TIMSS 2015, azi

Calde! Azi dimineață au fost date publicității rezultatele testelor internaționale TIMSS 2015 (Trends in International Mathematics and Science Study). De 20 de ani, ”tigrii asiatici” sunt cei mai tari la matematică. Pe lângă rezultate, în raport sunt și câteva constatări care ne dau un pic de speranță despre ce se întâmplă în educație la nivel mondial:
- s-au schimbat curricula la științe, sunt țări în care se studiază discipline noi, precum știința pământului și știința vieții;
- aproape tuturor elevilor de clasa a 4-a le place la școală :);
- diferențele de gen s-au micșorat;
- școlile sunt locuri mai sigure și mai bine organizate și
- profesorii sunt mai multumiți de jobul lor.

Toată informația despre TIMSS 2015 este disponibilă aici.

Vorba de educație - ce mai spun adolescenții

Mi-a plăcut și nu mă miră că 76% dintre adolescenții chestionați de UNICEF România (împreună cu Consiliul Național al Elevilor, ce frumos!) consideră ca prioritate accesul la o educație incluzivă de calitate. M-am întânit zilele trecute cu elevi de liceu în cadrul unui exercițiu de planificare strategică participativă și cam asta spuneau și ei că își doresc - o relație mai bună și mai deschisă cu profesorii, bazată pe respect, fără favoritisme și fără jigniri; ore mai atractive și metode de predare mai moderne și mai interactive, în care să fie valorizați toți copiii, în care să se lucreze diferențiat, în funcție de nevoi specifice și particularități de învățare și dezvoltare. Adică o școală mai deschisă și mai prietenoasă (rezultatele sondajului aici).  

Revin

surs foto: valentinagurarie.wordpress.com

Revin cu mulțumiri pentru că mă citiți, dar și cu rugămintea să mă și citați când preluați informații,  fragmente și idei de pe acest blog. Le văd, le aud, le citesc pe facebook, „plagiatul acela subtil, copierea aceea deghizată”... până și stilul de adresare (ușor reflexiv, plecând de la experiențe proprii, cu o poză relevantă atașată la text)  a fost preluat, vai, doamna expert în educație din Iași, se poate?!

Dimineață la Pucioasa - pe la 9.30, când se topește bruma-n soare

Vorba de educație - să le (ne) dăm timp

foto credits - pagina de FB a Richard Cohen s Zen and the Art of Early Childhood Education

Cred că mulți dintre cei care lucrăm în educație avem o problemă cu asta, la clasă, în școală, la universitate, în programele și proiectele pe care le derulăm. Ne grăbim în toate, ne presează programa, directorul, deadline-ul, olimpiada, testarea, examenul, să fie multe activități, multe conținuturi, multe teme pentru acasă, multe proiecte, multe de toate. Ca să le dăm copiilor mai mult timp să se dezvolte în ritmul propriu, ar trebui să învățăm noi, ca educatori și ca părinți, să nu mai gonim prin viață, să facem mai puțin, dar să observăm, să reflectăm și să ne bucurăm mai mult de ceea ce am realizat. Să le (ne) dăm timp!

De bine despre starea de bine

Când a citit ce i-a scris învățătoarea pe bancă, i-a fugit toată teama de  ”testare”. Un mic exemplu despre cum să creăm în școli „starea de bine” (well -being)  a copiilor (foto credits: Woodbury City Public Schools)

Numai de bine despre ”starea de bine” . Pentru că educația nu mai este doar despre performanțe academice și rezultate la examene, ci și despre copilul care are nevoie să se dezvolte ca ființă umană complexă.

Despre starea de bine în școli se vorbește  în lume de ceva ani și  sunt multe și definițiile, și abordările. Modelul creat de Konu și Rimpela (School Well-being Model, 2002) este folosit în multe țări și împarte ”starea de bine” dintr-o  școală în 4 categorii: condițiile de lucru ( referitoare la mediul fizic școlar, hrană, servicii de asistență medicală, consiliere  etc.), relațiile de tot felul (profesori-elevi, elevi-elevi, profesori-părinți etc.), modul  în care elevii își dezvoltă potențialul  și primesc feedback și încurajare și starea de sănătate fizică și mintală. 

În principal, a asigura starea de bine a unui elev  înseamnă  a-l face să se simtă fericit la școală, să fie mulțumit de el însuși și de relațiile cu cei din jur, să se simtă că are un rost și un loc al lui în comunitatea școlară. În textele de politici educaționale australiene se menționează  că un elev  se află într-o stare de bine dacă relaționează, are succes și  evoluează, înflorește (connect+succeed+thrive). La englezi, starea de bine este asociată cu  sănătatea emoțională  și există atunci când  se constată la copii existența unei  game variate  și echilibrate de sentimente și trăiri -  încredere, deschidere, bucurie, calm, grijă și atenție față de alte persoane.

Dacă e mai ușor să definim starea de bine, mai greu e să-i  facem loc să se întâmple la școală, și nu oricum, izolat, pe la anumite ore de curs și pe la unele clase, ci  la nivelul întregii școli ( a whole -school approach). Vorbim în acest caz de viziune managerială și deschidere pentru a aborda astfel de aspecte,  de planificare strategică și de o țintă în PDI care să se operaționalizeze în toate planurile de comisii și departamente, nu doar pe hârtie, ci și în practica de la clasă. O școală care este interesată de starea de bine a elevilor săi are un etos în care este valorizată diversitatea,  pune accent și pe învățarea socio-emoțională,  colaborează foarte bine cu părinții și, mai ales, are  profesori  care sunt ei înșiși într-o ”stare de bine”.  

 

Pentru a avea elevi într-o stare de bine, recomand implicarea lor în luarea deciziilor, multe acțiuni antibullying, analiza modului în care se face evaluarea pentru a o transforma în una prietenoasă, volum redus al temeleor pentru acasă, cunoașterea și dezvoltarea pasiunilor și intereselor etc. În imagine avem doar o mică idee de cum să diminuăm anxietatea copiilor înainte de teste sau examene-un mesaj scris transmis de profesori, de genul, „avem încredere că vei da azi ce e mai bun în tine”.

Vorba de educație - NU

sursa foto - pagina FB a dlui Florin Palade

Aceste fișe de-a dreptul îngrozitoare sunt parte a unui concurs organizat de o editură de care nu a auzit nimeni, dar care a încheiat parteneriate cu multe școli din țară. E bine de știut că NU obligă nimeni școlile să participe la astfel de concursuri, iar învățătoarele ar trebui să fie mai atente la calitatea materialelor care ajung la copii, la ce tipuri de activități îi înscriu pe copiii cu care lucrează, ce auxiliare recomandă părinților (bine ar fi cât mai puține sau chiar deloc, sunt și alte forme de a învăța, mai relaxante și mai creative, în afară celor prin care copiii completează o groază de fișe și exerciții din caietele auxiliare).

Vorba de educație - grădini în școli

foto credits:  pagina de facebook a Royal Horticultural Society, postare din 16.11.2016 ( School Category Winner - Southill Lower School Garden Club la competiția Bat-friendly gardens)

Știu că altele sunt prioritățile, dar ce mi-ar mai plăcea să avem și noi mai multe cluburi sau cercuri de grădinărit sau chiar și un program național prin care școlile să își amenajeze propriile grădini și copiii să învețe câte ceva despre plante, flori și legume și cum să transforme cu mainile lor o bucățică de pământ, cum să pună semințe, cum să planteze și cum să culeagă roadele! Așa cum se întâmplă în foarte multe țări din lume, în care există programe educaționale cu acest specific (cu materiale informative, resurse video, curricula și toate cele ) sprijinite de ministere, universități, instituții de profil, ONG-uri, părinți și bunici.

Vorba de educație - să ne găsim propria Finlandă și să colaborăm

Într-un articol publicat săptămâna trecută, Michael Fullan zice că în educație nu putem împrumuta modele și că trebuie să ne găsim fiecare Finlanda noastră. Care nu ar fi neapărat despre standarde stricte, tot felul de masterate obligatorii și dezvoltare profesională cât cuprinde, ci ar fi despre încredere și autonomie acordate profesorilor și despre o cultură a colaborării care să se dezvolte la nivel de școală, locul în care profesorii și directori ar trebui să lucreze împreună, să învețe unii de la alții, să împărtășească ceea ce știu și ceea ce pot face bine pentru copii. Vorba lui, una mai veche, pe care, de mulți ani, o tot repet și eu pe la întâlniri și o transpun în proiecte: “Schimbarea în educaţie depinde de ceea ce fac şi de cum gândesc profesorii. E aşa de simplu şi totodată atât de complex.”

Ce zice monitorizarea CE

Azi CE a dat publicității Monitorul educației și formării 2016 cu rapoarte pentru fiecare țară și analize obiective, ca să știm pe unde suntem și ce ar fi de făcut. Pentru România, sunt menționate următoarele aspecte principale:

1.România își modernizează programa școlară în direcția învățării bazate pe competențe;

2. Părăsirea timpurie a școlii a continuat să crească în 2015 și are a treia cea mai ridicată valoare din UE. Elevii din mediul rural, din familiile sărace și romii sunt în special expuși riscului de abandon

școlar și de sărăcie educațională;

3.Este de așteptat ca participarea la învățământul preșcolar să crească în urma introducerii tichetului social pentru copiii din familiile sărace;

4. Ponderea absolvenților de studii superioare a crescut, astfel încât aceasta este în prezent foarte aproape de obiectivul național, dar este în continuare una dintre cele mai scăzute din UE, iar asigurarea relevanței învățământului superior pentru piața muncii este o provocare;

5. Calificările și programele de studii pentru educația și formarea profesională (EFP) nu sunt adaptate suficient la nevoile pieței forței de muncă, iar participarea adulților la procesul de învățare pe tot

parcursul vieții este cea mai scăzută din UE;

6. Deși s-au înregistrat unele îmbunătățiri, cheltuielile publice destinate educației continuă să fie foarte scăzute.

Interesant de comparat cu Raportul de monitorizare de anul trecut și de văzut ce măsuri s-au luat.

Vorba de educație - școala viitorului e ca ei

Văzută de elevii de la Colegiul „Ioan Socolescu” din București, singurul liceu de arhitectură din țară (ce copii talentați și cu bună creștere, ce profesoare bune și așezate pe valori!), școala viitorului e un loc care ar trebui să arate cam cum sunt și ei de fapt la această vârstă – greu de așezat într-o formă standard, îndrăzneți, surprinzători și creativi.

Expoziția a fost realizată la sediul World Bank Romania, cu ocazia evenimentului Open Day, 25 de ani de activitate în România.

Vorba de educație - Gardner, la mijloc

foto din arhiva personala

În 1983, uimea lumea cu teoria inteligențelor multiple și ieșirea din modelul „ai un IQ ridicat, ești inteligent” către cel de tipul ”fiecare e inteligent în felul lui”, unul muzical, logico-matematic, verbal-lingvistic, vizual sau interpersonal, intrapersonal, kinestezic sau naturalist ( prin 2000 se vorbea și la noi intens despre cum se aplică TIM în educație, se formau profesorii etc. - ce vremuri!). Azi, când educația înseamnă în cea mai mare parte citit+scris+matematica+programare și pregătire pentru un loc de muncă,  Gardner ne spune  că “I’m interested in what is between and most intrigued by the power of liberal arts to help us understand the human condition, our past, and our present conditions and trends.”
(  Un video cu viziunea lui Gardner despre educatie)