Nu există magie, există doar efort

 

Dacă aș mai fi profesoară, aș pune acest discurs la păstrat în agenda mea și l-aș discuta cu elevii mei la toamnă, chiar în primele zile de școală, pentru a da sens învățării și a-i motiva pentru tot anul școlar - pentru că nu există magie, există doar efort:

„Cred că e cea mai bună ocazie pentru mine acum să le transmit copiilor și tinerilor care mă urmăresc că nu există magie. Există doar antrenament, există efort constant pentru a-ți atinge țelul.

E complet normal și, de fapt, uman, să nu-ți iasă mereu. Ba, chiar, prefer să fiu un sportiv complet, care știe să gestioneze suișurile și coborâșurile carierei imprevizibile pe care ți-o aduce sportul, decât să fiu un robot care știe doar să câștige. Consider că aceste experiențe mă fac mai puternic.

A fost un an foarte dificil, cred că cel mai intens an din viața mea. De la recordul mondial, până la bacalaureat, până la Fukuoka. A fost un an haotic, bizar, dar am reușit să trec cu bine și cred că acum este o oportunitate pentru mine să înțeleg curajul și asumarea. Ține numai de mine cum reacționez când întâmpin obstacole în drumul meu, pentru că numai asta e în controlul meu, pentru că este un proces și eu sunt aici să învăț.

După cum văd lucrurile acum, am două variante. Prima, las ce s-a întâmplat să mă demoralizeze și să mă țină în loc. A doua, las ceea ce s-a întâmplat să mă motiveze și să caut să mă autodepășesc. Voi alege varianta a doua, pentru că iubesc ceea ce fac. Ăsta e sportul, asta e lumea reală, n-am cum să câștig întotdeauna, îmi pare rău dacă vă asteptați la altceva, dar asta e lumea reală.

Aș vrea să închei cu un citat al lui Earl Nightingale, am încercat să îl traduc cât mai bine în limba română, e unul scurt, ”nu renunța niciodată la visul tău doar pentru că îți va lua timp să-l atingi. Timpul trece oricum”.

Plec de la acest concurs cu ceva extrem de valoros, sunt extrem de motivat, mă simt mai puternic ca niciodată. Trebuie să-mi iau o vacanță acum, să am grijă de corpul meu și de psihicul meu. Dar, de abia aștept să mă întorc la antrenamente, pentru că îmi doresc să revin pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, îmi doresc să fiu din nou cel mai rapid înotător din lume, cel mai bun înotător din lume, vă mulțumesc pentru toată susținerea, o fac și pentru voi.” ( David Popovici, 30.07.2023)

: CN „George Coșbuc” București

Schimbarea de jos în sus

 

În toate cărțile de management educațional pe care le-am scris, în conferințe și cursuri vorbesc despre cum se face schimbarea în educație, despre cum să transformăm școlile astfel încât ele să răspundă așteptărilor noilor generații și să se înscrie pe un trend modern a ceea ce înseamnă educație de calitate.

Există țări în care schimbarea se face de sus în jos, de la guvern și minister, care concep și implementează politici eficace de schimbare, în care sunt cuprinse toate școlile. Ministerul sprijină școlile prin programe naționale și resurse, asigură calitatea și monitorizează și evaluează intervențiile.

În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, cum este și situația României, singura modalitate de schimbare este de jos în sus, adică reforma din interior, acțiune la firul ierbii, în sala de clasă, în școală, acolo unde trebuie să aibă loc adevăratele transformări, făcute de profesori și directori devotați și responsabili. În timp, se formează comunități educaționale inovatoare în diverse părți ale țării, care cresc ca un bulgăre de zăpadă și ajung să influențeze întreg sistemul de învățământ. Este un proces pe care îl sprijin și eu, de câțiva ani buni, iar rezultatele încep să se vadă.

„O școală tradițională trebuie să-și genereze și să își activeze forțele proprii prin care să se dezvolte instituțional, să se reinventeze pentru a deveni o instituție performantă, în care se face educație de calitate. Uplifting, „fă rai din ce ai”.” (Anca Tîrcă, 2008)

Sper ca tot mai multe școli să se alăture acestui demers, este singura șansă de schimbare. Succes!

Asta nu înseamnă că nu mai trebuie pusă presiune pe decidenți să facă ce trebuie, dimpotrivă.

Evaluarea stării de bine a copiilor în școli

 

Cum vă spun de ceva timp, interesul țărilor (cele interesate de educație și de cum cresc și evoluează tinerii) față de starea de bine în școală crește pe zi ce trece, în contextul în care episoadele depresive în rândul copiilor sunt tot mai frecvente. 

 

În Danemarca, guvernul monitorizează și evaluează anual starea psihică și emoțională a copiilor și asta nu este de ajuns. Efortul este completat cu succes și mult mai aplicat de către experți, profesori și organizații inovatoare, care au introdus în 600 de școli o aplicație prin care „elevii sunt frecvent evaluați după niște indicatori ai stării de bine setați în aplicație. Interfața aplicației este un câine care le adresează copiilor mai multe întrebări despre viața lor. Este un fel de test folosit săptămânal. Practic, copiii notează de la 1 la 5 modul în care se simt în acel moment, relația cu familia și alte aspecte ale vieții lor. Profesorii citesc rapoartele rezultate în aplicație pe întreaga clasă, privind starea psihică și emoțională a copiilor, igiena somnului, performanța academică, activitatea fizică și cum toate astea influențează comportamentul elevilor în general.”

 

„Woof analizează, cu ajutorul unor algoritmi, răspunsurile elevilor, și prezintă un fel de tablou al stării de bine la clasă, ca pe urmă să sugereze pe ce aspecte problematice ar trebui să se concentreze clasa. Copiii sunt antrenați apoi de profesori în găsirea unor soluții la problemele respective. De exemplu, dacă aplicația detectează că cei mici au probleme cu somnul, profesorul îi ajută să se gândească la modalități pentru a-l îmbunătăți: să stea mai puțin pe telefoane seara, să mediteze înainte de culcare sau să facă o baie fierbinte.”

 

Mă bucur să găsesc un astfel de articol în presa din România, țară în care ministerul nu face nimic pentru starea de bine în școală.

 

Mă bucur că avem și la noi un demers asemănător cu aplicația din Danemarca, Teleskop, pe care vă invit să îl cunoașteți și să îl aduceți în școli.

 

Sursa: AICI

Relații bune, o viață bună

 

Tocmai a apărut și în limba română, am anunțat-o pe blog și aici încă din februarie, când a fost publicată în lb. engleză, vezi AICI.

E o carte care prezintă concluziile unui studiu efectuat la Harvard și denumit „Studiul Harvard privind dezvoltarea adulților”. Este cel mai lung studiu științific referitor la stare de bine și fericire efectuat vreodată. A durat 80 de ani și și-a propus să afle care este cheia unei vieți vieți împlinite și cu sens. Iar răspunsul este simplu: 𝙧𝙚𝙡𝙖𝙩̦𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙥𝙤𝙯𝙞𝙩𝙞𝙫𝙚 𝙨𝙩𝙖𝙪 𝙡𝙖 𝙗𝙖𝙯𝙖 𝙨𝙩𝙖̆𝙧𝙞𝙞 𝙙𝙚 𝙗𝙞𝙣𝙚 𝙨̦𝙞 𝙛𝙚𝙧𝙞𝙘𝙞𝙧𝙞𝙞 𝙤a𝙢𝙚𝙣𝙞𝙡𝙤𝙧, nu realizările, nu banii, nu funcțiile pe care le ocupăm.

„Cu cât relațiile noastre sunt mai puternice, cu atât avem mai multe șanse să trăim vieți împlinite. De fapt, studiul Harvard demonstrează că, pe măsură ce trecem prin viață, puterea conexiunilor noastre cu ceilalți poate prezice nu doar sănătatea noastră fizică și mintală, ci și succesul în profesiile noastre. 

 

𝑂𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑡̦𝑖, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠-𝑎𝑢 𝑚𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑠̦𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑖̂𝑚𝑏𝑎̆𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑒𝑎𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑢 𝑎𝑙𝑡̦𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖.”

Am inclus (și) această concluzie în cursul meu despre starea de bine în școală, pe lângă altele care bat în aceeași direcție - dacă relație bună elev-profesor nu e, nimic nu e.

 

Un author talks cu unul dintre autori AICI.

 

Și TED talk faimos: 

 

 https://www.ted.com/talks/robert_waldinger_what_makes_a_good_life_lessons_from_the_longest_study_on_happiness?utm_campaign=tedspread&utm_medium=referral&utm_source=tedcomshare

#lecturădevacanță

 

Vacanța profesorilor

 

E vacanță și mă bucur să îi văd pe cei mai mulți dintre profesorii din lista mea fericiți, bucurându-se de zile libere acasă sau călătorind cu familiile în țară și în străinătate.

E bine să vă luați pauză totală, să nu mai planificați nimic, să vă rupeți total de școală și de muncă. Studiile arată că vacanța de vară e o pauză necesară, care contribuie la creșterea performanței profesionale, tocmai pentru că îi dăm minții șansa să se relaxeze și să se păstreze sănătoasă. În vacanța de vară puteți face lucrurile pe care nu le-ați făcut în timpul anului școlar, petreceți timp cu cei dragi, trăiți experiențe noi și frumoase, dedicați-vă unui hobby, citiți sau învățați ceva nou, dar pe îndelete, pentru a îndepărta, pe nesimțite, tot stresul acumulat de-a lungul multor luni de școală.

Din fața unei băcănii a stării de bine, vă doresc vacanță frumoasă în continuare și m-aș bucura să adunați, pentru viitorul an școlar, cât mai multă energie, fericire, sănătate și multă stare de bine!

Un colțișor frumos din România, o lecție despre lucruri bine făcute

 

Mi-am petrecut weekendul (cadou de ziua mea) într-un colțișor de Românie frumoasă și educată, în satul Criș, din Transilvania, unde contesa Gladys Bethlen și fiul ei au adus locului gloria de altă dată. Povestea modului în care au reconstruit case vechi de sute de ani, păstrând tradiția și materialele locale (așa cum a făcut și regele Charles al III-lea în Viscri), e o lecție despre efort, răbdare, bun gust, reziliență, lucru bine făcut și speranță, pentru că proiectul tot crește. O lecție despre care aș vorbi și copiilor în școli.

 

Orice detaliu din acest colț de rai este perfect, modul cum arată casele în exterior, mobilierul, culorile, mâncarea din produse locale (ah, Robert, bucătarul!), oamenii, păsările, iarba, florile, vinul, galvadosul, toate având în spate un magician talentat, pe contesa Bethlen, o femeie plină de energie și optimism, aducătoare de speranță, cu care mi-a plăcut enorm să stau de vorbă, ca de la rac la rac. 

 

 

Îmi place când, în această țară, unde se întâmplă grozăvii care mai de care mai înfricoșătoare (cea mai recentă, cu bătrânii din azile) dau peste oameni care inspiră, care găsesc idei și soluții cu care ne mândrim. O să scriu pe blog mai multe despre acest loc, pe curând! - la Bethlen Estates Transylvania

 

 

O lume minunată

 

sursa: facebook

𝐎 „𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚̆ ”

În condițiile în care bugetul pentru educație este de 2,1%, iar profesorii au fost 3 săptămâni în grevă pentru o mărire decentă de salariu, mi se pare mai mult decât nepotrivit ca, astăzi, la Cotroceni, să fie o ceremonie de sărbătorire a educației.

În condițiile în care România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din EU, de 15,1%, are abandon școlar în creștere și cele mai slabe rezultate la testări internaționale, cu peste 40% dintre elevii de 15 ani neperformanți, mi se pare mai mult decât indecent ca, astăzi, la Cotroceni, să se deschidă șampania.

În condițiile în care, în 2023, 40% dintre copiii din mediul rural nu au luat nota 5 la evaluarea națională, iar la bacalaureat au mai ajuns mai puțin de jumătate dintre elevii înscriși la școală în 2011, mi se pare o sfidare ca, astăzi, la Cotroceni, câțiva conducători vremelnici și grupurile de interese din jurul lor să se simtă bine și să se felicite între ei.

În condițiile în care profesorii, elevii, părinții și cei mai buni specialiști au spus, de nenumărate ori, că noile legi ale educației sunt 𝙞𝙣𝙤𝙥𝙤𝙧𝙩𝙪𝙣𝙚 (nici un stat din lume nu a schimbat legile educației după pandemie, ci a luat măsuri de refacere a sistemului de învățământ după această perioadă grea), sunt 𝙣𝙚𝙛𝙪𝙣𝙙𝙖𝙢𝙚𝙣𝙩𝙖𝙩𝙚 𝙨̦𝙩𝙞𝙞𝙣𝙩̦𝙞𝙛𝙞𝙘 (nu există studii, analize și cercetare serioase și complexe, care să motiveze schimbările propuse prin lege), 𝙣𝙪 𝙖𝙪 𝙤 𝙫𝙞𝙯𝙞𝙪𝙣𝙚 𝙣𝙤𝙪𝙖̆ (nu propun o reformă radicală, o schimbare de paradigmă, care ar motiva apariția unor schimbări de legislație), mi se pare hilar ca, astăzi, la Cotroceni, să se celebreze adoptarea acestor legi.

După 7 ani de la lansare, avem azi finalul dezolant al unui proiect eșuat, din păcate, în care mulți ne-am pus speranța. Vorba facebookului „𝘢𝘮 𝘵𝘦𝘳𝘮𝘪𝘯𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘤𝘪𝘵𝘪𝘵 𝘙𝘰𝘮𝘢̂𝘯𝘪𝘢 𝘦𝘥𝘶𝘤𝘢𝘵𝘢̆, 𝘭𝘢 𝘴𝘧𝘢̂𝘳𝘴̦𝘪𝘵 𝘦𝘢 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘦”. Dar moare cu șampanie.