Născută azi, Mammolina

S-a născut pe  31 august 1870,  dar viziunea Mariei Montessori despre educație și creșterea copiilor este mai actuală ca oricând. Să ne reamintim, deci:


”Pentru copii, nu e loc în casele din ce în ce mai strâmte ale oraşelor moderne în care se aglomerează familiile. În stradă nu e loc pentru că vehiculele se înmulţesc, iar trotuarele sunt înteţite de lume grăbită. Adulţii n-au timp să se ocupe de ei, căci sunt zoriţi de lucru şi pleacă de acasă, şi tatăl şi mama. Când nu se găseşte de lucru, mizeria îi târăşte şi pe ei, împreună cu adulţii. Dar şi în familiile de condiţiuni bune copilul bogat este exilat în camera copiilor, lăsat în grija unei persoane străine, plătite şi nu îi este îngăduit să intre în camerele rezervate pentru cei care i-au dat viaţă. Nu există refugiu unde copilul să poată simţi că sufletul lui e înţeles, unde activitatea lui să nu fie stânjenită.”

 ”Un test al corectitudinii unui proces de educație este fericirea copilului.”

”Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.”


”Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Așa că trebuie să-i învăţăm să se adapteze.”

”Cele mai importante daruri pe care le putem face copiilor noștri sunt rădăcinile Responsabilității și aripile Independenței.”

Ana citind copiilor

”Cred că, înainte de a le cere copiilor să citească şi de a ne da ochii peste cap că în ziua de azi nu mai citesc, ar fi bine să vedem dacă nu cumva le place să le citim noi. Da, şi când sunt mari şi ar putea singuri. Noi reuşim singuri să facem ce ne propunem? Nu cumva avem nevoie să simţim încrederea, dragul şi sprijinul altora?” (Ana Barton, scriitoare, citind copiilor în Parcul Carol, iulie 2015) 

sursa foto: pagina de facebook a autoarei

Profesori care inspiră

Cred că nu doar că e foarte bine să stăm de vorbă cu profesorii care reușesc, dar e important să audă și alții ce spun și să se inspire. Azi Lyon Terry, Profesorul anului 2015 în Washington:

”Meseria de profesor s-a schimbat în zilele noastre,  e mult conținut acum la îndemână și eu îi învăț pe copii să îl acceseze în mod inteligent.”

”Am șansa de a colabora cu colegii, stăm adeseori   de vorbă despre ce și cum predăm și asta se vede în rezultatele copiilor.”

”E important să dezvoltăm abilitățile socio-emoționale ale copiilor”

”Educația trebuie să fie relevantă pentru copiii noștri, trebuie să le schimbe viața.”

”Încep să predau din momentul în care am pășit pe poarta școlii, ca exemplu de conduită și de cum îi respect pe cei din jur.”

În prima zi de școală

”Încep fiecare an școlar transmițându-le copiilor o idee în care eu cred cu adevărat. Desenez o săgeată pe o bucată mare de hârtie, cu vârful în sus și către dreapta, pe care o numesc  ”Linia învățării”. Pun un punct mic jos la capătul săgeții și scriu ”naștere”. Apoi  pun un punct unde se află elevul meu de clasa a 4a, unul  mai sus pentru un absolvent de liceu și unul pentru mine, care e un pic mai sus, dar nu chiar în vârf și le spun copiilor: aceasta este traiectoria vieții voastre și veți călători în sus pe această linie în fiecare zi a vieții voastre.”(Lyon Terry, profesorul anului 2015 în Washington)

#activități pentru prima zi de școală

Intervenții artistice în spațiul școlii - Sibiu

Și uite-așa se mai colorează și mohorâtele clădiri de școli de pe la noi - Street Art Festival, Sibiu, august 2015. Și cum au știut ei, artiștii, de ce mai e nevoie prin școlile noastre: dragoste, curiozitate, minți libere!

În septembrie începem și proiectul ”Dă culoare școlii tale!”, care e un pic mai altfel, pentru că e vorba și de implicarea copiilor, de la faza de concept, până la finalizare.

Și da, bravo, pentru conducerile de școli care au fost receptive la astfel de colaborări. De jos în sus, acțiuni mici care contează.
                                                                                         (sursa fotografii:pagina FB a festivalului)

Scoala ”Nicolae Iorga”

Liceul ”Constantin Noica”

Scoala nr. 21

Sc Radu Selegean

Sc. 21

Scoala” Regele Ferdinand”

Scoala ”Nicolae Iorga”

 

Sc. Iorga

Howard Gardner, între TIM și Apps

Howard Gardner la Sinaia, 2011 - foto din arhiva personală

Interviul acordat de renumitul profesor și cercetător Howard Gardner publicației ”Teatri delle diversita” e un fel de trecere în revistă a teoriilor și rezultatelor cercetărilor sale, a cărților importante pe care le-a scris și a viziunii sale privind provocările actuale ale educației.

Dacă ne mai întrebam ce se mai aude de vestita teorie a inteligențelor multiple, aflăm că autorul ei crede că a reușit să schimbe ideea că există doar un singur tip de inteligență, că e sigur că în lume TIM este foarte cunoscută, dar că nu se merge întotdeauna în profunzime și uneori este prost aplicată (ce s-a întâmplat și la noi, de fapt). 

Și, legat de TIM, un citat care ne dă de gândit și ne mai aduce cu picioarele pe pământ:

”In the United States, if you ask teachers, “Are there children whom we should call ‘gifted?”, many if not most will say ‘No.’ That’s the politically correct answer.”

Pentru că și noi vedem cum distanța dintre departamentele de cercetare și școli se tot adâncește, Gardner ne reamintește că din turnul de fildeș în sala de clasă coboară doar acele teorii care sunt formulate simplu și atrăgător, care nu necesită costuri mari de implementare și care găsesc ”traducători” care să îi ajute pe profesori să folosească respectivele teorii.

Despre prietenii săi din Reggio Emilia și ale lor ”100 de limbaje ale copilului,  numai de bine, Gardner considerând că au o abordare foarte potrivită pentru vremurile din ziua de azi.

Ne explică pe scurt, cum se pot introduce adevărul, frumosul și bunătatea ca valori principale în școli și ce înseamnă etic, excelent și entuziasm când vorbim de lucrul bine făcut.

Că nu mai putem să facem față unei lumi complexe și în continuă transformare fără cele 5 minți pentru viitor știam, că ne-a povestit pe larg despre asta într-o carte întreagă. Cât despre  diferența dintre  ”app-dependence” și  ”app-enablement”,  aici  e de aprofundat și de citit The App Generation, pentru că despre asta e vorba și ne privește aproape pe toți.

(sursa:aici)