Pentru mine a fost mereu vorba de educație. Am reformat școala de stat în care lucram, am transformat un mic proiect de școală privată într-unul de succes, am fost printre cei care au modernizat curriculumul și formarea profesorilor, am scris câteva cărți și am implementat numeroase proiecte. Am, prin urmare, ce să spun. Aici sunt imagini și cuvinte cu sens despre educație. Cât o politică educațională. Sau mai multe.
**********************
 |
| Vorba de educație - Ce mai gândesc nativii digitali |
***************************
 |
| Vorba de educație - Ce mai spun adolescenții |
 | |
| Vorba de educație - Ikigai |
*************************
 |
| Vorba de educație - Primii din lume |
********************
 |
| Vorab de educație - I am UAU |
 |
| Vorba de educație - Cu filosofie in curriculum |
**************************
 |
| Vorba de educație - Ce probleme vrei să rezolvi când vei fi mare |
****************************
 |
| Vorba de educație - Cum se învață oriunde și oricând |
******************************
 |
| Vorba de educație - O gradație de merit mai merittaă |
***************************
 |
| Vorba de educație - 4% |
**********************
 |
| Vorba de educație - Să le (ne) dăm timp |
***************************
 |
| Vorba de educație - NU |
***************************
 |
| Vorba de educație - Să ne găsim propria Finlandă |
*************************
 |
| Vorba de educație - Școala viitorului e ca ei |
******************************
 |
| Vorba de educație - De ziua educației |
**************************
 |
| Vorba de educație - Gând la început de an școlar |
******************************
 |
| Vorba de educație - Aș vrea ca învățătoarea mea să știe |
****************************
 |
| Vorba de educație - altfel de teme |
**************************
 |
| Vorba de educație - să mai ieșim din clase |
*********************************
Am citit și am distribuit azi pe facebook un articol postat de Children&Nature Network. Ideea e că se poate învăța și fără tablă și pupitre, pentru că școala
poate fi natura însăși. „Nature-based school” este un concept tot mai răspândit
într-o lume în care tehnologiile domină viața multor copii. E cu învățare prin
joc și joacă, prin descoperire și investigație, e cu multă imaginație și
explorare, căci natura are multe de oferit. Prin școlile în care se întâmplă să
mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când
din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc,
pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să
scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante,
gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci
observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să
citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe
tablă, ci în viața reală?Cu un pic de imaginație și creativitate, până și
matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.
****************************
 |
| Vorba de educație - O masă caldă, în sfârșit! |
Pentru
că am fost prin școli din comunități sărace și am văzut cu ce greutăți
se confruntă, cred că se pune de-o ordonanță de urgență foarte bună –
pilotarea unui viitor program național, prin care se va da o masă caldă
sau un
pachet alimentar elevilor din învățământul preuniversitar. Măsura este
văzută ca o intervenție necesară pentru prevenirea abandonului școlar și
creșterea accesului la o educație de calitate.
***********************
 |
| Vorba de educație - De lucru la firul ierbii, cu Rose |
Sunt bani pentru 1170 de licee de stat (cam 80% din câte avem)
și de lucru la firul ierbii, să mai descâlcim ce se poate din firele educației
de pe la noi. Pe scurt, e de stat cu
toții la aceeași masă - elevi, profesori, directori, părinți și cine credem că
ne mai poate ajuta din comunitate; e de uitat un pic și cu sinceritate la noi
ca liceu, să vedem cam pe unde ne aflăm și ce mai putem face ca să le fie mai
bine copiilor din ograda noastră și cum îi putem ajuta să progreseze la
învățătură sau să își dezvolte un talent sau să fie mai bine pregătiți pentru
viață. E și o ocazie să mai luăm o gură de aer proaspăt, să mai colaborăm cu câte un ONG, să mai facem un club de
teatru sau unul de dezbateri, un curs mai altfel pentru profesori, să vedem cum
e treaba cu coachingul în educație sau cu arta în școală sau cu ce credem noi că ni
se potrivește și că am avea nevoie. Când știm ce vrem să schimbăm, scriem un proiect
și aplicăm pentru un grant acordat prin Romanian Secondary Education Project (ROSE).
Dacă e bun, avem cam 100 000 euro să facem lucrurile mai bine.
***************************
 |
| Vorba de educație - Un pic de respect |
******************************************
 |
| Vorba de educație - Ba se poate! |
*******************************
 |
| Vorba de educație - In Estonia e despre echitate |
Iată și o altă abordare care funcționează, într-un sistem de învățământ
cam ca al nostru. În Estonia nu au introdus cine știe ce schimbări
super inovatoare, dar, pe ce aveau, au întărit în fapte ideea de
echitate în educație. Gratuitate completă de la vârsta de 18 luni, fără clase pe
nivel de performanță, un prânz gratis zilnic pentru fiecare copil. Nu
contează din ce familie provine copilul, bogat sau sărac are parte de
aceeași felie din „tortul”educației. Mai nou, profesorii estonieni
vorbesc tot mai mult de individualizarea învățării și se gândesc cum să
își păstreze rezultatele foarte bune la PISA( locul 11 la matematică și
citit și 6 la științe în 2012) și să dezvolte în același timp și
creativitatea copiilor, să îi facă să se simtă mai fericiți la școală și
toate cele.
(mai multe aici: The Atlantic)******************************
 |
| Vorba de educație - Niște finlandezi |
În acest weekend are loc la Ploiești Festivalul Internațional de Educație FIEdu, inițiativa Asociației Iubesc Ploieștii și a Centrului Educațional de Inspirație Finlandeză Yuppy Koti Centre din Ploiești. Succes!
******************************
 |
| Vorba de educație - Spațiul flexibil |
***************************
***************************
 |
| Vorba de educație - Proful anului, la ei |
Știu că e la
ei, dar, așa, ca idee și temă de reflecție. Când la finalul lunii trecute Council of Chief
State School Officers din SUA au desemnat-o pe
Jahana Hayes ” National Teacher of the Year” au premiat așa: profesorul care încurajează și crede în tine, care are timp să
te asculte și să vorbească cu tine după ore, îți dă cărți să citești acasă, e
lângă tine când ai nevoie, îți spune mereu că poți mai mult și îți dă un sfat exact când aveai nevoie de el ca
destinul tău să o ia pe altă cale. Mai bună.
”As a teacher, I am always reflecting on my
practice. Did a lesson go as I thought it would? (They rarely do.) Where did
students struggle, and where did they succeed?”
”Through all of the hardships and struggle, when I stand in front of my classroom, I see nothing but promise in the faces of the students looking back at me.”
*********************
 |
| Vorba de educație - Un an de ”Creative Schools” |
Exact acum un an apărea ”Creative Schools - Revolutionising Education from the Ground Up”(s-a tradus întretimp și în limba română) și mesajul lui Ken e mai valabil ca oricând și îl înțelegem bine, că așa am făcut/ facem la clasă/ în școală unii dintre noi: să personalizăm educația, să facem lecții atractive, să facem apel la imaginația copiilor, la creativitatea lor, la talentele lor, să lucrăm în echipe, să facem activități bazate pe proiect; pentru că profesorii nu sunt în sala de clasă ca să scrie sau să vorbească în fața unor șiruri de bănci în care stau elevi, ci se află acolo ca să îi motiveze și să îi inspire pe copii. Pentru că a PREDA este o ARTA. Cât ne mai ia să înțelegem?
********************
 |
| Vorba de educație - Spații pentru copiii de azi |
În weekend, ne-am întânit cu
un grup de profesori entuziaști să povestim despre artă participativă, despre relația dintre spațiu
și învățare și despre ce se poate face pentru ca școlile să devină un pic mai
creative și mai adaptate vremurilor și intereselor copiilor de AZI. Pentru că
noul rost al școlii, de a-i pregăti pe
copii pentru o lume în schimbare, nu poate fi îndeplinit decât dacă se schimbă, în același timp, și modul în care se învață și spațiul în care se învață. Pentru că funcția influențează forma. Pentru că nu putem dezvolta competențe pentru secolul 21, dacă
învățăm într-un mediu fizic școlar care arată ca acum 50 de ani. Spațiul în care învață copiii trebuie să fie
unul care să le placă, să îi reprezinte, să le stimuleze imaginația, să îi provoace să
caute, să descopere și să se descopere.
Directorilor și profesorilor care își propun să reinventeze spațiul unei școli pentru a-l face mai
prietenos și a crește în același timp calitatea învățării, le recomand ca,
mai întâi, să privească în jur cu atenție și să își pună și să răspundă la următoarele întrebări.
- care este legătura dintre proiectul educativ și organizarea spațiului?
- oferă spațiul resurse suficiente pentru învățare?
- ce mesaje transmite spațiul copiilor?
- în
ce mod spațiul favorizează relațiile dintre membrii comunității școlare?
- este spațiul unul primitor pentru copii, părinți și profesori?
- permite spațiul învățarea personalizată?
- unde se joacă copii?
- cum oglindește spațiul rezultatele muncii copiilor și ale activității profesorilor?
- unde și cum sunt expuse lucrările copiilor?
- cum cultivă spațiul gustul estetic?
- în ce măsură spațiul permite studiul individual?
- cum facilitează spațiul învățarea pe grupe ?
- există locuri pentru întâlniri, discuții, dialog?
- cât de flexibil este spațiul?
- ce informații transmite spațiul și cum o face?
- unde și cum permite spațiul comunicarea intrainstituțională?
- este spațiul unul curat?
- ce elemente din spațiu pun în pericol viața și sănătatea copiilor și profesorilor?
- permite spațiul accesul la tehnologie?
- în ce măsură contribuie copiii la amenajarea spațiului școlii?
- sunt ideile copiilor valorizate și apreciate?
- cum reflectă spațiul aprecierea diversității culturale?
- cum arată curtea și grădina școlii?
- cum dezvoltă spațiul creativitatea copiilor?
- există locuri pentru pregătirea și desfășurarea de activități extrașcolare?
- este cancelaria un loc în care profesorii au acces la informație și se pot și relaxa?
- există locuri în care copiii și profesorii să își lase lucrurile personale?
- este asigurat accesul echitabil la spațiile și resursele școlii?
- ce elemente naturale/ din natură sunt folosite în amenajarea spațiului?
- câtă lumină naturală există în spațiu?
Odată identificate aspectele legate
de calitatea spațiului care necesită îmbunătățiri, urmează prioritizarea lor și
identificarea de soluții și rezolvări,
dintre care unele pot fi imediate, altele pe un termen mai lung.Toate ar trebui
să fie însă bazate pe deschidere și colaborare cu părinții, autoritățile
administrative, ONG-uri, instituții și persoane interesate de educație din
comunitățile locale.
***********************
 |
| Vorba de educație - Aș da orice |
Cea mai tare evaluare pe care am primit-o pentru programul de artă participativă ”Dă culoare școlii tale!”
a venit de la un copil care a participat la realizarea picturii murale
din școala sa și care, la final, a zis:”Aș da orice să mai pictez un
perete!”. Asta înseamnă că i-a plăcut ce a făcut, cum a făcut și în ce
mod au lucrat profesorii. Când vom începe să îi auzim pe copii spunând
cât mai des că ar da orice să mai facă o oră de mate sau una de română
sau de istorie sau de ce mai au ei în orar, vom ști că e de bine prin
școli.
**********************
 |
| Vorba de educație - Mintea flexibili, a treia cale |
Chiar acum câteva zile vorbeam cu un grup de profesori despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”,
care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare
în aer liber și iată că dau azi peste un concept care îmi place – ”mintea hibridă”, ca al treilea mod de a învăța și a fi. A
ști să trăiești simultan atât în lumea digitalizată,
cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa
date și
mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând,
ascultând, pipăind, mirosind. Ideea e ca părinții și școlile să încerce
să se miște tot mai mult în
această direcție și să ofere copiilor posibilitatea să petreacă timp și
afară,
în grădină, în parc, în pădure, pe câmp. Unde profesor priceput să le fie natura însăși.
**************************
 |
| Vorba de educație - Rețetă pentru o școală bună |
Rețetă pentru o școală publică grozavă ( Pasi Sahlberg)
- o mână de colaborare- 1 strop de creativitate
- o echipă nemaipomenită
- 1 mănunchi de profesionalism
- un grăunte de echitate
- o misiune și
- diversitate și incluziune, în cantitate dublă
( sursa: aici)
*************************
 |
| Vorba de educație - Școala ca ecosistem |
În prezentările pe care le fac despre cum
să reformăm școala din interior mă
folosesc de conturul unei amibe pentru a
povesti despre cum școala e un organism
viu, care își schimbă mereu forma și trece prin diferite faze ale schimbării. Dar
școala ca ecosistem și comunitate de
interacțiuni și interdependențe, în care fiecare aspect contează, e o idee care îmi place și mai tare. Pentru că
nu știi când o vorbă sau un gest pe care
îl faci ca profesor sau director lasă urme pentru o viață.Excelent articolul din Edutopia.
***********************
***********************
 |
| Vorba de educație - Cine ce examene mai dă |
In piață, 1 leu
buchetul, producție proprie. Cu tot felul de certificate ale ”afacerii”
lipite pe peretele chichineței în care își ține florile și mândră că
tocmai a luat examenul de producător cu 9,60. Și să nu cumva să stresezi
florile și să nu vorbești cu ele în grădină, că se trec repede. Tanti
Iulia, 75. Life long learning și antreprenoriat pe bune.
*********************
 |
| Vorba de educație - Nu ne-o fi rușine? |
Nu că nu aș fi știut, am ajuns de multe ori prin școli de la sate, dar
ieri mi-a fost mai clar ca oricând, pentru că i-am văzut cu toată emoția
evenimentului pe fețe, aproape neîncrezători că întâmplarea pusă de noi
la cale era chiar
pentru ei, cu aplauze și diplome și felicitări că au pictat un perete de
pe hol. Avem pe la sate copii atât de frumoși, atât de sensibili și cu
atât de mult bun simț, încât e o crimă că îi lăsăm, în secolul 21, să
învețe în școli cu toaletele afară și curți pline de noroaie, în clase îmbâcsite, cu mobilier
învechit și cu câteva cărți jupuite pe post de bibliotecă. Nu ne-o fi rușine? Așa, ca nație?
*************************
 |
| Vorba de educație - ce-ar fi daca? |
Nu îl postez pentru că e încă un articol care a apărut azi despre Finlanda și
școlile ei grozave, ci pentru o întrebare care se pune în text și care
mi-a plăcut: ce-ar fi dacă în comunitățile sărace s-ar face ceea ce la
mulți alții doar prin școlile private mai vezi, lucrurile pe care
Finlanda le practică la nivel național în învățământul public? Adică:
profesori de înaltă clasă și profesioniști adevărați, care să predea
diferențiat și personalizat; copii mai puțini în clase; un curriculum
bun și diversificat; sport și mișcare în mod regulat; teste mai puține
sau deloc, dar evaluare zilnică și făcută cum trebuie de profesori și,
mai ales, existența în fiecare clasă a unei atmosfere de lucru
prietenoase, în care fiecare copil să se simtă respectat și prețuit.
(Why Finland Has the Best Schools)
***********************
 |
| Vorba de educație- Nobelul pentru educație 2016 |
Și Global Teacher Prize 2016, Nobelul pentru educație, merge la Hanan
Al Hroub, o învățătoare din Palestina. Pentru ”nu violenței” într-o lume
a violenței, pentru că a demonstrat că cel mai bine copiii învață prin joc și pentru că
și-a inspirat colegii să își revizuiască stilul și metodele de lucru la
clasă.
************************
 |
| Vorba de educație - calitatea spațiului educațional |
În
premieră la noi, excelent
organizat, cu vorbitori de marcă. Și o temă care ar trebui să ne
preocupe mai
mult - calitatea spațiului educațional, ce înseamnă un mediu bun de
învățare (acustică, lumină naturală, spații deschise, ideea de
comunitate și de a fi
împreună, flexibilitate și potențial de reutilizare), povești de succes
de la noi și de prin
lume, spuse chiar de autorii lor ( de ex., arhitectul care a proiectat
vestitele
școli fără pereți Verstas din Finlanda), cum lucrează împreună (la
alții!) arhitecții
și directorii de școli pentru a crea spații care încurajează colaborarea
și învățarea
bazată pe proiect și investigație, cum o școală trebuie să-și
regândească
periodic spațiul (și nu numai) pentru a ține pasul cu schimbarea modului
în
care învață copiii. Și regretul, personal, că multe dintre școlile
noastre de
stat sunt încă foarte departe de tot ce s-a arătat și de tot ce s-a
vorbit. Prima ediție a ”Building
Education Bucharest International Forum privind calitatea spaţiului educational”,
3 martie 2016, București.
**************************
 |
| Vorba de educație - 10 pentru 2020 |
Dacă îmi amintesc că acum vreo
15 ani mergeam la poșta din oraș să trimit un fax, care era cel mai rapid mod
de comunicare pe vremea aceea, iar azi aproape că nu mai putem funcționa din
punct de vedere al profesiei fără smart phone, parcă îți vine să crezi ce spune
raportul Future of Jobs al World Economic Forum, dat
publicității acum o săptămână - că prin 2020 vom avea a 4-a revoluție
industrială și mulți roboți și altfel de companii și multe schimbări pe piața
muncii.
Știam că se estimează că 65% dintre copiii care intră acum în școala primară vor ajunge să aibă joburi care nu există astăzi. Aflu din chartul WEF cu top 10 abilități cerute pe piața muncii în 2020 că ar trebui să îi învățăm pe copii, în primul rând, să rezolve probleme complexe, să gândească critic și să fie creativi ( iar îi dăm dreptate lui Sir Ken Robinson, creativitatea a urcat pe locul 3!). Și mă întreb când și cum o să începem să facem și noi asta prin școli. Că oricum e prea târziu. 2020 e doar peste patru ani.
Știam că se estimează că 65% dintre copiii care intră acum în școala primară vor ajunge să aibă joburi care nu există astăzi. Aflu din chartul WEF cu top 10 abilități cerute pe piața muncii în 2020 că ar trebui să îi învățăm pe copii, în primul rând, să rezolve probleme complexe, să gândească critic și să fie creativi ( iar îi dăm dreptate lui Sir Ken Robinson, creativitatea a urcat pe locul 3!). Și mă întreb când și cum o să începem să facem și noi asta prin școli. Că oricum e prea târziu. 2020 e doar peste patru ani.
*********************
 |
| Vorba de educație (42) - Oamenii din profesori |
Am citit în această dimineață un articol bun pe Edutopia, genul acela care îți dă de gândit și te face să
vezi lucrurile și din altă perspectivă. La noi nici măcar nu se vorbește despre
asta, ce să mai zic de cursuri pentru
profesorii care au nevoie (și cred că sunt mulți, e o meserie care te mistuie, cu mult stres, consum zilnic de trăiri și
emoții). Despre cum să fii capabil să îți gestionezi propriile emoții și
sentimente, să te re(aduni) la sfârșitul unei zile încărcate și să îți
reîncarci bateriile. Despre dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale….profesorilor. Ca să
poată, la rândul lor, să le dezvolte pe cele ale elevilor.
**************************
 |
| Vorba de educație (41) - Școli premiate în premieră |
O idee pe care o promovez de câțiva ani buni, o vorbă de educație care a
devenit faptă și o zi de care ne vom aminti ca de un început pe care îl
așteptam de mult : ieri, 20 noiembrie 2015, Președintele a premiat două școli de la țară care nu
sunt în topurile cunoscute, dar în care profesorii își fac treaba, cu puținul
pe care îl au și cum știu ei mai bine: școala din comuna Cilibia(Buzău) pentru
că s-a aplecat asupra fiecărui elev și a redus abandonul școlar și pe cea din
comuna Horia (Constanța) pentru că au progresat și au adăugat valoare. Așa, că
în continuare, voi spune de mult timp și peste tot, dar cu mai mare speranță și încredere că se poate, că ”o școală bună este aceea în care fiecare (și subliniez,
fiecare) copil face un pas înainte față de cum a fost când a venit la școală. A
venit cu nota 4 și școala l-a ajutat să promoveze, a venit foarte tăcut și
școala l-a învățat să pună întrebări, a venit nesigur pe el și școala l-a
făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să lucreze în
echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a
descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar
școala l-a adus la 10 și tot așa. În business, asta se numește valoare
adăugată.”
***********************
 |
| Vorba de educație (40) - bani puțini pentru copii |
E ușor de observat și fără a face analize și studii - banii pe care
statul îi cheltuie cu copiii României sunt puțini. Dacă avem și cifre
care reies dintr-o cercetare serioasă, cu atât mai bine. Prin urmare, să
nu trecem cu vederea concluzia unui raport
pe care l-a prezentat astăzi Organizația Salvați Copiii referitor la
alocările bugetare destinate copiilor pentru educație, sănătate și
asistență socială:
”Insuficiența resurselor alocate de
la nivel central pentru aceste trei domenii îi face pe copiii din zonele
defavorizate extrem de vulnerabili–formula de finanțare face ca bugetele
alocate pentru aceste domenii să fie influențate de bunăvoința autorităților locale
sau de capacitatea financiară a acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate.
Acest lucru se poate observa mai ales după implementarea măsurilor de descentralizare
a resurselor bugetare, fiind acutizate diferențele între sumele per capita la nivel
local pentru aceste domenii. Astfel, date analizate arată că, în România,
copiilor nu li se asigură șanse egale în accesarea serviciilor de bază
educaționale, de sănătate și protecție.”
Nici vorbă de șanse egale și o nevoie care ne apasă și așteaptă politici publice imediate, altfel iar trebuie să spunem că nu există viitor pentru mulți dintre copiii noștri.
***********************
 |
| Vorba de educație (39) - Un fel de Nobel |
Aștept în fiecare an să văd cine ia WISE Prize for Education (un fel de
premiu Nobel pentru educație), pentru că în acest domeniu ai mereu
nevoie de modele prin care să arăți că se poate. Pe 4 noiembrie 2015 a
fost despre a da speranță prin educație într-o lume aflată în suferință.
Dr. Yacoobi, laureata din acest an, crede că nu armele, ci educația
poate transforma societatea. Mii de copii din Afganistan, în special
fete, îi datorează faptul că au putut deschide ușa unei școli. A lăsat o
viață comodă în SUA pentru a se reîntoarce în țara natală și a construi
Afghan Institute for Learning, un centru de formare care, atunci
când talibanii au interzis educația fetelor, a înființat 8 școli în
care au învățat peste 3000 de tinere. Și pentru că, așa cum spune, visul
ei nu este unul mic, ci unul foarte mare (”there is going to
be a day that this country will rise up, and I am looking for that day”),
Dr. Yacoobi vrea să creeze și o televiziune și să înființeze și o
universitate. Un exemplu de dăruire pentru o idee și pentru a face bine
în jur prin educație fără să faci din asta o afacere, fără să percepi
taxe pentru a spijini școlile să se dezvolte și fără să ceri bani
profesorilor să vină să te asculte.
********************************
 |
| Vorba de educație (38) - ca florile în deșert |
*************************
Ce s-a întâmplat zilele trecute în
deșertul Atacama din Chile unde, ca urmare a unor ploi din martie, ținutul s-a umplut de o mare de flori
superbe, mi-a amintit de analogia pe care Ken Robinson a făcut-o între un
astfel de fenomen și ce se întâmplă într-o școală. Dacă atmosfera este una
bazată pe încredere, colaborare, respect și apreciere, semințele încolțesc, oamenii lucrează cu plăcere și fac lucruri la care nu
te-ai fi așteptat. Dacă există un climat bun, directori care nu doar comandă și controlează,
ci sprijină și creează oportunități, profesorii ajung să fie creativi și să inoveze, iar
școli aparent amorțite și în care nu se întâmplă nimic interesant se trezesc, deodată, la
viață și ne uimesc. Ca florile în deșert.
*********************************
 |
| Vorba de educație (37) - individualizare+varietate |
Mi-a plăcut că Howard Gardner le pune împreună: dacă vrei să valorizezi inteligențele multiple la clasă și să faci din fiecare copil un ”star”, e nevoie de individualizarea învățării și de varietatea
formelor și metodelor de predare. E nevoie să te apropii de fiecare
copil și să îl ajuți să învețe cum poate el mai bine și să facă progres,
pe de o parte. Iar pe de altă parte,trebuie să nu predai doar într-un
singur fel, mereu cu aceleași metode, întotdeauna cu tabla, creta și
caietul de notițe, ci să transmiți cunoștințele cât mai atractiv,
folosind tot felul de modalități, mijloace și resurse. Pentru ca lecția
să îi placă și copilului care e inteligent muzical și celui care se
exprimă cel mai bine prin mișcare și celui care se pricepe la cuvinte și
celui care e logic și matematic și celui care iubește natura și chiar
și artistului și reflexivului și comunicativului. Cam despre asta e
vorba în educație.
************************
 |
| Vorba de educație (36) - pentru copii, până la capăt |
************************
Ieri, Președintele a semnat ”Decretul pentru
promulgarea Legii privind stimularea participării în
învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate”.
Finalul unei povești de succes. O victorie a unei organizații care, de
mult timp, nu doar că îi sprijină prin tot felul de activități pe copiii
săraci să meargă la grădiniță, ci a inițiat un proiect de lege în acest
sens și nu s-a lăsat până ce acesta nu a devenit realitate. Tichete
sociale finanțate de la bugetul de stat condiționate de prezența la
grădiniță. Pentru copii, până la capăt. Felicitări, OvidiuRo!
 |
| Vorba de educație (35) - o școală prietenoasă cu copiii |
Nu doar copiii trebuie să vină cu
drag la școală, ci și părinții lor. Când dau de uși deschise și disponibilitate
la dialog, când se simt bine primiți și implicați, vă spun (din experiență!) că
părinții ar putea deveni parteneri de încredere, așa cum se cuvine, dacă vrem
ca mesajele educaționale pe care le primesc copiii să nu fie unele contradictorii. O
școală prietenoasă cu părinții are un loc unde aceștia se pot întâlni, o sală a
părinților sau măcar o masă cu două scaune pe holul școlii.
Într-o școală prietenoasă,
părinții sunt informați despre ce se
întâmplă în școală ( eu am făcut-o printr-un buletin informativ lunar trimis pe
mail), sunt consultați când au loc schimbări și când
se iau decizii importante pentru copii.
O școală prietenoasă aude ”vocea
părinților”, le cere părerea despre lecții,
profesori, activități și ce se mai întâmplă cu copiii lor (”prieteni critici”, de
încredere, cum altfel?).
Într-o școală prietenoasă
ședințele cu părinții sunt mai puțin formale, nu se stă în bănci, ci pe scaune
așezate în cerc, agenda e anunțată din timp, nu se fac publice notele și
năzdrăvăniile fiecărui copil (despre acestea se vorbește în întâlniri individuale), ci
se discută despre problemele generale ale clasei, cum a fost, cum o să fie,
despre ce și cum o să se învețe și unde e nevoie de ajutorul lor, uneori se lucrează
pe grupe și se dau soluții la problemele clasei.
O școală prietenoasă cu părinții știe cât sunt aceștia de valoroși și îi cheamă
la școală să le spună copiilor poveștile lor despre meserii, succes, muncă și pasiuni
sau îi lasă pe ei să organizeze tot felul de activități în afara clasei, că
doar se pricep. Iar când nu o fac, școala îi mai și învață – cum să comunice cu
copilul, cum să îi fie alături în anii de învățătură, cum să îl sprijine, cum
mai e prin alte locuri și ce mai zic specialiștii în educație și tot așa ( școala părinților, nu?).
Și pentru toate acestea, o școală
prietenoasă își apreciază părinții, le trimite din când în când câte o scrisoare
de mulțumire, le dă diplome și distincții (am creat-o pe cea numită ”părintele
lunii”, minunată!) îi invită la festivități, prezentări de proiecte, concursuri,
seri distractive, întâlniri și evenimente.
Pentru că, așa cum se spune și s-a dovedit, chiar dacă copilul e bun, părinții sunt buni și e bun și profesorul, dacă ei nu lucrează
împreună, puterea pe care ar avea-o ca părți ale unui întreg se pierde și
rezultatele nu sunt cele așteptate. E nevoie de trei în această poveste. Ca să nu mai zic că unii spun că e nevoie de un sat întreg.
******************************
Vorba de educație (34) - o săptămână la țară
Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea
timpului în interior, în fața computerului, cele mai bune programe educaționale
vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră
tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în
contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul,
creierul nostru funcționează mai bine.
Iată de ce îmi place foarte mult ideea
lui George Monbiot
ca fiecare copil să petreacă o săptămână la țară, în natură,
departe de orașe, pentru a face lucruri care le plac și care îi
motivează. Experimentul lui Monbiot a arătat că unii copii, deși au
rezultate academice slabe, demonstrează capacități deosebite de adaptare
și rezolvare de probleme atunci când sunt implicați în activități în
aer liber.
*****************************
Vorba de educație (33) - în loc de bănci
În loc de bănci
care arată toate la fel, aș pune într-o sală de clasă scaune care să nu semene
unul cu altul, poate așa ne-am aminti în orice moment că fiecare copil este
unic și rostul școlii este să se aplece asupra fiecăruia, să valorifice ce e
bun, să îi descopere înclinațiile și talentele și să i le dezvolte.
**************************
Vorba de educație (32) - reformă cu dragoste
Drept
la țintă, cel mai potrivit cuvânt pe care artistul Dan Raul Pintea îl
putea scrie pe zidul unei școli din Sibiu - dragoste! Căci asta lipsește
în
școli, de foarte multe ori. Prea puțini sunt profesorii care încearcă să
înțeleagă
problemele de tot felul pe care le au copiii, povestea lor de acasă,
emoțiile, lumea lor de dincolo de
clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei
lumea. Uneori nu știu să o facă, pentru că n-au fost pregătiți pentru
asta. Alteori, presați fiind de sistem să parcurgă programe cu multe
conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu
prea mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea,
copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea,
compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu
siguranță, să progreseze. Frumos spunea cineva, și mare dreptate are, că
schimbarea în educație are un singur nume: DRAGOSTE.
***************************
Vorba de educație (31) - un profesor bun, din nou și altfel
Sunt probabil numeroase poveștile unor profesori care au văzut
potențial acolo unde toți vedeau 8neputință, care au încurajat un talent atunci
când ceilalți îl desconsiderau, care au ajutat copii sărmani să își depășească
condiția sau i-au ascultat și încurajat pe cei pe care nimeni nu îi
întreabă nimic într-o școală. Ca mulți alții, am și eu poveștile mele de profesoară
și directoare cu mulți de Silviu, Marian, Vlad sau Iliuță.
Aștept de mult știri și comunicate care să aprecieze nu doar câștigarea unor olimpiade și concursuri, ci și succese de genul celor din citatul de mai jos al lui Augusto Cury:
Aștept de mult știri și comunicate care să aprecieze nu doar câștigarea unor olimpiade și concursuri, ci și succese de genul celor din citatul de mai jos al lui Augusto Cury:
„Un educator bun îmbrățișează atunci când toți resping, încurajează atunci când toți condamnă, aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium, vibrează la curajul de a concura al celor rămași pe ultimele locuri. Nu caută propria sa strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe elevii și pe colegii săi de serviciu.”
****************************
Vorba de educație(30) - părinții ca persoane resursă
Părinții sunt o resursă foarte mare de
informații și experiențe legate de meserii, carieră, relațiile cu alți
oameni.
Din păcate, această resursă este foarte rar utilizată în școli,
deși efortul de organizare este unul minim, în comparație cu impactul
asupra
copiilor care poate fi unul extrem de important, în special în ceea ce
privește
orientarea în carieră. Recomand două modalități de a-i folosi pe
părinții ca persoane resursă ( modalități pe care le-am experimentat în
școlile cu care am lucrat):
1. Invitarea acestora în clasă sau în şcoală pentru a împărtăşi din
experienţa meseriei / muncii lor sub forma unor prezentări sau a unor discuţii panel urmate de întrebări
din partea copiilor. Demersul poate fi unul care să devină un program specific
al școlii, intitulat de exemplu, Zilele cariei/ Săptămâna carierei, abordat interdisciplinar și cu activități de învațare și evaluare proiectate la
nivel de ani de studiu/ nivel de clase.
2. Vizite la locul de muncă al părinților
în cadrul cărora, pentru câteva ore, părintele este un ghid pentru copii în
descoperirea specificului unei anume meserii și a abilităților necesare pentru
practicarea ei.Vizitele se pot corela cu teme/ conținuturi din curriculum, de
exemplu – cum se fabrică pâinea, educație pentru sănătate etc.
Succes!
**************************
Vorba de educație (29) - tema pentru acasă, între prea mult și deloc
Se
apropie vacanța de primăvară și prevăd că părinții vor reclama din nou
faptul
că în această perioadă copiii, în loc să se joace și să petreacă timp cu
familia, au de făcut foarte multe teme, au de rezolvat sute de
exerciții și probleme din diverse auxiliare și de completat numeroase
fișe de lucru.
Deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:
- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;
- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;
- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute;
- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.;
- este recomandată consultarea copiilor în privința conținutului și volumului temelor.
De
remarcat că, la nivel mondial, există o tendință tot mai bine primită de către profesori
și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul
american Alfie Kohn) de a interzice total
temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd
tema pentru acasă (no –homework policies).
Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție echilibrată, cu teme atractive, date cu folos și sub forme variate, ca o prelungire acasă a învățării de toate felurile - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe alte feluri.
Pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, așa cum am mai scris (aici), fiecare
școală ar trebui să-și elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să
pună în practică un text specific de politică școlară (politica școlii privind tema pentru acasă) prin care să se reglementeze,
în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante: de ce se dau teme? Cât timp
se alocă temelor? Ce fel de teme se dau? Cum se controlează și se evaluează
temele? Cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau
teme?.
Ca o temă bine făcută despre teme.
**************************
Vorba de educație (28) - școala după școală ca politică publică
Pe scurt, școala după școală (ȘDȘ) în medii dezavantajate este despre copii
care sunt ajutați suplimentar (înainte de ore sau după ore), să învețe mai bine,
să își facă temele, să mânânce o masă caldă, să afle cine sunt ei cu adevărat și
să descopere că lumea din jur nu e doar satul în care trăiesc și din care
mulți pleacă rar sau nu pleacă niciodată.
Am analizat diverse programe de tip școală după școală derulate de-a lungul anilor în România și am lucrat eu însămi în astfel de proiecte care au avut ca grup țintă copii din diverse comunități sărace. Evaluarea acestor programe a scos în evidență schimbări majore, în unele cazuri de-a dreptul surprinzătoare, în ceea ce privește progresul înregistrat atât la nivel academic și în plan cognitiv, cât și la nivelul deprinderilor și atitudinilor și în plan emoțional. Copii care au progresat de la nota 5 la nota 8. Copii care la intrarea în program abia scoteau o vorbă au ajuns să comunice foarte bine cu colegii și profesorii. Copii care nu aveau nici televizor acasă au învățat să facă poze și să filmeze. Copii care nu veneau la școală cu zilele nu au mai avut nicio absență. Și exemplele pot continua.
Consider că extinderea la nivel național a unui astfel de program, prin includerea în setul de politici publice și finanțare de la de bugetul stat este o soluție viabilă în acest moment. Iar dacă vrem să facem lucrurile bine, un astfel de demers ar trebui să aibă în vedere o atentă proiectare (analize de nevoi, crearea unui concept specific fezabil, elaborarea unor instrumente de lucru etc.) și crearea de parteneriate complexe între toți factorii interesați ( MEN, școli, ISJ-uri, autorități locale și județene, părinți, elevi, ONG-uri etc.). De asemenea, e nevoie să se utilizeze întreaga expertiză și resursele existente în sistem ( de ex., experții români care au lucrat în proiecte prin care s-au conceput și implementat programe ȘDȘ, profesorii care au fost formați și au derulat astfel de programe, școlile în care s-au derulat cu succes programe ȘDȘ, activiști din ONG-uri cu oferte de programe educaționale pentru copii, documente programatice etc.) și să se analizeze și bunele practici de programe after-school și literatura de specialitate din alte țări ( de ex., experiențele din SUA, care sunt diverse în ceea ce privește conținutul și grupurile de elevi cărora li se adresează, dar și cele din Canada și Marea Britanie etc.).
În elaborarea unui concept al programului ȘDȘ care să fie viabil la nivel național trebuie avute în vedere și analizate cu atenție și rigurozitate aspectele care vizează finanțarea, metodologia programului, formarea profesorilor care vor lucra cu copiii, spațiile în care se vor desfășura activitățile, curriculumul programului, modalitățile de monitorizare și evaluare, implicarea părinților, asigurarea mesei zilnice etc. În acest moment, se poate. Avem tot ce ne trebuie. Copiii așteaptă. Altfel, mulți nu vor avea niciun viitor.
**************************
Vorba de educație (27) – încredere că se poate
Acum câteva zile, la finalul
unui curs, profesorii ne-au mulțumit nouă, formatoarelor, printre altele, și pentru
că le-am dat încredere. E poate o nevoie de care adesea uităm, în iureșul de critici,
multe îndreptățite, care se revarsă zilnic asupra sistemului de învățământ și
asupra oamenilor săi. Cred că totuși, pe lângă idei noi despre curriculum, evaluare, reformă
și schimbarea paradigmei educaționale, profesorii
au nevoie de speranță, de încredere că lucrurile se pot schimba. La cursul
despre care vă spuneam, noi le-am vorbit despre povești de succes de la noi și de la alții, despre ce lucruri
minunate au făcut profesori ca ei din România și din alte părți ale lumii (fără să mai aștepte minuni de la ministere și
nu știu ce alte autorități) acolo în școală, la firul ierbii, în sala de clasă,
unde are loc adevărata transformare, unde se întâmplă întâlnirea miraculoasă cu copiii. I-am ajutat
să constate prin experiență directă că, dacă lucrează împreună și colaborează, pot găsi soluții foarte bune la problemele
specifice din școala lor.
Dacă dorim să transformăm școlile și să formăm comunități educaționale active și puternice, e nevoie să creștem reziliența emoțională a profesorilor, capacitatea lor de a face față schimbărilor, provocărilor și presiunilor de tot felul. Profesorii au nevoie să audă că se poate, că sunt multe școli în care copiii vin cu drag și învață cu plăcere. Profesorii au nevoie să fie puși în situația de a-și schița și împărtăși propriile idei de schimbare și de a fi apreciați și lăudați pentru ele. Profesorii merită și au nevoie de emoții pozitive pentru ca, la rândul lor, să transmită entuziasm și motivație celor pe care îi educă.
(Am plecat din acel loc cu o imagine ce se vedea de la una din ferestrele de pe hol și care se potrivea optimismului din acel moment că da, se poate, și că da, asta ar fi o soluție – să mergem prin școli să construim cuiburi de speranță).
*************************
Vorba de educație (26) – primăvară nouă, cu poveri vechi
E luni și început de primăvară și mă gândesc cu optimism și speranță că poate vom reuși să
scăpăm de poverile care atârnă greu de soarta educației din România: finanțarea deficitară, inexistența unor
politici pe termen lung, politizarea funcțiilor de conducere, lipsa autonomiei școlilor, faptul că nu sunt
promovați oamenii competenți, un curriculum
care nu vizează și formarea abilităților de viață, inechitatea din mediul rural, focalizarea
excesivă pe teste, modul în care sunt selectați și formați profesorii (și lista rămâne, desigur, deschisă).
****************************
.jpg)
Vorba de educație (25) – diversitate
Când eram profesoară, am avut o
clasă care m-a învățat pentru totdeauna să iubesc și să valorizez
diversitatea în tot ceea ce fac în
educație. Erau copii atât de diferiți și atât de frumoși în specificul lor, fiecare
cu înfățișarea și felul lui de a fi, încât orice zi petrecută cu ei era încă o surpriză. Unul înalt, altul
scund, unul vorbăreț, altul tăcut, unul care cânta bine, altul bun la
matematică, unul obrăznicuț, altul prea timid, unul poet, altul dansator, ochi albaștri, ochi căprui și tot așa. Imposibil de băgat în
vreun tipar. Din fericire. 8C.
**************************
Vorba de educație (24) - comunitatea profesională
Într-o școală, o comunitate
profesională este puternică dacă profesorii lucrează
împreună, dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele, au credinţe şi
valori comune, colaborează şi fac eforturi pentru ca fiecare copil să progreseze.
*************************
Vorba de educație (23) - teatru în
școli
De ce ore de teatru în școli?
Pentru că momentele de la repetiții și cele în care sunt pe scenă în spectacol
sunt pentru copii experiențe de învățare unice. Pentru că a face teatru
înseamnă a te cunoaște mai bine pe tine, a învăța să comunici, să lucrezi în
echipă, să respecți diferențele, să-ți gestionezi emoțiile, să te
exprimi în fața unui public. Pentru că, din când în când, din loc în loc,
datorită acestor ore, unii copii se fac actori (așa, ca ai mei, Paul, Alex și Silviu).
*************************
Vorba de educație (22) – spațiul lor
Niște foști elevi mi-au spus că nu o să
uite niciodată momentul când le-am dat pensule și culori și le-am spus să picteze geamurile din clase și de pe coridoare. Cred că spațiul unei
școli trebuie să fie un loc primitor, vesel și colorat, în care copiii să vină
cu plăcere și în care să se simtă proprietari,
și nu oaspeți de fiecare zi. Să-i lăsăm deci pe copii să vină cu idei și să
contribuie la schimbarea modului în care arată nu numai sălile de clasă și holurile, ci și zidurile exterioare, curțile sau gardurile școlilor în care învață.
*********************
Vorba de educație (21) – la sate
Sunt sigură că mulți copii de la sate speră că vom face
ceva să le schimbăm viața. E vorba despre cei care merg la culcare flămânzi, muncesc
mult în gospodărie, nu se duc la medic, abandonează școala, nu au televizor și
nu au ieșit niciodată din satul lor. Conform unor rapoarte recente, în anul de
grație 2014 peste jumătate din copiii
României se află în situații de risc de sărăcie și excluziune socială.
**************************
Vorba de educație (20) - cei mai buni evaluatori
Copiii trebuie întrebați de profesori și de director ce merge și ce nu merge în școala lor, ce le place și ce nu le place sau ce ar dori să schimbe. Ei sunt cei mai buni evaluatori.
*******************************
Vorba de educație (19) - dincolo de ce avem acum
Pentru a deschide ușa unei schimbări de fond în educație și a face un pas dincolo de ce
avem acum, adică ”un curriculum de secolul 19, clădiri și organizare de secolul
20 și elevi de secolul 21 care au în față un viitor nedefinit” (Bruce Wellman) este
nevoie, pe lângă o finanțare corespunzătoare, de oameni onești și
cu viziune, care și-au demonstrat competența prin fapte, nu prin vorbe, care au arătat că
se poate și care, la toate nivelurile sistemului de învățământ, să facă
lucrurile bine, să inspire și să motiveze.
.************************
Vorba de educație (18) - călătoria spre o școală bună
A
începe să-ți reinventezi școala pentru a o transforma într-un loc
primitor,
în care fiecare copil să se simtă bine, să vină cu drag, să învețe și să
progreseze e ca și cum ai pleca într-un fel de călătorie.De aceea, este
nevoie – aşa cum facem când pornim la drum, să ne asigurăm că ştim de
unde
plecăm (diagnoza), că am stabilit direcţia către care ne îndreptăm (dimensiunile
unei şcoli bune), că ne-am planificat fiecare etapă a călătoriei (strategiile),
că avem bagajele necesare (resursele), o călăuză bună (managerul)
şi tovarăşi de drum de nădejde (elevii, profesorii, părinţii, comunitatea).
**************************
Vorba de educație (17) - întrebări
Cel mai simplu mod de a-i implica pe copii într-o activitate este să le adresăm întrebări bune.
Cel mai simplu mod de a-i implica pe copii într-o activitate este să le adresăm întrebări bune.
*************************
Vorba de educație (16) - etică
Lipsa eticii
profesionale și personale este un indiciu că ai urmat o școală care nu te-a
format ca bun cetățean.
************************
Vorba de educație (15) - ceilalți
Punem
atât
de mult accent pe cât de bine îi pregătește școala pe copii la
matematică și ne interesează atât de puțin cum îi învață să trăiască
împreună cu ceilalți.
**************************
Vorba de educație (14) - fiecare
Fiecare copil este valoros in felul lui și rostul școlii este să descopere acest lucru.
***********************
Vorba de educație (13) - imaginație
Intr-o școală bună, profesorii găsesc căi multiple de a dezvolta
imaginația copiilor prin desen, pictură, joc, story-telling, fotografie,
literatură, modelaj și nu numai. Pentru că ei știu că, dacă ”logica te
duce din punctul A în punctul B, imaginația te duce oriunde” (Einstein).
***************************
Vorba de educație (12) - prezent
Nu există curs, conferință sau întâlnire la care să particip și în care
să nu vorbesc despre necesitatea ca profesorii să cunoască domeniile de
interes ale copiilor/ studenților și să construiască învățarea
raportându-se la acestea. Altfel, există riscul ca lumile lor să nu se
întâlnească vreodată sau, cum zice M., să joace fiecare în alt film.
***************************
Vorba de educație (11) - interactivitate
Dacă orele de curs ar fi ca o pânză de Pollock (creative, interactive,
integratoare, provocatoare, variate, dinamice, interesante), ar fi mai
puțină plictiseală și lehamite de carte în școli și universități.
****************************
Vorba de educație (10) - autocunoaștere
Pe parcursul anilor de școală, copiii ar trebui să fie învațați să se
cunoască, să-și descopere propria persoană, sentimentele, potențialul,
ce știu să facă mai bine, ce le place, care le sunt slăbiciunile, ce au
de îmbunătățit și cum pot înlătura piedicile din calea dezvoltării
personale. Pentru că: ”He who knows others is wise.He who knows himself
is enlightened.”(Lao Tzu)
.*************************
Vorba de educație (9) - dragoste
De multe ori, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța,
acceptarea, compasiunea, într-un cuvânt, dragostea, de care au atât de
multă nevoie. Așa că, să o ascultăm pe doamna Eleanor Roosevelt:”The
giving of love is an education in itself.”
*************************
Vorba de educație(8) - afară
Când sala de clasă se mută afară - în grădina școlii, în parc, în pădure, pe câmp, e învățare durabilă, prin descoperire.
*********************
Vorba de educație(7) - grijă
Dacă în școală are parte de atenție și grijă, orice copil poate să strălucească.
**************************
Vorba de educație(6) - consultare
Din când în când, e important să ne întâlnim cu
elevii noștri, să ne consultăm cu ei și să îi întrebăm cu real interes și nu doar de fațadă și
pentru a mima democrația, ce nu merge în școala românească, în general,
și în școlile lor, în particular.
*****************************
Vorba de educație (5) - încredere
Când ai încredere în profesorul tău și profesorul tău are încredere în tine, a învăța devine, încet, încet,
o stare de bine.
*************************
Vorba de educație (4) - visul
Rostul educației este să te ajute să îți îndeplinești visul.
**********************
Vorba de educație(3) - o școală bună
O școală bună este aceea în care FIECARE copil progresează, în raport cu
rezultatele anterioare și mediul socio-cultural din care provine.
**********************
Vorba de educație(2) - învățare pe tot parcursul vieții
De la a transmite cunostințe, la a forma abilități de învățare pe tot parcursul vieții, e un pas mare, care trebuie făcut în școli până nu e
prea târziu.
***********************
Vorba de educație (1) - obiectivitate
Dacă vrem cu adevărat să progresăm și să schimbăm ceva în
educație, la orice nivel, e nevoie să ne autoevaluăm cu obiectivitate, ca să știm unde ne aflăm și ce avem de făcut pe viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu