Schimbarea în educaţie necesită formarea la
nivelul şcolii a unei comunităţi
profesionale, care să permită instituţionalizarea practicilor
inovatoare şi creşterea performanţelor.
In şcolile în care
comunitatea profesională este una puternică, profesorii lucrează împreună,
dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele de la clasă și de pe la cursurile de formare la care participă, au aceleași credinţe şi valori,
colaborează şi fac eforturi comune pentru ca FIECARE copil să
progreseze.
Pentru ca în şcoală să se dezvolte o comunitate profesională puternică este
nevoie de anumite condiţii, care ţin atât de structuri (alocarea de timp
pentru întâlniri şi discuţii, existenţa unor spaţii în care profesorii se pot întâlni, asumarea de roluri şi responsabilităţi interdependente, proceduri de comunicare), cât și de resursele umane (relaţii bazate
pe încredere şi respect, prezenţa unor directori suportivi, practicarea unui management participativ).
O comunitate profesională într-o școală nu se creează peste noapte, este
nevoie de timp și intervenții bine planificate care să vizeze acest
scop, e ca un puzzle care se construiește pas cu pas.
În acest sens, din experiența mea de directoare de școală, le recomand
managerilor școlari următoarele:
· 👉 să aloce în
programul școlii timp pentru întâlniri şi discuţii despre situații întâlnite la
clasă sau în școală (de exemplu, noi ne întâlneam cu învățătoarele lunea, în pauza mare, la o cafea, pentru a vorbi despre ce aveam de făcut în săptămâna care începea);
· 👉să
instituționalizeze la nivelul colectivului de profesori practica împărtășirii
de experiențe, observării reciproce a unor lecții și furnizării de feedback ( noi aveam o activitate regulată numită „Arată și spune”, Show&Tell, o văzusem la o școală din UK -cine avea ceva deosebit de arătat colegilor îi invita la clasă și le arăta-putea fi o metodă pe care o utiliza cu succes, un proiect realizat cu copiii etc.);
· 👉să amenajeze spaţii
prietenoase în care profesorii se pot întâlni înainte sau după ore (chiar cancelaria poate fi un astfel de loc, dacă mai punem acolo o canapea, o masă rotundă etc.);
· 👉să aloce roluri
şi responsabilităţi interdependente, care să îi pună pe profesori în situația
de a lucra în echipă pentru a pregăti și derula activități sau pentru a elabora diverse
materiale;
· 👉să organizeze structuri
de comunicare, gen întâlniri regulate, poşta electronică, newsletter ( e de folos și un flipchart în cancelarie, cu informații și anunțuri despre ce se întâmplă în școală);
· 👉să dezvolte cu
colegii relaţii bazate pe încredere şi respect;
· 👉să organizeze
activități de dezvoltare profesională la care să participe toată echipa de
profesori ai școlii/ grupe de profesori;
· 👉să creeze oportunităţi
de socializare în școală și în afara ei (îmi amintesc că noi sărbătoream împreună diverse evenimente sau organizam o petrecere de Crăciun la care venea tot personalul școlii).
Succes!😊
(acest articol face parte din seria de idei mici pentru schimbări mari, care nu sunt vorbe și teorie, ci vin din experiența personală în domeniul educației, sunt încercate și au avut succes)
