Uităm prea ușor

 

Lumina din grădină în ultima zi de septembrie e atât de blândă, încât nu mai scriu ce și cât aș fi vrut, ci doar că nu e OK ca profesorii să le dea, din nou, girul acelor asociații și experți care au tăcut total câteva săptămâni la rând și nu i-au susținut deloc atunci când au făcut grevă, adică, exact atunci când le-a fost greu. Pentru că e așa cum se spune, prietenul la nevoie se cunoaște, restul sunt vorbe și interese. Uităm prea repede, nu-i așa? #grădinaeducației

De consfături - întâlnire cu educatoare

Am fost azi la consfătuirile educatoarelor din nordul județului Dâmbovița și am primit chiar acum această fotografie, însoțită de un mesaj de mulțumire, pentru că „le-am transmis energie pozitivă, căldură și idei îndrăznețe.” Prea puțin, zic eu, educatoarele sunt baza sistemului și au nevoie de foarte mult sprijin, unul consistent și de durată, care să le ajute să lucreze cu generații de copii altfel, unii învățați să stea cuminți cu tableta în față, de exemplu. O fi ușor?

 

Le-am spus cât de importantă este educația timpurie, perioada când se deschid cele mai multe ”ferestre de oportunitate” (windows of opportunity) pentru învățare. Între 2 și 8/11 ani are loc cea mai complexă dezvoltare a creierului din întreaga viată și ceea ce învață un copil în acești ani influențează în mod hotărâtor devenirea lui de adult, restul existenței sale. (A.D. Sousa, 1998).

Studiile din domeniul neurologiei și psihologiei au demonstrat că la 3 ani creierul este foarte receptiv la o serie de stimuli și, dacă aceștia sunt de calitate și într-o cantitate rezonabilă (câtă responsabilitate pentru părinți și educatori!), efectele sunt unele pozitive și copiii învață cu ușurință și pentru întreaga viață să comunice, să fie creativi, să relaționeze, să gândească critic.

Dacă nu profităm de ele, ferestrele de oportunități se închid, pentru a nu se mai deschide, poate, niciodată.

Cu biroul pe hol

 

Pentru o zi, o directoare din SUA și-a mutat biroul pe hol. Zice că acest lucru le-a plăcut mult copiilor și i-a permis să poarte o groază de conversații cu toată lumea. Nu știu dacă s-ar putea face asta și la noi, dar sunt sigură că e foarte important ca directorii să iasă din birouri, să intre zilnic pe la clase și în cancelarie, să stea și în curtea școlii, să vorbească cu copiii și cu profesorii, să îi întrebe cum le mai merge, ce probleme au fost în ultima vreme, să culeagă feedback pentru a putea ști ce are de schimbat.

Directorilor care participă la cursurile mele le spun să exerseze la birou ceea ce eu numesc „practica ușilor deschise”, să știe lumea din școală că sunt diponibili și că sunt acolo, lucrând pentru ei.

Le spun să fie prezenți lângă profesorii lor, în cancelarie, la pauza mare, să bea o cafea cu colegii, să îi întrebe ce mai fac și cum o mai duc.

Le spun să participe la cât mai multe activități din afara clasei, să fie ei inițiatorii și motorul și cei care transmit energia.

Le spun să aibă mereu un moment liber pentru părinții care vin cu o problemă, să își facă timp să îi asculte si să găsească soluții împreună.

Pentru că, dacă director LÂNGĂ noi nu e, nimic nu e.

Am un articol pe blog chiar pe acest subiect, link aici și în primul comentariu.

Picaso la București și pentru elevi

 

De azi, avem în București cea mai mare expoziție de la noi dedicată lui Picasso. „Efectul Picasso” include 46 de lucrări semnate de marele artist (plus alte 57 ale unor pictori români care l-au avut ca sursă de inspirație) și este organizată la Muzeul de Artă Recentă din București, în perioada 27 septembrie 2023 - 8 ianuarie 2024, în colaborare cu Musée National Picasso din Paris.

E o ocazie să ieșim din școală și să mergem cu copiii să vedem această expoziție unicat. Putem include vizita într-un proiect mai amplu, unul care să răspundă la o întrebare (driving question) legată de viața și opera lui Picasso, astfel încât elevii să cerceteze și să afle singuri răspunsul la întrebare, să analizeze și să organizeze informații și să realizeze, la final, un produs legat de temă, pe care să îl prezinte unui public.

Poza este cu una dintre lucrările mele preferate semnate de Picasso, „La Joie de Vivre”, pe care am văzut-o în această vară la muzeul Picasso din Antibes, Coasta de Azur.

Avem o finalistă și o cheamă Ana-Maria Rusu

 

Uite o veste foarte bună pentru profesorii din România, una care să îi mobilizeze să fie inovatori și creativi și să le dea speranță că se poate, în contextul în care nu primesc niciun imbold de la decidenți.

Am aflat azi că Ana-Maria Rusu, profesoară de muzică la Colegiul „Unirea“ și la Școala Gimnazială Nr. 5 din Focșani, este în top 50 finaliști ai Global Teacher Prize, pe care eu l-am numit un fel de „Nobel pentru educație” (de-a lungul anilor, am scris pe blog în mod regulat despre această competiție internațională, vezi link în primul comentariu).

O urmăresc pe Ana-Maria de ceva vreme, am remarcat-o prima oară când a pictat un portativ pe un perete al școlii și i-am distribuit poza pe pagina #dăculoareșcoliitale. Îmi place Ana-Maria pentru că face din ora de muzică una așteptată cu drag de copii, pentru că a scris o carte despre muzică, pentru că îi învață și pe colegii profesori cum să lucreze cu copiii în mod creativ, pentru că, dincolo de școală, este implicată în tot felul de colaborări și proiecte care promovează muzica. Îmi place pentru că este spontană și naturală, riguroasă și creativă în același timp. Îmi place și pentru că e o profesoară care crede în puterea stării de bine a copiilor în învățare și le-o aduce la clasă. Iată ce declara într-un interviu din august 2022, dat ziarului „Adevărul”: „...e datoria noastră, a profesorilor, să le creăm copiilor o stare de bine. E necesar ca unui copil să îi oferi, pentru ca apoi să îți întoarcă și el același lucru.“

Mă bucur că este în acest top, succes pe mai departe!

https://globalteacherprize.org/.../2023-finalists...

Ziua Stării de Bine 2023

 

În ciuda sistemului, care nu a făcut nimic în acest domeniu, starea de bine a ajuns la firul ierbii în multe școli din țară. Prin urmare, având în vedere și succesul primei ediții din 2022, vă aștept la a doua ediție a „Zilei stării de bine în școală”, în data de 13 octombrie 2023. Va fi o zi norocoasă, dragii mei!

Cei interesați, care ați parcurs un curs despre starea de bine sau și alții, care ați citit ghidul meu sau v-ați documentat pe această temă, sunteți rugați să postați imagini și clipuri din perioada de pregătire și din ziua respectivă, ZSBȘ, pe grupul acesta dedicat subiectului: https://www.facebook.com/groups/765289870706352/

Aveți idei de activități în cursul meu pe această temă, pe grupul menționat mai sus, în ghidul „Hai cu starea de bine în școală!”, ediția a doua, (aici: https://edituracorint.ro/car.../catalog_product/view/id/3493 ) și pe blogul meu, aici: https://ancatirca.blogspot.com/

Hai cu starea de bine și în școlile din România și din Republica Moldova!

Dacă distribuiți, vor afla mai mulți profesori și vom fi bine împreună!

Peretele bunătății

Am văzut această idee aplicată în școli din Marea Britanie care au în viziune și asigurarea stării de bine a copiilor și dezvoltarea emoțiilor pozitive.

 Un „perete al bunătății” în școli este un spațiu dintr-o școală (poate fi chiar o bucată de perete, un perete întreg sau doar un colțișor sau chiar un flip chart sau o tablă), unde elevii și personalul pot posta mesaje încurajatoare și de recunoștință pentru colegii lor. Este o intervenție cu rol de a încuraja empatia și de a construi sentimentul de comunitate și de apartenență. Pot fi folosite sticky notes sau se poate scrie cu carioca sau cretă. Mesajele trebuie să conțină numele celui apreciat, gestul pentru care este apreciat și, eventual, cum s-a simțit respectivul copil care a fost ajutat. 

Pentru a aduce această idee în școala voastră:

1. Alegeți o locație:
   Selectați o zonă vizibilă și frecvent circulată din școală sau din clasă pentru a crea peretele bunătății.

2. Oferiți materiale:
   Puneți la dispoziție bilețele adezive, hârtie colorată, markere, pixuri sau abțibilduri pentru ca elevii și personalul să scrie sau să deseneze.

3. Stabiliți reguli:
   Explicați că peretele este destinat împărtășirii actelor de bunătate, exprimării recunoștinței și răspândirii unei atitudini pozitive.

4. Încurajați contribuțiile:
   Invitați elevii să scrie despre cum cineva a fost bun cu ei, un act de bunătate pe care l-au observat sau un mesaj inspirațional.

5. Facilitați reflecțiile:
   Rezervați timp zilnic sau săptămânal pentru a citi și discuta noile mesaje de pe perete. 

6. Exemple de mesaje: „azi vreau să îi mulțumesc colegului meu Radu, pentru că m-a ascultat când i-am spus motivul pentru care sunt trist; m-am simțit înțeles”; doamna de serviciu a fost drăguță cu mine azi, m-a ajutat să îmi găsesc echipamentul de sport; m-am simțit băgat în seamă.

O inimă mare pentru multe inimi mici

Știu că veți avea, din nou, un an greu, cu legea salarizării care trebuia să fie gata pe 15 iulie și nu este, cu un minister care nu are alte priorități decât să schimbe criteriile de acordare a burselor, cu discuții aiurea despre testarea antidrog în școli, cu oboseala acumulată în ultimii ani de pandemie, cu o lege nouă a educației care a început deja să se împotmolească, cu poverile voastre personale, pe care doar voi le cunoașteți. Dar mai știu și că veți trece peste toate și de azi, în cancelarii, veți începe să vă pregătiți pentru a începe școala cu bucurie și că veți fi, fiecare dintre voi, acolo unde vă aflați, o inimă marepentru multe inimi mici. . Succes!