Înapoi la manuale tipărite, în Suedia

 

Nu e fake news, e pe bune și știu că nu le place unora de la noi care tot promovează testele standardizate și o anumită companie, într-o lume în care evaluarea standardizată a fost un eșec și, prin urmare, s-a renunțat la ea în destule țări. 

 

Suedia are o ministră a școlilor pricepută, Lotta Edholm, care, în luna mai a acestui an, a scos din sistemul de învățământ strategia de digitalizare a școlilor, elaborată în 2022 de ministerul de la ei, pornind de la ideea că „oricâte beneficii ar aduce învățarea pe bază de tehnologii, aceasta nu poate înlocui cărțile.” 

 

În ultimii 15 ani, școlile din Suedia au renunțat la manuale tipărite și s-au umplut de tablete și table interactive, însă calitatea educației nu a crescut, ci, dimpotrivă, a scăzut, așa că, în acest an, au reevaluat și se reîntorc la manuale tipărite. Ministerul a prezentat recent studii și analize care menționează faptul că rezultatele Suediei la PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study) au scăzut, iar elevii care învață după manuale tipărite înțeleg textul mai bine și rețin mai ușor ideile principale decât cei care folosesc tabletele. Pe de altă parte, profesorii și directorii nu au posibilitatea să achiziționeze materiale digitalizate în școli. 

 

Pentru a reveni la manuale tipărite, guvernul suedez alocă 100 de milioane de euro, începând cu acest an și până în 2025, pentru a putea asigura „un manual pentru fiecare elev la toate disciplinele”.

E o schimbare majoră, pe care, personal, cred că o vor urma și alte țări ce vor rezona, probabil în curând, cu această decizie. Asta nu înseamnă că se renunță la tehnologii în învățare și în școli, ele fac parte din viața noastră, dar trebuie folosite cu măsură, așa cum atenționează mulți experți în educație.

 

Noi, în România, o ținem, în continuare, pe a noastră, ne încântă ideea de teste standardizate în școli, în loc să elaborăm standarde de evaluare pe discipline și să facem formarea profesorilor pe teme de evaluare. Nu avem discuții și analize serioase pe această temă, nu avem cercetare de specialitate, nu avem aplecare către colaborarea cu școlile, nu experimentăm împreună cu ele, e mai ușor (și ne ține și spatele acest lucru) să spălăm, prin tot felul de postări, imaginea șifonată rău a miniștrilor.

 

 Puteți citi mai multe AICI, AICI și AICI

Cum trec ideile pe lângă autorități

 

Doar un exemplu, pentru a vedea distanța.

Ministerul educației din Noua Zeelandă finanțează proiecte depuse de școli (în jur de $10,000 per proiect) în care acestea colaborează cu un creator profesionist pentru a organiza activități pentru copii în domeniul artelor vizuale, digitalizare, film, design etc., astfel încât elevii să aibă experiențe de învățare care le cresc starea de bine, le îmbunătățesc competențele de comunicare, colaborare și de gândire creativă și îi îndrumă către cariere din sectorul artistic și creativ.

Ce face ministerul? Au un site dedicat programului, primesc cererile de finanțare de la școli, au date cu creatori dornici să colaboreze cu școlile, liste de proiecte aprobate și studii de caz.

Este exact ce s-a propus ministerului de la noi în 2016, ca urmare a proiectului „Dă culoare școlii tale!”, pe care l-am coordonat. Era un set de recomandări de politici pentru scalarea programului la nivel național, care sunau așa:

- asumarea, de către minister, a coordonării programului la nivel național;

- dezvoltarea cooperării cu universitățile de artă pentru realizarea unei baze de date cu resurse disponibile – artiști, informații de specialitate (materiale utile, surse, costuri etc.), soluții de finanțare;

- concentrarea, pe o platformă online, a informațiilor despre resurse disponibile atât la nivelul instituțiilor publice, cât și din sectorul privat, inclusiv cel non-profit;

- desemnarea, la nivelul inspectoratelor județene și al municipiului București, a unor responsabili pentru facilitarea dezvoltării inițiativelor;

- comunicarea, via inspectorate, a informațiilor necesare pentru ca proiectul pilot să poată fi replicat în alte școli.

Cine știe prin ce sertar zace! Am fi putut avea un program național consistent de școli creative și prietenoase și în România. Așa, avem doar câteva sute, în cadrul campaniei mele #dăculoareșcoliitale

(vezi pagina de facebook), școli care și-au găsit singure resursele pentru a se transforma.

Toate ideile moderne și valoroase trec pe lângă autorități, suntem departe de lumea civilizată a educației.

Cel mai bun caiet de vacanță

Atât le-aș da copiilor din clasele I-IV de făcut în vacanță, să lucreze pe acest caiet și să citească ce vor. E un caiet excepțional, structurat pe câteva teme abordate crosscurricular, cu de toate pentru tema respectivă, și comunicare, și dezvoltare personală, și matematică și arte, cu exerciții creative și atrăgătoare, cât să le mențină copiilor interesul pentru învățare peste vară. Noria Anastasia îl adoră, ma bucur că există un astfel de caiet pentru toate clasele de primar și vreau să știți și voi de el, pentru că foarte rar dau peste un auxiliar bun. E o bijuterie.

15 idei pentru starea de bine a profesorilor

În ghidul despre acest subiect („Hai cu starea de bine în școală!”, Corint, 2021, 2022), pe care l-am elaborat pentru profesori, directori și părinți și în cursurile mele, spun că starea de bine a elevilor începe cu starea de bine a profesorilor și că este esențial ca profesorii  să vină cu drag la școală, să muncească cu plăcere și să aibă rezultate bune în lucrul cu copiii. Dar ce pot face școlile pentru asta?  

 În modelul de intervenție creat de mine ( AT Well-being Model for Schools) propun 15 căi de urmat, care nu necesită investiții și resurse nemaipomenite, ci doar bunăvoință, drag de educație și de copii. 

Modelul este creat pe baza experienței de profesoară, directoare de școală și expert și consultant în multe proiecte naționale și internaționale, a documentării serioase pe acest subiect și a elaborării de articole și a unei publicații cu această temă.

Prin urmare, iată ce consider că ar aprecia profesorii în școala în care lucrează pentru a fi într-o stare de bine (desigur, în afară de condiția principală, aceea de a fi plătiți corespunzător):

1. un mesaj de mulțumire, primit regulat de la conducere, prin care să îi fie apreciată munca.

2. o atmosferă de lucru bună în școală, astfel încât să vină cu drag și să muncească cu plăcere.

3. o buna repartizare a responsabilităților la nivelul  școlii, astfel încât fiecare profesor să facă ce îi place și la ce se pricepe.

4. o cancelarie altfel/ o sală de relaxare și o chicinetă.

5. cafea, ceai, fursecuri, fructe în cancelarie.

6. o cutie cu papetărie primită gratuit de două ori pe an.

7. mai puține ședințe și mailuri de la conducere și inspectorate.

8. sprijin pe plan profesional și emoțional de la director sau de la un coleg.

9. feedback regulat de la conducere și discuții colegiale despre activitatea sa.

10. prezența directorului în cancelarie, la pauza mare, să bea o cafea cu colegii, să îi întrebe ce mai fac și cum o mai duc.

11. sărbătorirea succeselor echipei de profesori.

12. mai mult timp pentru reflecție asupra propriei activități și pentru a observa și a monitoriza progresul copiilor.

13. mai puține sarcini consumatoare de mult timp și care, adesea, se dovedesc inutile.

14. consultare și flexibilitate în organizarea activităților.

15. cursuri de formare pe teme inovatoare și de educație modernă.

 

Succes!

De Ziua internațională a iubitorilor de carte

 

Pentru dumneavoastră, profesori și părinți, un cadou de Ziua Internațională a Iubitorilor de Carte, o cărticică de #vorbedeeducație, de fapt, 100 de texte scurte, scrise pe blog între anii 2014-2018. Sper să vă placă și să vă inspire, gând bun! 

https://publuu.com/flip-book/209378/503323/page/1 

Starea de bine în școală nu este distracție

 

Starea de bine a elevilor într-o școală nu înseamnă distracție și relaxare sau lipsa disciplinei și a regulilor, cum văd că, greșit, se chinuie unii să ne convingă. Înseamnă că fiecare copil este văzut, apreciat și valorizat, înseamnă că fiecare copil vine cu plăcere la școală și e motivat să învețe, înseamnă relaționare bună cu colegii, profesorii și părinții, înseamnă obstacole și piedici și greșeli, înseamnă sănătate fizică, mintală și emoțională.

Sunt multe provocări care împiedică atingerea acestor obiective, dar, cu efort, aplecare și migală, cu o strategie sau o politică a școlii pe acest subiect, putem aduce starea de bine în rândul copiilor, lucrând cu toată școala, într-un demers comun al profesorilor și părinților, venind cu intervenții complexe, la nivel macro, sau cu unele mici, dar cu impact mare. Pe blogul meu sunt multe astfel de idei, iar la cursuri vorbesc despre ele, de exemplu, crearea unui spațiu prietenos în clasă și în școală, implicarea elevilor în luarea deciziilor, utilizarea unor metode de lucru participative, înlăturarea anxietății dinaintea testelor și multe altele. De aceea, spun mereu că școlile care merg în această direcție aduc, sub umbrela stării de bine, schimbarea și transformarea organizațiilor în instituții de secolul 21, aduc, de fapt, atât de dorita reformă în sistemul de educație.

Mă gândesc că începe un nou an școlar în curând și că multe școli vor dori să aducă în clase și în cancelarii atât de necesara stare de bine. Pentru asta, vă aștept cu un curs revizuit și împrospătat, pe care îl livrez școlilor la cerere (inclusiv celor care au proiecte finanțate prin PNRR) și cu multe articole gratuite pe blog, cum este cel din linkul din primul comentariu.

(cartea a fost în vacanță, la mare, nu mai știu cine mi-a trimis fotografia, dacă o vede, să spună, mulțumesc!)

Mulțumiri!

 

Le mulțumesc celor de la TEDx Piața Unirii ED pentru că m-au invitat să țin un discurs în această toamnă despre starea de bine în școală! 

 

Din motive obiective, a trebuit să refuz, dar, dacă mă vor mai vrea și anul viitor, e posibil să accept în 2024.

Personal, cred că e o mare responsabilitate să ții un astfel de discurs, cel puțin din ce am văzut prin alte țări, ar trebui să vii cu o idee nouă și importantă plămădită chiar de tine sau cu rezultatele unei cercetări proprii de impact sau cu o inovație la care ai lucrat câțiva ani sau cu prezentarea unei cărți proprii, devenită deja reper în educație. Nu e deloc ușor.

Din #grădinaeducației, le doresc succes participanților din acest an, sper să avem ce învăța!

AI & viitorul umanității

 

Mă uit la ce știri de doi bani avem la televizor, când în lume se întâmplă lucruri esențiale, care ne afectează viața și planeta.

Am dat în această seară peste acest video cu un discurs al renumitului Yuval Noah Harari din aprilie anul acesta, despre inteligența artificială și nenumăratele provocări pe care le aduce. Harari spune că ”AI has “hacked” the operating system of human civilization.” A vorbit despre „potențialul inteligenței artificiale de a deveni prima formă de viață anorganică de pe planeta noastră și despre modul în care aceasta ar putea schimba însăși structura sau semnificația sistemului ecologic al lumii,” cu consecințe enorme asupra politicii, educației, economiei și culturii, asupra întregii civilizații umane.

Soluția propusă, cu care sunt perfect de acord, este ca utilizarea instrumentelor de AI să fie supusă reglementării în spațiul public, adică să facem noi regulile, înainte ca AI să le facă ea pentru noi toți.

E o temă de interes și pentru profesori, ne vom lovi, în curând, de impactul ChatGPT în educație și o să ne ia pe nepregătite.

 

 

 

https://youtu.be/azwt2pxn3UI

De ce schimbare în educație?

 

Aud directori, decidenți, experți și părinți care se plâng că mulți profesori nu sunt motivați să își schimbe modul în care predau și în care se relaționează cu elevii, rămânând cantonați într-un model depășit de vremuri, care nu mai dă rezultate în dezvoltarea pe plan academic și personal a copiilor.

Așa este, sunt destui profesori care nu înțeleg că e nevoie să se adapteze noilor cerințe și așteptări ale societății față de școală, dar, mă întreb, dacă aceștia au fost sprijiniți și învățați în vreun fel să își schimbe viziunea asupra învățării, să își transforme practicile de lucru cu copiii, să învețe metode noi, să aibă o înțelegere a ceea ce înseamnă învățarea în acest secol, să aibă o abordare modernă a lecției și să fie motivați să se schimbe.

Nu avem programe naționale de formare a profesorilor direcționate pe această temă, formarea inițială este incompletă, nemodernizată și cu foarte puține ore de practică, iar eforturile unor ONG-uri sunt nesemnificative și, de multe ori, sunt doar improvizații lipsite de consistență.

Prin urmare, se face puțin pentru a-i scoate pe profesori din modelul „merge și așa” și a-i convinge, cu argumente solide, de ce e nevoie de schimbare.

Din aceste motive, las aici, gratuit, pentru profesori, directori și părinți (și nu pentru furăcioși care iau de la alții și se dau apoi „experți”) prima bucată dintr-un curs mai lung, cea în care răspund la întrebarea „de ce schimbare?”.

 

https://www.facebook.com/tirca.anca/videos/6385817821506467?locale=ro_RO