Despre educație și nu numai - lecții de la Solomon Marcus (13)

foto din arhiva personală

Despre școala ca o federație de discipline

„Scoala este conceputa ca o federatie de discipline, fiecare mai degraba o intreprindere pe cont propriu decat una in interactiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livreaza un bagaj de cunostinte concretizat in programe, manuale si alte instrumente, cautand sa amplifice mereu si mereu prestatia elevilor. Scoala este in primul rand a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicalistilor si prea putin a elevilor.”

Despre tema pentru acasă

„O continuare fireasca a schizofreniei din manuale. Fiecare profesor propune o canttiate imensa de chestiuni pentru a fi tratate acasa, habar nu are de faptul ca ceilalti profesori fac ceva similar si toate se strang pe lista de obligatii scolare ale copiilor, obligatii care contribuie la starea sa de incordare psihica, de depresie si stres. Evident nu le poate face pe toate, este in situatia complexului dublei legaturi studiat de scoala de psihoterapie de la Palo Alto, California, complex devenit intre timp un semn distinctiv al scolii romanesti: sa faci in acelasi timp doua lucruri care se exclud reciproc.”

(întreg articolul aici)

Vorba de educație - top 10 pentru 2020

Dacă îmi amintesc că acum vreo 15 ani mergeam la poșta din oraș să trimit un fax, care era cel mai rapid mod de comunicare pe vremea aceea, iar azi aproape că nu mai putem funcționa din punct de vedere al profesiei fără smart phone, parcă îți vine să crezi ce spune raportul Future of Jobs  al World Economic Forum, dat publicității acum o săptămână - că prin 2020  vom avea a 4-a revoluție industrială și mulți roboți și altfel de companii și multe schimbări pe piața muncii.

Știam că se estimează că 65% dintre copiii care intră acum în școala primară  vor ajunge să aibă joburi care nu există astăzi. Aflu din chartul WEF cu top 10 abilități cerute pe piața muncii în 2020 că ar trebui să îi învățăm pe copii, în primul rând, să rezolve probleme complexe, să gândească critic și să fie creativi ( iar îi dăm dreptate lui Sir Ken Robinson, creativitatea a urcat pe locul 3!). Și mă întreb când și cum  o să începem să facem și noi asta prin școli. Că oricum e prea târziu. 2020 e doar peste patru ani.

Vorba de educație - clase flexibile

Aici nu mai e cu ”stai in banca ta”  și ”treci la locul tău”. Pentru că  nu mai sunt - nici ”banca ta”, nici ”locul tău”. Stă copilul unde vrea și unde  se simte mai bine – pe canapea, pe jos, la masă, în fotoliul din colțul de lectură . Și profesorii zic că transformarea spațiului  a crescut motivația pentru învățare. Clase flexibile ( adică nu încremenite - imaginea  aceea cu șiruri de bănci  și cu o catedră în față de care nu mai scăpăm).

”Flexible classrooms are learning spaces designed to encourage student interaction, to engage them with active learning techniques and thereby create the opportunity for retention and transfer of knowledge and deeper learning.”

(via Edutopia)

Dezbatere de jos în sus

foto din arhiva personală - ghioceii din grădină, azi, cu speranță

Președintele ne invită la dezbatere pe noi toți, cei de la firul ierbii. Bine așa, de jos în sus, mă bucur, parcă mi-a citit blogul :)):

”Domeniul educaţiei şi cercetării are nevoie de un plan pe termen lung, care să asigure vizune şi sustenabilitate, plecând de la un larg acord social. Deciziile nu mai pot fi luate sub o presiune de moment, prin reforme realizate în pripă sau fără studii de impact  Dezbaterea Naţională pentru Educaţie şi Cercetare, iniţiată de Preşedintele României, se bazează pe o abordare nouă, inclusivă, de jos în sus, care pleacă de la nevoile societății și de la bunele practici existente. La această dezbatere sunt invitaţi să participe toţi actorii din societate, de la ONG-uri și experți,de la şcoli şi universităţi la profesori și elevi, părinți și angajatori, de la cetățeni la autorităţi publice.”

(sursa:  aici)

Sistemul suntem noi

O vorbă de-a lui Ken Robinson, în spiritul acestui blog - sistemul suntem noi. Adevărata schimbare vine din interior. Hai la ”revoluție”! 

Prin PISA, cu Andreas Schleicher

Despre ce și cum cu testele PISA, cam tot ce ar trebui să știm, direct de la sursă, de la ”tătucul” lor, Andreas Schleicher. De ce unii au reușit și alții nu, cum se reformează educația și sistemele de învățământ, cum se pot folosi datele rapoartelor PISA/OECD pentru a face școli mai bune. Să nu uităm însă, că, de partea cealaltă a baricadei, sunt tot mai mulți cei care spun că testele standardizate pun prea mare presiune pe profesori și pe școli, în detrimentul unei învățări personalizate care să  urmărească și dezvoltarea de ”soft skills”.

Pentru textul în limba română, urmați acest link

Ieri, despre viitorul educației

 A fost lansată ieri și se poate citi online, aici - despre viitorul educației, ce și cum o influențează (globalizare, tehnologii, familii altfel, locuirea și orașele, care au devenit niște țări mai mici ), cât și cum se adaptează școlile la ce mai înseamnă copil și copilărie în sec.21.

Vorba de educație - o zi de profesor

Cu dedicație, pentru cei care cred că a fi profesor e ”floare la ureche”, faci câteva ore și pleci acasă – cele mai bune cuvinte din 2015, o zi de muncă într-o școală, ce înseamnă cu adevărat să fii PROFESOR:

Vorba de educație - oamenii din profesori

Am citit în această dimineață un articol bun pe Edutopia, genul acela care îți dă de gândit și te face să vezi lucrurile și din altă perspectivă. Despre cum să fii capabil să îți gestionezi propriile emoții și sentimente, să te re(aduni) la sfârșitul unei zile încărcate și să îți reîncarci bateriile. Despre dezvoltarea stării de bine și competențelor  socio-emoționale ale….profesorilor. Ca să poată, la rândul lor, să le dezvolte pe cele ale elevilor. 

La noi, nici măcar nu se vorbește serios despre asta, ce să mai zic de cursuri  pentru profesorii care au nevoie (și cred că sunt mulți, e o meserie care te mistuie,  cu mult stres și consum zilnic de trăiri și emoții). 

Cred că un profesor trebuie să intre la ore cu mult MEȘTEȘUG, dar și cu multă SIMȚIRE, cu „art&heart” la un loc, cum spun englezii. Dacă meșteșugul îl mai învață, mai mult sau mai puțin, în facultate, din cărți și pe la cursuri și ajunge la un moment dat să iasă din modelul de lecție „profesorul scrie pe tablă sau vorbește și elevul notează”, să aibă un stil și metode de predare moderne și să creeze un cadru de învățare în care copiii colaborează, investighează, pun întrebări și descoperă lumea, cu simțirea e mai greu. Pentru că un profesor e prea puțin pregătit în facultate și mai deloc sprijinit după, de școală, de inspector, de minister, de societate, în general, să aibă puterea, timpul necesar și starea de bine pentru a le arăta tuturor copiilor cu care lucrează că le e drag de ei, că le pasă de ei și că încearcă să le înțeleagă problemele de tot felul pe care ei le au, poveștile lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea.

Uneori, profesorii nu știu să facă acest lucru, pentru că nu au fost pregătiți pentru asta, cum spuneam. Alteori, presați fiind să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze, FIECARE în ritmul și în felul lui.

Cred că e o nevoie foarte mare să stăm de vorbă cu profesorii, să le creștem reziliența și capacitatea de a se păstra într-o stare de bine. Cred că sistemul le e dator să le creeze la școală o stare de confort și de siguranță psihică, să le asigure directori care practică leadershipul de-adevăratelea și conștientizează cât de importantă este atmosfera de la locul de muncă – dacă e cu lipsă de respect, tonuri ridicate și amenințări ale șefilor,  și comportamentul tău e mai degrabă negativ, dar dacă e una primitoare și prietenoasă, e posibil să arăți ce ai tu mai bun în tine.

Pentru că profii sunt și ei oameni.