinților în luarea deciziilor în școli


Tendințele legislative actuale, care pun accentul pe descentralizare și mărirea gradului de libertate decizională a școlii, readuc în centrul atenției și în actualitate discuția despre implicarea părinților în viața școlii și în luarea deciziilor importante privind procesul de învățământ.

Într-o țară în care, în general, nu există o cultură a participării, gradul scăzut de implicare a părinților a fost și este și în prezent o problemă pentru școala românească. Ideile divergente privind responsabilitatea părților în educaţia copiilor, anumite comportamente întâlnite la părinți, profesori sau manageri sau lipsa timpului și a resurselor materiale necesare pot menține gradul de participare la un nivel redus.  

În multe țări din lume, participarea părinților la luarea deciziilor este o practică curentă. În 21 dintre cele 29 de țări membre cu drepturi depline ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE – indicatori 2010), unitățile de învățământ public sunt conduse de consilii în care prezența părinților este obligatorie( Austria, Belgia,Cehia, Anglia, Estonia, Franta, Grecia, Islanda, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Portugalia, Slovenia, Chile, Danemarca, Germania, Irlanda, Italia, Coreea de Sud, Slovacia,Scoția)  în alte 3 țări prezența acestora fiind opțională.


In Anglia, de exemplu, in majoritatea cazurilor, cu excepția școlilor private, există governing boards formate din 9-20 de persoane - părinți, profesori, un reprezentativ al autorității locale educaționale, reprezentanți ai comunității și în anumite cazuri membri marcanți ai unor fundații/partenerilor/ sponsorilor.


Demn de menționat este și faptul că, în majoritatea țărilor cuprinse în analiză, există un proces standardizat prin intermediul căruia sunt preluate plângerile făcute de părinți, iar în 17 țări există un ombudsman (intermediar între părinți și autorități) care preia și investighează aceste plângeri.


Am considerat întotdeauna că părinții își încredințează copilul școlii spre îngrijire și, ca urmare, au dreptul să știe ce s-a planificat pentru educația acestuia, să fie informați în legătură cu ce se întâmplă în instituția respectivă și să participe la luarea deciziilor care îi privesc și îi afectează pe copiii lor. În școlile publice, dar și private pe care le-am condus/ consiliat am introdus practica și instrumentele specifice necesare informării regulate a părinților în legătură cu:

  • documentele programatice ale școlii (misiune, politici, curriculum, reguli etc.)
  • ce se întâmplă în şcoală (activități, evenimente, succese, schimbări etc.)
  • progresul copiilor lor ( din punct de vedere academic și în ceea ce privește dezvoltarea personală)
  • direcţii majore ale schimbării / reformei în educaţie.

În școlile cu care am colaborat, am implicat părinții în viața școlii în diverse forme, care au variat după gradul de consultare și de participare la procesul decizional: întâlniri periodice în care părinții erau informați și își exprimau opiniile în legătură cu anumite activități și realizări ale școlii, stabilirea și semnarea unor acorduri scrise școală - familie, aplicarea de chestionare pentru a afla opiniile părinților în legătură cu modul în care funcționa școala respectivă, participarea activă, și nu doar cu numele, în structurile de conducere ale școlii, înființarea în mod democratic a unui Consiliu Reprezentativ al Părinților(CRP), funcțional și cu putere de decizie reală.

Un model viabil al unui CRP pe care l-am înființat acum câțiva ani într-o școală particulară - Școala Europeană București ( o provocare în premieră la acea dată pentru sistemul de învățământ particular) are  în vedere următoarele aspecte:

  • reprezentanții claselor în CRP( de preferat 2 persoane) sunt  aleși în mod democratic la nivelul fiecărei clase de către părinții clasei respective și nu nominalizați de către învățător sau diriginte
  •  întâlnirile CRP cu conducerea școlii au loc fie la solicitarea directorului, fie la solicitarea părinților
  • întâlnirile se organizează pe baza unei agende stabilite de comun acord, conducere și părinți
  • la fiecare întâlnire reprezentanții claselor în CRP sunt mandatați să aducă în discuție și dezbatere probleme ale claselor
  • hotărârile CRP se iau prin vot și sunt respectate atât de către conducerea școlii, cât și de către părinți
  • membrii CRP au datoria să îi informeaze și pe ceilalți părinți în legătură cu aspectele discutate și hotărârile luate
  • directorul îi informează pe profesori în legătură cu hotărârile CRP și se asigura că acestea sunt pus în practică de către toate cadrele didactice
  • la finalul ședinței, se întocmește o minută (de obicei, de către cadrul didactic responsabil al comisiei relația cu părinți) care este transmisă către toți participanții pentru feedback și completare

Printre aspectele  incluse pe agenda întâlnirilor CRP s-au aflat:

  • regulamentul de ordine interioară, alte reguli și regulamente
  • proceduri pe diverse domeni
  • amenajarea spațiilor și dotarea cu echipamente
  • alocări bugetare
  • sistemul de recompense și sancțiuni
  • politica privind tema pentru acasă
  • curriculum la decizia școlii
  • organizarea unor evenimente mari ale școlii, de ex., Serbarea de Crăciun, Zilele porților deschise etc.
  • programul de activități extrașcolare
  • meniul și cantina
  • probleme de siguranţă a elevilor
  • raportarea progresului elevilor
  • motivarea absențelor
  • prezentarea Raportului de evaluare internă a calității
  • structura și funcționarea site-ului școlii
  • acțiuni de caritate etc.


duminică, 12 mai 2013

Manualele digitale - pro și contra

În contextul evoluției spectaculoase a noilor tehnologii, posibilitatea ca manualele tipărite să fie înlocuite cu cele digitale este o problemă foarte serioasă și care naște controverse aprige peste tot în lume. Prin urmare, ea trebuie prezentată cu date, cifre și estimări riguroase, după ce a fost analizată sub toate aspectele (inclusiv ale riscurilor posibile și implicațiilor pe termen scurt și lung), corelată cu celelalte domenii ale sistemului de învățământ și pusă în dezbatere publică pentru a se cunoaște toată gama de  argumente pro și contra și a se lua decizii responsabile.


Printre avantajele des menționate de susținătorii manualelor digitale se află următoarele:
  • elevii nu vor mai fi nevoiți să poarte zilnic în ghiozdane cărți grele care le pot pune în pericol sănătatea, ci vor veni la școală doar cu o tabletă pe care pot fi stocate sute de manuale;
  •   elevii/ tinerii sunt în general atrași de noile tehnologii;
  •  într-un manual digital informația poate fi updatată/ revizuită foarte ușor;
  • a învăța devine un lucru plăcut, manualul digital permițând un grad foarte ridicat de interactivitate cu elevul și dezvoltându-i creativitatea;
  • elevii vor fi mai bine pregătiți pentru a urma cariere bine plătite în domeniul IT;
  • deoarece pe tablete se pot stoca fișe de lucru, teme pentru acasă etc., se reduce cantitatea de hârtie utilizată la clasă, în favoarea protejării mediului înconjurător.
Oponenții manualelor digitale spun că:
  • manualele digitale pot fi accesate doar pe tablete, care, din cauza prețului ridicat, nu sunt accesibile tuturor elevilor, acest lucru conducând la diferențe nedrepte între școli din punct de vedere al tehnologiilor;
  • studiile arată că utilizarea intensă a tabletelor afectează sănătatea copiilor – pot apărea dureri de cap, probleme cu vederea etc.;
  •  tabletele distrag atenția elevilor care, în loc să învețe,  pot fi atrași de jocuri, email etc.
  • sunt mulți profesori care nu știu să utilizeze noile tehnologii și formarea acestora ar necesita costuri mari care s-ar adăuga celor necesare achiziționării de tablete, softuri de manuale, creării de infrastructură wi- fi etc.;
  • studiile demonstrează că persoanele care citesc un text în format hârtie  înțeleg și învață mai bine decât persoanele care citesc un text digital;
  • tabletele nu sunt necesare deoarece manualele tipărite (în special cele utilizate la clasele primare), chiar și dacă sunt mai vechi și nerevizuite, acoperă conținuturile de bază.
P.S. (ianuarie 2015)
Între timp, s-a introdus și la noi, la clasele primare, ceva care seamănă a struțo-cămilă, o variantă și-și, în care există și manualul printat și un format digital al acestuia, care, de fapt, conține textul din manualul printat în format electronic! Cine să ne mai înțeleagă?!

Reforma la firul ierbii este și pe facebook.

vineri, 10 mai 2013

Monarhia - lecțiile demnității



La 10 mai 1866, Romania alegea monarhia constitutionala, proclamandu-L pe Carol I ca Domn si Print al tarii. Sub conducerea Lui, Romania si-a castigat la 1878 independenta de stat, proclamandu-se Regat la 26 martie 1881. Au urmat 66 de ani in care a fost construit statul roman modern, in care s-au dezvoltat institutiile politice si infrastructura economica si in care Romania si-a castigat, prin propriile puteri, locul meritat in familia natiunilor Europei. Cei patru Regi, Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I, si cele patru Regine, Elisabeta, Maria, Elena si Ana sunt fiecare simbolul unei etape din istoria Romaniei. Independenta si modernizarea tarii, Marea Unire, inflorirea economica si culturala din perioada interbelica si restaurarea democratiei, fie ca s-a petrecut ea intre 23 august 1944 si abolirea monarhiei (1947) sau incepand din 1990, pot fi legate fiecare de persoana unui monarh ( text și imagine preluate de pe http://www.familiaregala.ro)