joi, 26 octombrie 2023

Cum a ajuns 1,79 să fie egal cu 9,50


Problema cu bursele de merit date pentru medii foarte mici, de 1,79, de exemplu, nu este că se dau (să dea nu numai la 30% din clasă, ci tuturor copiilor, dacă au buget), ci denumirea de „bursă de merit”, pentru că nu este niciun merit acolo și 1,79 nu este egal cu 9,50. 

Dacă s-ar fi consultat nu doar cu ONG-urile de casă, ci și cu profesorii, înainte să ia astfel de măsuri care creează tensiune și confuzie într-un sistem și așa în derivă, ar fi primit sugestii bune, de exemplu, de a face o distincție între „bursă de merit” ( peste 9,50, mă rog, nu știu care a fost criteriul pentru a stabili acest prag, dar aste e) și cele date procentului de 30% din clasă ( nici aici nu știu care a fost criteriul!!), care s-ar fi putut numi „burse de progres” sau „burse de încurajare” sau „burse de sprijin în învățare” sau oricum altcumva. 

Problema este că această aberație este inclusă în legea nouă și, prin urmare, greu de modificat. „România educată” începe să își arate efectele negative și să creeze haos în sistem. Nu mai zic că, la nivelul claselor, e posibil să înceapă o întrecere de genul cine ia bursa, cine este în cei 30%, adică exact ce nu se mai încurajează în educația modernă, bazată pe analiza și aprecierea progresului fiecărui copil în raport cu el însuși și concentrată pe cooperare și colaborare. Ministerul continuă, din păcate, seria măsurilor al căror impact nu l-au analizat dinainte, măsuri care nu se bazează pe analize și pe pilotare și despre care profesorii nu au avut niciun cuvânt de spus. 

Pe de altă parte, cu această ocazie se discută, a nu știu câta oară despre inechitatea din sistemul nostru de educație, de copii din categorii dezavantajate, pentru care, de ani buni, statul nu face nimic. Nu avem programe speciale de sprijin, nu avem finanțare diferențiată pentru școlile în care se află acești copii, nu am analizat pierderile lor în învățare. 

Consultați-vă cu profesorii, fraților, ei știu cel mai bine cum e cu educația și cu elevii!

marți, 24 octombrie 2023

Profesori fericiți, elevi fericiți - ZSBȘ 2023



Cred că fiecare profesor își dorește să fie apreciat pentru ceea ce face, oricât de puțin ar primi, un cuvânt, un mesaj pe mail, un zâmbet sau o strângere de mână, și oricât de necomplicată și neoficială ar fi aprecierea respectivă. 

De-a lungul carierei mele am exagerat de multe ori cu lauda și aprecierile pentru profesori, dar cred că ele au dat roade în școlile în care am lucrat. 

Cum ar fi dacă, dimineața, la cafea, când își citești mesajele pe mail, ai da de unul primit de la director, în care își mulțumește pentru activitatea ta deosebită de ieri, pe care tu ai organizat-o? Sau dacă deschizi pagina de Facebook a școlii și îți vezi fotografia însoțită de un mesaj de apreciere? Cum ar fi dacă vii în cancelarie în pauze și te așteaptă o cafea sau o prăjitură de la primărie? Cum ar fi să primești la un moment dat o diplomă de mulțumire de la elevii tăi sau de la părinți? Sau să faci gimnastică cu colegii în sala de sport într-o pauză?

Răspunsul e simplu, ți-ar însenina ziua și ai fi un pic mai fericit, așa ar fi. Iar dacă profesorii sunt fericiți, elevii lor vor fi la fel.

De Ziua Stării de Bine în Școală 2023 unii profi din România și din Republica Moldova chiar au fost fericiți, iată imagini din zeci de școli care au participat la acest eveniment: 


















































Efectul IKEA în învățare

photo credit: medium com

Am citit recent despre experimentele făcute la Harvard Business School în 2011 de către un grup de savanți conduși de Michael Norton.  Urmând modelul IKEA de asamblare a produselor vândute, cercetătorii au descoperit că cei care depun efort în realizarea unor produse le prețuiesc pe acestea mai mult (cu 63%) decât o fac cu produsele gata asamblate, iar acest lucru se întâmplă chiar și atunci când valoarea produsului creat de un individ este mai scăzută decât valoarea celui deja asamblat. Concluzia este că, atunci când  depui efort pentru a realiza ceva, devii atașat de ceea ce ai făcut, chiar cu riscul de a nu mai fii obiectiv în apreciere

Mediul de business a preluat ideile acestui experiment și și-au schimbat strategiile de lucru cu clienții lor ( Apple, LEGO, de exemplu), dar lecțiile pentru profesori și pentru învățare ale „experimentului IKEA” sunt și ele unele destul de importante. 

Analizând acest concept, m-am gândit care ar putea fi câteva direcții de acțiune ale unui profesor care ia în calcul efectul IKEA în procesul de învățare și am această listă, care sper să vă fie de folos: 

- pentru a crește motivația copiilor pentru învățare trebuie să îi implicăm în proces, să îi consultăm, să îi lăsăm să descopere singuri ceea ce am dori să le spunem; una dintre metodele recomandate pentru a lucra la clase este ÎBP/ PBL, învățarea bazată pe proiect;

- dacă faci ceva cu mâinile tale (DYA), crește satisfacția personală, de unde nevoia de a ieși din modelul unor lecții bazate doar pe expunere și a utiliza strategii interactive, lucrul efectiv cu resurse diverse și materiale care să fie utilizate în învățare, derularea de experimente practice în sala de clasă;

- e necesar ca instrucțiunile date de profesori să fie clare și capabile să îi ghideze corect pe copii în realizarea sarcinilor;

- profesorul trebuie să aprecieze și procesul, nu doar produsul activității de învățare și să sublinieze regulat rolul depunerii de efort în realizarea unei sarcini de învățare;

- sarcinile de lucru trebuie să fie concepute astfel încât să se încadreze în timpul alocat, să nu fie extrem de dificile și să poată fi realizate de către toți copiii;

- profesorul trebuie să fie conștient că cei care își supraevaluează opera/ creația nu sunt deschiși la critică constructivă, feedback și sugestii de îmbunătățire, acest lucru conducând la o posibilă limitare a capacității de inovare la nivelul grupului; e nevoie de calități de managementul clasei pentru a face față acestei provocări.

Studiul lui Norton poate fi cițit AICI