Despre clasele în aer liber

                                 (photo credits: școala din comuna Altina, jud. Sibiu)

Exact în ultima zi din iulie, am lansat campania „Clase în aer liber în România” și am propus școlilor de la noi să amenajeze spații de învățare în aer liber, în curtea sau în grădina școlii, ca o soluție la lipsa de spațiu cu care s-au confruntat în pandemie, dar nu numai, căci statul afară e o soluție bună, în general, orele afară, în natură, fiind speciale, iar conceptul de „outdoor learning” fiind unul tot mai diseminat.

De atunci, există multe școli care au preluat ideea, astfel încât avem astăzi, în diverse locuri din țară, astfel de clase.

Așa cum am mai spus, aceste clase se pot realiza relativ ușor și  nu necesită cine știe ce cheltuieli. Se pot folosi paleți, trunchiuri tăiate de copaci, bucăți mari de piatră, paie, băncuțe mai vechi date cu soluții de protecție, scăunele sau lădițe din plastic  etc. , iar avantajele sunt destule. De asemenea, sunt școli care au construit pavilioane acoperite, care pot fi folosite și pe vreme urâtă. Se poate fixa și o tablă, pe un perete sau un gard la îndemână. Îi îndemn pe profesori să apeleze pentru ajutor la persoane din comunitate, părinți care se pricep la tâmplărie etc.

În principal, când se amenajează un spațiu de învățare în aer liber, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:

1. Să găsiți un loc potrivit, care să fie departe de surse de zgomot și să aibă umbră pe parcursul zilei.

2. Să aveți grijă ca obiectele pe care stau copiii să fie unele comode și ușor de mutat.

3. Să montați o tablă care să rămână în acel spațiu permanent, de exemplu, puteți să o prindeți într-un cadru de lemn sau pe un perete.

4. Să aveți un loc în exterior pentru a depozita diverse materiale de care au nevoie profesorii - hârtie, cretă, resurse pentru proiecte etc.; poate fi o mică magazie de lemn sau de plastic.

Avantajele unor astfel de clase sunt destule, iar printre acestea, aș aminti:

• păstrarea unei distanțe rezonabile între copii, spațiul fiind suficient de mare;
  
•  mai puține obiecte și suprafețe de atins decât în sala de clasă;
•  aerul curat în care stau copiii, în comparație cu sălile de clasă din interior, care trebuie ventilate corespunzător;
•  faptul că se pot desfășura ore de la diverse materii, lb. română, științe, desen, lb. străine, istorie, geografie etc., iar cei care au tablă, chiar matematică. Profesorii care au facut lecții în astfel de clase în aer liber, spun că au citit afară, au scris afară, au avut discuții interesante afară, au predate noi conținuturi afară, cam tot ce făceau în clasele din interior;
•  posibilitatea de a face diverse activități de genul brain breaks, inclusive momente de meditație/ mindfulness (am imaginea aceasta în minte, cu copii în grădina sau livada unei școli 😀);
•  e un mod altfel, care e atrăgător atât pentru copii, cât și pentru profesori.

Printre dezavantaje, aș enumera:

• imposibilitatea de le folosi pe vreme urâtă;
• faptul că necesită o programare a claselor care doresc să învețe afară;
• posibil, un management al clasei mai solicitant pentru profesori.
  

AICI aveți un mic ghid pentru amenajarea unor astfel de spații. Am început și eu să lucrez la unul, îl voi finaliza în funcție de timpul disponibil. Cel mai bun articol apărut la noi pe această temă este cel scris de fiica mea, Miruna Tîrcă, AICI.

Sper ca ideea să prindă în continuare și să avem tot mai multe clase în aer liber și la noi, așa cum există în alte țări. Majoritatea școlilor care și-au făcut astfel de clase sunt  AICI.

Școala Avram Iancu din Abrud, inv. Liliana Aurica Mursa

Câteva idei pentru managementul clasei

E un adevăr demonstrat de studiile de specialitate că un copil are rezultate școlare academice mai bune, dacă se află într-un mediu care are grijă de nevoile sale emoționale și sociale. 

Dacă, în această perioadă, suntem față în față cu copiii sau chiar online, cred că la fiecare oră ar fi nevoie să includem câteva activități, mici momente (dar foarte mari, dacă ținem cont de rolul și de impactul acestora!), care să îi (re)conecteze pe copii, să îi facă să simtă că sunt parte a unei comunități în care le place să fie. 

Sunt sigură că mulți profesori fac acest lucru, dar am găsit la Edutopia câteva idei în acest sens, sunt ușor de preluat și de folosit în managementul clasei:

 

👪Primiti-i pe copii cu un salut specific la intrare, cu diverse gesturi specifice clasei, cum am văzut prin diverse filmulețe.

💦Nu începeți ora brusc, ci acordați copiilor câteva minute de conversatie nonacademică, în care fiecare să vorbească despre ce a mai făcut, ce s-a mai întâmplat, despre noutăți din viața sa sau a familiei, așa cum facem și noi, adulții, când ne simțim bine cu cineva.

💃Pe toată perioada lecției, aveți în vedere să organizați tot felul de activități de reîncărcare a bateriilor, de „brain breaks”, cum li se spune, precum: momente de mișcare a corpului, un joc, un cântec, câteva minute de meditație și focalizare pe respirație (mindfulness) și multe altele, voi știți mai bine, creativitatea e la voi. Gând bun!

Despre tezele din acest semestru

Ieri, MEN a menționat posibilitatea ca elevii să nu mai dea teze în acest semestru. Este un subiect care va naște controverse și e, din nou, foarte târziu pentru a se lua o decizie agreată de către toți factorii implicați, ținând cont că mai este doar o lună până când școlile încep să se organizeze pentru acest mod de evaluare sumativă. Dincolo de discuția dacă acest sistem de teze, adânc înrădăcinat la noi, este unul eficace sau nu, care ar trebui continuat sau nu în viitor, ne aflăm în situația de a se lua o decizie într-o perioadă de pandemie necontrolată, când aceste hotărâri sunt greu de luat.

Aș fi în favoarea tezelor în acest semestru, dacă mă gândesc că:

👍 e nevoie să intrăm, încet, dar sigur, în ritmul normal de școală, care înseamnă și rigurozitate, respectarea unor planificări și a unor regulamente (by the way, tezele sunt menționate în ROFUIP), iar pe timp de criză, recomandările pentru instituții sunt de a fi organizate și a acționa disciplinat;

👍tezele au rostul lor în învățare - de recapitulare a materiei, de evaluare a ceea ce și-au însușit elevii, de acomodare cu cerințele unui examen etc.

Aș fi împotriva tezelor, dacă mă gândesc că:

👎40% dintre copiii din zonele rurale nu au făcut școală online până acum;

👎foarte mulți copii nu au device-uri pentru a participa la orele din scenariul roșu, iar tabletele promise întârzie;

👎nu am văzut nicăieri, în nicio școală sau la niciun profesor (asta nu înseamnă că nu există!) planificări pentru recuperarea materiei din sem. al II-lea al anului școlar trecut, iar la multe discipline conținuturile din acest an se leagă de ce s-a făcut anul trecut;

👎sunt peste 3000 de școli în scenariul roșu, iar numărul lor va crește în perioada următoare;

👎nu ai, practic, cum să dai teză online, din motive lesne de înțeles, parcă văd cum circulă sau se caută răspunsurile acasă la eventuale teste date online.

În legătură cu ideea de a schimba modalitatea de a alcătui subiectele la teză (eseu la lb. română, cum s-a sugerat), nu o consider una care va funcționa, pentru că, dacă schimbi modul în care faci evaluarea, trebuie să schimbi și modul în care faci predarea, ceea ce nu s-a întâmplat.

Sper ca, până la urmă, decizia care se va lua să fie una agreată de cei mai mulți elevi (trebuie întrebați neapărat și ei!) și profesori, iar consultarea să fie una reală, amplă și făcută cu bună credință, nu doar pentru imagine.

Vorba de educație - inspecții online??

Și eu am promovat ideea monitorizării pe care să o facă inspectoratele, pentru a ști cum stăm cu școala în această perioadă grea și ce putem face mai bine, dar, până la (recent anunțatele) inspecții școlare online, e drum lung. 

Cred că în această perioadă profesorii nu trebuie inspectați și evaluați, ei au nevoie doar de sprijin, coaching și îndrumare prietenoase, care să vină atât de la directori, cât și de la inspectori. 

Și, cum am mai spus deja într-o altă postare, dacă aș fi director sau inspector, m-aș transforma într-un adevărat prieten al profesorilor și i-aș întreba în fiecare zi dacă sunt bine, dacă e totul în regulă la ei acasă, dacă pot să îi ajut cu ceva. Pentru o (atât de necesară!) stare de bine în școală.

Școala online, comunicare și feedback

Știu că e greu, chiar foarte greu, dar școala online nu înseamnă că transmitem cunoștințe pe bandă rulantă, că ținem prelegeri sau dăm multe materiale scrise, ci înseamnă interactivitate, implicarea copiilor în proces și formarea unei comunități de învățare, în care profesorul și elevii învață împreună, unii de la alții, împărtășind aceleași valori și interese. A fi conectați online nu înseamnă doar că ne vedem și ne auzim cu elevii, a fi conectați cu adevărat înseamnă, printre multe altele, cel puțin aceste 2 lucruri:

 

 

 

1.     Crearea unei conexiuni personale cu elevii, aceștia să vă simtă că sunteți acolo pentru ei – fiți atenți la tonul vocii, la modul de adresare, zâmbiți, aveți umor, relatați povești și întâmplări  personale din viața de familie sau legate de hobbiuri, comunicați prietenos , cu mesaje personalizate pentru fiecare copil. Folosiți icebreakers, puzzles și jocuri ca momente de relaxare și gândiți proiecte amuzante, de artă sau de științe.

2.     Oferiți  sprijin și feedback în mod constant, întrebați-i pe copii ce activitate le-a plăcut, creați momente de reflecție asupra a ceea ce au învățat, focalizați-vă nu atât pe conținut, cât pe proces, vorbiți despre cum și de ce au învățat, sunați-i pe cei care nu au înțeles și întăriți ce s-a predat la ora online.

Gând bun!

Dacă ești director de școală

 Dacă ești director de școală, în aceste vremuri grele cred că nu trebuie decât să fii om și colegii să te simtă că ești în școală pentru ei. 

Pentru că ești manager și lider și ai în plus ceva care te-a adus în această poziție, lasă la poarta școlii orice tendințe autocratice și fii tu cel mai puternic din cancelarie, comunică cu profesorii și elevii tăi cât poți de bine, întreabă-i ce mai fac, cum o duc, dacă au probleme și cu ce îi poți ajuta. 

Nu-i chinui pe colegi cu tot felul de sarcini și activități, nu-i întoarce de o sută de ori să refacă un lucru, așa cum am văzut că ne dădea exemplu de „bună practică” o directoare într-un webinar zilele trecute. 

Pe timp de pandemie, nu este momentul să le complici viața colegilor, nu îi ține în întâlniri și ședințe stresante, ci adu în școală o atitudine pozitivă, respect și bunătate și liniște și încredere și claritate și emoții. Adică, o stare de bine în fiecare zi. Gând bun!

Starea de bine în era digitală

Tocmai a apărut și o recomand profesorilor, directorilor și decidenților. Este despre cum se armonizează educația cu starea de bine și tehnologiile digitale și despre cum putem avea copii sănătoși și fericiți în aceste vremuri. Poate fi citită aici:  https://read.oecd-ilibrary.org/education/education-in-the-digital-age_1209166a-en#page12.

 

După o lună de școală

Azi avem o lună de școală. Sub 4% dintre școli sunt în scenariul roșu, iar numărul crește în fiecare zi.

E bine că sunt multe școli care s-au organizat cu responsabilitate, în care regulile au fost respectate, în care este curățenie și se respectă normele.

E bine că sunt școli în care copiii au învățat și în aer liber și m-am bucurat să-i văd la ore în curtea sau grădina școlii sau în livada sau pe dealul din apropiere.

E bine că am văzut mulți profesori care „și-au intrat în mână” și fac ore creative și moderne, fie față în față, fie online.

Nu e bine că sunt școli, unele chiar colegii de renume, care nu au asigurat distanța necesară între bănci.

Nu e bine că sunt și profesori care nu poartă mască.

Nu e bine că nu au venit tabletele pentru copiii care nu au cu ce să învețe, e chiar o problemă.

Nu e bine că sunt foarte puține școli în care se face învățare hibridă de calitate, deorece cele mai multe nu au aparatura necesară, care să permită și elevilor de acasă să urmărească ce se predă și să fie implicați la lecție.

Nu e bine că nu am văzut nicăieri niciun interes pentru recuperarea materiei, vreun anunț oficial, niște date cu câți elevi trebuie să o facă, vreo planificare, ceva.

Nu e bine că nu avem mecanisme de monitorizare a ceea ce se întâmplă în școli, nu avem un site național pe care să urmărim zilnic date referitoare la educație, nu avem raportări oficiale ale inspectoratelor, cu număr de cazuri pe județe, cu câte școli au ce le trebuie pentru învățare hibridă, cu ce probleme există, cu exemple de bune practici etc.

Nu e bine că sunt mulți părinți care nu respectă regulile de distanțare și de purtare a măștii atunci când își așteaptă copiii în fața școlii.

Nu e bine că în afara școlii mulți elevi nu respectă nici ei regulile.

Oricum, profesorii sunt de o lună în prima linie și nu cred că au nevoie în primul rând de critici, ci de sprijinul directorilor, al părinților și al întregii comunități. Sănătate, gând bun! #vorbadeeducație

De Ziua Internațională a Sănătății Mintale

A început școala de o lună și nu e deloc ușor pentru profesori. A îți păstra cumpătul și echilibrul emoțional în aceste vremuri este o provocare serioasă pentru profesori, fie că lucrează online, fie că sunt în clase. De Ziua Mondială a Sănătății Mintale, vă doresc sănătate a minții și a trupului, curaj, reziliență, încredere și putere de a face școală bună în fiecare zi! Gând bun!

Nobelul pentru literatură 2020

 

Nu e o luptătoare, nu încearcă să ne convingă de nimic. E doar o voce care explorează lumea și sufletul omului cu mult firesc. 

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit unei profesoare de engleză de la Yale University, New Haven, Connecticut, Louise Glück, pentru "her unmistakable poetic voice, that with austere beauty makes individual existence universal”. 

Aproape că m-am regăsit în poezia Snowdrops/ Ghioceii, așa stau și eu primăvara în grădină, privindu-i și mirându-mă că iar au ieșit, ei știu de unde și cum, să ne anunțe că o luăm, din nou, de la capăt.

Un colț de liniștire

cre

 

Am vrut de mult să prezint acest exemplu de bună practică, pe care l-am întâlnit în multe școli din străinătate. Colțul de liniștire/ calmare, peace cornerul într-o clasă, este un puff sau un scaun sau o pernă sau orice altceva pe care un copil poate să stea pentru câteva minute, pentru a fi cu el însuși și a se calma.

Copilul se duce singur acolo sau îl trimite profesorul. Are acolo confort, perne si jucării, tot ce ii trebuie pentru a se liniști. Este timpul lor si spatiul unde un copil își gestionează propriile emotii:

- reflectează la ce l-a supărat;

- dacă are nevoie de ajutor, il cere;

- se reîntoarce la grup când e OK, peste câteva minute.

Unele scoli au un astfel de colț in toate clasele, uite una:

 

 

(photo credits: Edutopia)

Azi, de Ziua Profesorului

 Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, reamintesc că e nevoie să avem ÎNCREDERE în profesori. Sunt o categorie greu încercată în această perioadă, sunt în prima linie în fiecare zi și asta nu e puțin lucru. Nu știu câți dintre noi am face asta. Sper ca pandemia să aducă mai mare respect și prețuire pentru acești oameni forțați să se reinventeze peste noapte și să schimbe aproape complet modul în care lucrează. Nu a fost și nu este ușor deloc. Știu că cei mai mulți s-au străduit și se străduie în continuare să își facă meseria cu responsabilitate, sacrificiu și drag de copii, deși condițiile de lucru sunt grele. Sunt cei care excelau și înainte de pandemie. Știu că există și unii care nu o fac și găsesc pentru asta o mie de scuze. Sunt aceiași care nu făceau mare lucru nici înainte de pandemie.

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, reiau ce am spus cândva și le doresc profesorilor să intre la ore cu mult MEȘTEȘUG, dar și multă SIMȚIRE, cu ”art and heart” la un loc, cum spun englezii. Le doresc să aibă puterea, timpul necesar și starea de bine pentru a le arăta tuturor copiilor cu care lucrează că le e drag de ei, că le pasă de ei și că încearcă să le înțeleagă problemele de tot felul pe care ei le au, poveștile lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea. Uneori, profesorii nu știu să facă acest lucru, pentru că nu au fost pregătiți pentru asta. Alteori, presați fiind să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze, FIECARE în ritmul și în felul lui.

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, spun, din nou, că schimbarea în educație are un singur nume: DRAGOSTE.

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, zic că, dincolo de „simțire”, e foarte important și ”meșteșugul”, contează stilul și metodele de predare, ieșirea din modelul de lecție ”profesorul scrie pe tablă sau vorbește și elevul notează” și crearea unui cadru de învățare în care copiii colaborează, investighează, descoperă și învață făcând lucruri. Sau înseamnă ieșirea din modelul ”nu e admis să greșești, copiii ascultă, memorează și vânează note, regulile sunt foarte stricte și învățarea nu e personalizată” și mutarea accentului pe un format de lecție în care se lucrează diferențiat, în care a greși înseamnă a învăța, în care copiii creează, în care se acceptă opinii, se adresează întrebări şi există răspunsuri şi soluţii alternative, şi nu „căi optime unice“. Înseamnă să învățăm să fim ÎMPREUNĂ în școală, să avem scopuri comune și  să  ne sprijinim reciproc pentru a le atinge. 

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, îți spun că meșteșug înseamnă și că ești un profesor receptiv la rezultatele diverselor studii și cercetări și că îți depășești rutina și propriile prejudecăți, pentru a gândi mai profund și mai creativ la ceea ce ai putea să faci mai bine pentru elevii tăi. În fiecare zi, mai bine.

Gând bun tuturor profesorilor din România!

 

World Teachers’ Day 2020

 

În 2020, World Teachers’ Day/ Ziua Educației are ca temă “Teachers: Leading in crisis, reimagining the future”/ Profesorii: lideri pe timp de criză, reinventând viitorul. Este un 5 octombrie mai plin de semnificații ca oricând, în vremuri în care pandemia a adăugat alte provocări importante unor sisteme de educație deja cu probleme. Este o zi despre profesorii care au făcut și fac educație la distanță, care îi sprijină pe copiii vulnerabili, care au redeschis școlile și fac ca răul adus învățării să fie cât se poate de mic. Este o zi despre rolul profesorilor de a forma copii rezilienți și de a construi viitorul educației. 

 5 octombrie, Ziua Mondială a Educatiei este, de fapt, ziua profesorilor din fiecare colț de lume. Iată câteva idei de activități (UNESCO) pentru cine vrea să-și arate dragul de profesori. Ce-ar fi dacă, în aceste vremuri grele, când profesorii sunt în prima linie:
- le-am trimite niște mesaje și felicitări?
- am face o vizită la școala unde am învățat?
- am invita la discuții un profesor renumit din zonă să ne povestească despre viața/ experiența lui/ei?
- ne-am aminti de un fost profesor al școlii și i-am da un telefon?
- am face un banner cu „mulțumesc” în mai multe limbi și l-am afișa în clasă/ școală?
- am da un telefon sau am scrie un mesaj unui fost profesor care ne-a inspirat și ne-a influențat alegerile în viață?
- le-am pregăti profesorilor noștri din școală mici surprize care să le facă plăcere?
- am sta de vorbă cu profesorii noștri în mod informal, despre ce ne mai place și ce preocupări mai avem?

Dar sunt sigură că voi aveți idei și mai provocatoare🙂. Succes! La mulți ani!

 

 

Pentru profesori, de Ziua Educației 2020

 

(photo din arhiva personală, prin anii 2000, profesoară și directoare de școală, cea din mijloc, cu ochelari; în acea perioadă, școala era recunoscută ca cea mai modernă și inovatoare din țară)

 

Am dat peste un text care merita să ajungă aici, pentru că asta e ce ne trebuie în aceste vremuri grele. La mulți ani, sănătate și gând bun profesorilor din România!

„Putem cu toții să fim de acord să le dăm profesorilor mărinimie, și nu supărări în aceste momente?

Ai aplaudat pentru lucrătorii din domeniul sănătății. Te-ai înveselit pentru primii care au răspuns. Ai dat bacșiș chelnerițelor, casierilor, funcționarilor.  Acum, un alt grup din prima linie merită mărinimia ta. Profesorii din toată țara se întorc la școală. În fiecare dimineață, întră pe uși, cu măștile pe fețe sau apasă pe parolă pentru a vă conecta. Mame, tați, vă rog ... dați-le mărinimie, nu supărări.

Doar ca să știi…

Și-au  petrecut vara întrebându-se și îngrijorându-se despre cum ar putea arăta noul an școlar. Au citit fiecare articol despre școlile din alte țări. Au studiat graficele COVID, au urmărit focarele, au sperat să vadă curba aplatizându-se. Și-au urmărit e-mailurile și rețelele de socializare pentru indicii despre ceea ce urma să vină. Dar, spre deosebire de alți ani, nu au putut folosi vara pentru a planifica nimic, pentru că nimeni nu știa cum se va desfășura totul. Așa că și-au ținut respirația și au așteptat cu nerăbdare vești.

Doar ca să știi… 

Când a venit vestea, a venit greu, rapid și brusc. Pe măsură ce vara trecea, sălile de clasă au fost deschise sau programele de calculator au fost deschise pentru instruire online, oferindu-le profesorilor o zi sau două, fără a-și cunoaște încă sarcinile, pentru a-și pregăti spațiul de lucru. Pune plastic peste toate rafturile. Acoperă panourile cu materiale care pot fi șterse. Sortează materialele de învățare în saci individuali. Separă băncile  în cât mai multe spații mici. Află cum să pivotezi instrucțiuni dinamice în Canvas sau Google Classroom.

 Doar ca să știi…

Profesorii au aflat cu o zi sau două înainte ca școala să înceapă la ce clasă vor preda, online sau personal. O zi sau două pentru a procesa veștea că școala era acum online sau față în față sau ambele! O zi sau două pentru a vedea listele cu elevii clasei și a realiza că, odată cu clasele schimbate, pe măsură ce unii elevi au rămas acasă, orelor au crescut. O zi sau două pentru a citi nume, a le scrie pe etichete, a le transforma în Bitmojis, a le pune pe bănci, a le conecta la Canvas sau Classroom.

Doar ca să știi…

Profesorii nu s-au înscris pentru a fi lucrători de prima linie; la fel ca și vânzătorii de la alimentara, aceștia au fost împinși în acest rol cu ​​puțină pregătire. Dar ghicește ce? Vor să-l joace cu succes! Abia așteaptă să-și întâmpine elevii, fie sub mască, fie sub camera web. Vor dansa cu Baby Shark, vor învăța whoa și vor zâmbi  până la urechi la prețioșii lor copii. Vor normaliza școlarizarea în vremea pandemiei. Și o vor face cu pozitivitate și pizzaaa!

Între timp…

Vă rog, dragi părinți, mărinimie, nu supărare. Profesorii au nevoie de timp chiar acum. E timpul să răspundeți la toate e-mailurile, să planificați toate lecțiile, să ajungeți la toți copiii. E timpul să procesăm acest mod cu totul nou de predare. E timpul să respirați, să vă uitați în jur și să spuneți: „Am reușit”.

Copiii dvs. vor cunoaște un nou mod de a face școală, care este distractiv, dinamic, captivant și unic, deoarece profesorii se vor face tot posibilul pentru a face acest lucru, așa cum au știut să facă întotdeauna.

Între timp…

Noi părinții, trebuie să le asigurăm spatele. Mărinimie.”

 

(Bored Teachers)