Vorba de educație - management participativ

Dacă ar fi după mine, în testul pentru concursul de directori de școli aș pune și niște întrebări despre managementul participativ, adică despre cum îi implici și pe colegii profesori, pe elevi și pe părinți în luarea deciziilor și despre cum te consulți cu ei în legătură cu multe cele care se întâmplă zi de zi în școala pe care o conduci. De la stabilirea unui scop comun, împărtășit de toți și elaborarea misiunii școlii, până la funcționarea pe baza unor acorduri de parteneriat în care toate părțile își asumă responsabilități.

http://playpen.meraka.csir.co.za/~acdc/education/Dr_Anvind_Gupa/Learners_Library_7_March_2007/Resources/books/demoschools.pdf

Dimineață la Pucioasa-...”the kind of September”

Vorba de educație - profilul directorului de azi

Uite cum s-a potrivit, că e și pe agenda noastră de educație din aceste zile. Studiul OECD publicat acum 3 zile e despre profilul directorului de școală pentru vremurile de azi, o combinație între instructional leadership ( când te concentrezi să îmbunătățești modul în care se predă și se învață în școala ta) și distributed leadership (când nu iei decizii de unul singur, ci împreună cu copiii, părinții și cei din comunitate). Cu date, grafice și comparații pe țări, inclusiv România. Și da, să fie concurs pentru directori în octombrie, e mare nevoie de depolitizare, de asumarea responsabilității și de oameni care să conducă școlile cu drag de copii, profesori și părinți. Pentru că, dacă atmosfera este una bazată pe încredere, colaborare, respect și apreciere,  semințele încolțesc, oamenii  lucrează cu plăcere și fac lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Dacă există un climat bun,  directori - oameni- cu- caracter, care nu știu doar să țipe, să comande și să controleze, ci sprijină și creează oportunități, profesorii ajung să fie creativi și să inoveze, iar școli aparent amorțite și în care nu se întâmplă nimic interesant se trezesc deodată la viață și ne uimesc.Ca florile în deșert, cum zice Ken.

Vorba de educație - la Peștera se poate

foto credits - pagina de facebook a școlii din Peștera

Prima zi de școală într-o comună din România - toți copiii poartă uniformele pe care le-au primit cadou de 1 iunie de la primărie. Nu știu cum, dar la Peștera de Constanța se poate.

Vorba de educație - excelență sau echitate?

În aceste zile are loc primul summit al Atlantic Rim Collaboratory, iar prezentarea lui Pasi Sahlberg e una care merită văzută. Așadar, excelență sau echitate în educație? Le putem avea simultan sau trebuie să o sacrificăm pe una în favoarea celeilalte? Le putem avea pe amândouă în același timp, răspunde Pasi, mai ales că sunt 5 țări (Estonia, Japonia, Coreea, Canada, Finlanda) care au ajuns deja în „Raiul educațional” în care și calitatea e înaltă, și echitatea e cât cuprinde. Aceste țări au fost foarte eficace în ceea ce privește modul în care au cheltuit resursele pe care le au, de exemplu, Finlanda are o politică publică referitoare la discriminare pozitivă în ceea ce privește finanțarea și alocarea resurselor, adică dau mai mulți bani școlilor care au nevoi mai mari. Au și programe de calitate de educație timpurie și pun în centrul demersului educațional starea de bine ( well being) și fericirea copiilor. 

Restul sistemelor, fie sunt departe, în jos, fie încearcă să se apropie și sunt pe”stairway to Heaven”, fie chiar „are knockin' on heaven's door”, așa cum fac Olanda și Elveția. 

Mulțumesc!

Tot urmărind statisticile blogului, am observat următorul lucru: cum se accesează anumite postări mai vechi sau mai noi, cum apar pe diverse alte bloguri, site-uri sau pagini de facebook articole care dezvoltă aceleași  idei, reflecții personale care pornesc de la aceeași temă, comentarii, poze, eseuri, intervenții, interviuri  etc. inspirate de aici. Ce să zic, mă bucur că mă citiți, mulțumesc! Dar dați și un link către acest blog sau faceti o mică mențiune, să mai citească și alții ( ceva scurt, de genul, „cum zicea Anca” sau „cum am citit pe blogul x”etc.).

Și fiindcă tot sunt la capitolul mulțumiri, îi salut pe prietenii virtuali din Republica Moldova, cadre didactice care văd că sunt foarte interesate de acest blog, pe care l-au inclus pe diverse site-uri în lista resurselor de dezvoltare profesională. Să auzim de bine!
.

Vorba de educație - gând de început de an școlar

Foto din arhiva personală - 2 Mai, septembrie 2016

Acum câteva zile, în pauza de la un seminar, am auzit o poveste despre o educatoare din zilele noastre ce expusese cu mândrie pe pereții grădiniței pisicile desenate de copii și care erau toate identice și  toate la fel de maro.  Așa că, dacă mai bun nu o fi în alte privințe, măcar mai colorat și mai vesel să vă (ne) fie noul an școlar, cu dezvățat de modul mecanicist și impersonal  în care facem  de multe ori educație și  lăsat copiii să imagineze și să fie creativi.

Vorba de educație - Aș vrea ca învățătoarea mea să știe...

Aș vrea ca învățătoarea mea să știe că uneori jurnalul meu de lectură nu e semnat pentru că mama nu prea stă acasă.

Am citit de-a lungul anilor tot felul de metodici, cursuri și tratate de psihopedagogie despre tot felul de metode de cunoaștere a copilului, dar ceva mai simplu și mai cu efect ca ideea unei învățătoare la o clasă a treia nu cred să fi întâlnit. Dacă aș mai lucra într-o școală, aș face asta chiar în primele zile din noul an școlar care se apropie. Kyle Schwartz le-a dat o foaie de hîrtie și i-a rugat să completeze propoziția „Aș vrea ca învățătoarea mea să știe...”. Pentru că au avut încredere în învățătoarea lor, copiii au spus cam ce aveau pe suflet, iar răspunsurile sunt atât de frumoase, de trist- minunate în unele cazuri, încât s-au transformat, de altfel, într-o carte.

Aș vrea ca învățătoarea mea să știe că eu nu am un prieten cu care să mă joc.

Aș vrea ca învățătoarea mea să știe că sunt foarte îngrijorat pentru că mama se îmbolnăvește des în ultima vreme și azi noapte a fost la spital.

Aș vrea ca învățătoarea mea să știe că mie îmi place să desenez

Aș vrea ca învățătoarea mea să știe că noi nu prea stăm bine cu banii și suntem nevoiți să mergem la un bank food să luăm mâncare

 (mai multe răspunsuri pe blogul învățătoarei)

Vorba de educație - educație pentru oraș la finlandezi

Educație pentru oraș de-adevăratelea, cu training pentru profesori, ore de pregătire în sala de clasă unde se învață despre antreprenoriat, economie, cetațenie, locuri de muncă și apoi momentul mult așteptat de practică într-un oraș în miniatură, când copiii devin pentru o zi consumatori, vânzători, muncitori, directori, primar, reporteri și alții, din cei care care se mai învârt printr-un oraș. ”Me&My City” e numele programului și e, desigur, la finlandezi.