miercuri, 28 aprilie 2021

Programul „Hai cu starea de bine în școli!”

Scriu despre starea de bine în școală din 2014, am format câteva sute de profesori pe această temă, am scris o carte pe acest subiect care va apărea în curând, dar cel mai mult mă bucură faptul că școlile cu care am lucrat până acum, precum și cele cu care voi lucra în mai, vor iniția, la propunerea mea, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 ❤️ prin care starea de bine este adusă în sistemul de învățământ public. Se numește ca și cartea „𝐇𝐚𝐢 𝐜𝐮 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆!” și îi voi ajuta gratis pe profesorii din școlile respective, care au parcurs webinarul de formare cu mine, atât cât îmi permite timpul, să facă un audit local (am deja 2 modele de chestionare, unul pentru profesori și altul pentru elevi și voi scrie și o metodologie), să dezvolte și să implementeze programul. 

 
Sigur că mi-ar plăcea să vină alături de mine diverși donatori, care să susțină acest program, încă îi aștept, pentru că aș fi fericită să îl duc și în comunitățile dezvantajate, unde este atâta nevoie. 
 
Bună dimineața din grădina cu lalele în ploaie, iată un soi vechi, roșu clasic, care rezistă de zeci de ani! Gând bun!🌿

miercuri, 21 aprilie 2021

Întrebări fundamentale - educația în următorii ani și în viitor


Văd tot felul de idei expuse în spațiul public și inițiative legislative depuse recent de cei care chiar au puterea să schimbe politicile educaționale și mă mir că ele nu vizează cele câteva întrebări fundamentale legate de educația în următorii ani și în viitor, așa cum au fost ele formulate cam în toată lumea, vezi OECD, Michael Fullan și alții:
 
1.𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐯𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐜 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐫𝐞𝐚 ? ( un plan B mereu la îndemână de utilizare a tehnologiilor digitale, noi roluri pentru profesori, formarea pentru metode interactive, asigurarea echipamentelor necesare școlilor, sprijinul copiilor din categorii dezavantajate).
 
2.Ce 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐞 ar trebui vizate în procesul de învățare? (cum îi pregătim pe copii pentru viată si nu numai pentru examene, cum dezvoltăm rezilienta, abilitățile digitale si concentrarea pentru studiul individual necesare în telemuncă, cum formăm gândirea critică pentru a face față avalansei de fake news).
 
3.Cum îi valorizăm pe 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢? (cum le întărim statutul).
 
4.Cum să avem 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐢? (profesionalizarea managementului și leadershipului de școală).
 
5.Cum aducem 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚 în sistem? (cum construim un sistem de învățământ rezilient, care să știe să facă față provocărilor de orice fel, cu organizare, proceduri, roluri și responsabilități asumate la fiecare nivel).
 
6.Cum facem față 𝐢𝐧𝐞𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 în educație? (cum vom lucra, cum spun eu, pentru FIECARE copil).
 
7.Cum aducem 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞 în școli?
 
Am scris această postare în grădină, e o dimineață superbă, cu soare și lalele înflorite. Gând bun!🌿

duminică, 18 aprilie 2021

Nu e copil problemă, e dansatoare

(foto din arhiva personală)
O poveste pe care am auzit-o prima oară la regretatul Sir Ken Robinson:

„Gillian este o fată de șapte ani care nu poate sta locului la școală. Se ridică continuu, nu e atentă, îi zboară cu gândurile și nu urmărește lecțiile. Profesorii își fac griji în privința ei, o pedepsesc, o ceartă, o recompensează de câte ori este atentă, dar nimic, ea, Gillian, nu poate să stea liniștită și nu poate fi atentă.


 Când vine acasă, și mama ei o pedepsește.
 Deci, Gillian nu numai că are note mici și primește pedepse la școală, dar are parte de aceste lucruri și acasă.


 Într-o zi, mama lui Gillian este chemată la școală.
 Doamna, tristă ca cineva care așteaptă vești proaste, o ia de mână și merge în sala de interviu.


 Profesorii îi vorbesc despre boală, despre o tulburare evidentă. Poate că este hiperactivitate sau poate că are nevoie de un medicament.


 În timpul interviului, intră în sală și un profesor în vârstă, care o cunoaște pe fetiță.
 El îi roagă pe toți adulții, mama și colegii săi profesori, să-l urmeze într-o cameră alăturată de unde o puteau vedea pe fetiță.


 Când pleacă, îi spune lui Gillian că se vor întoarce în curând și pornește un vechi radio la care se auzea muzică.

Fata este acum singură în cameră, se ridică imediat și începe să se miște în sus și în jos, urmărind muzica în aer cu picioarele și cu inima.
 Profesorul în vârstă zâmbește, în timp ce colegii și mama îl privesc confuzi și cu compătimire, așa cum se face adesea cu cineva mai bătrân.


 Și el spune: "Vedeți? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!"
 Și  îi recomandă mamei ei să o ducă la un curs de dans și să danseze din când în când în fața colegilor.
 Gillian participă la o primă lecție și, când ajunge acasă, îi spune mamei sale: „Toată lumea este ca mine, nimeni nu poate sta locului acolo!”


 În 1981, după o carieră de dansatoare, deschizându-și propria academie de dans și primind recunoaștere internațională pentru arta sa, Gillian Lynne a devenit coregraful muzicalului „Cats”.


 Sperăm ca toți copiii „diferiți” să găsească adulți capabili să-i înțeleagă pentru ceea ce sunt, și nu pentru ceea ce le lipsește ”.


 

sâmbătă, 17 aprilie 2021

Ce să facem, ce să nu facem în educație


Am mai zis și repet, este o perioadă grea, în care nu ar trebui să venim cu schimbări de structură ( an școlar etc.) și de proceduri (evaluarea profesorilor de către elevi etc.). Focalizarea ar trebui să fie pe încheierea în bune condiții a anului școlar, pe cum să creștem calitatea lecțiilor la distanță, pe cum se recuperează golurile de învățare, pe cum să asigurăm starea de bine a elevilor și a profesorilor epuizați după un an de pandemie. Abia după ce facem în aceste domenii tot ce se poate (iar noi am făcut foarte puțin sau chiar nu am făcut deloc), ne putem gândi și la altele.

Altfel, bucurii mici, de primăvară, în grădina din Pucioasa au înflorit primele lalele. Gând bun!🌿

miercuri, 7 aprilie 2021

Povești de educație din pandemie (1)

 „Sunt profesor de biologie într-o școală importantă din municipiul Tulcea. Pandemia m-a prins în concediul de creștere a copilului, așa că,  în septembrie 2020, reveneam la catedră după 2 ani de absență. Îmi  era dor de elevii mei, de activitățile,  experimentele și aplicațiile pe care le făceam împreună.  Abia așteptam să pătrund în căldură familiară a laboratorului meu. Dar, lucrurile nu stăteau așa.  Nu. Sala de biologie nu mai putea fi folosită la ore pentru că nu se accepta alternanța claselor pe aceleași mijloace. Nu microscoape, atlase, mulaje pe care să le atingă copiii. Copii care mă priveau curioși din spatele măștilor.  Copii care nu-mi puteau citi expresia feței,  copii pe care îi puteam îmbrățișa doar cu ochii. Și... dintr-o dată,  după aproape 2 luni și asta a dispărut.  Ne-am văzut. Ne-am văzut mimica feței   trăirile,  expresiile... cu cei care doreau să le arate, cu cei care deschideau camera. 

 Iar eu, pe zi ce trece, mă străduiam din ce în ce mai mult să îi fac să înțeleagă,  să se simtă atrași de o materie pe care o puteam prezenta doar în mediul virtual. Și pe zi ce trece,  mă simt tot mai copleșită, de tot ce mă înconjoară: de un sistem care schimbă regulile jocului de la o zi la alta,  de fiecare zi de vineri în care aflăm pe ce scenariu lucrăm,  de atitudinea unor părinți  care se declară veșnic nemulțumiți,  de statutul nostru, al cadrelor didactice care sunt din ce în ce mai mult denigrate.

Și,  după 20 de ani de muncă la catedră,  cu rezultate la olimpiade și competiții naționale ( locul I pe țară la Concursul " Sanitarii pricepuți " 2017) mă intreb dacă aici îmi este locul. Iubeam ceea ce făceam.  Copiii erau cei care îmi umpleau viața de lumină,  activitățile cu ei, mai ales cele în care îi învățăm să acorde primul ajutor, reprezentau cele mai frumoase momente din activitatea didactică.  Acum, mă simt inutilă. Nu pot oferi tot ceea ce pot și știu,  dar nici nu simt că cei cărora mă adresez, simt că mai au nevoie de asta. S-au închis intr-o cochilie și refuză să interacționeze.  

Zilele trecute am plâns.  Așa,  parcă fără motiv. Am plâns suferind după trecut, după o lume în care transmiteam trăiri,  sentimente, în care învățam copiii să iubească,  să se implice, să iubească natura, să salveze vieți.  După o lume în care eram apreciată,  în care auzeam un "Mulțumesc ", după o lume în care elevii îmi puneau în pauză fel și fel de întrebări,  după o lume în care mă căutau la cancelarie să le găsesc soluții la unele probleme. Și cel mai mult, după o lume în care primeam respect.”

(Alina Haiman, 12 martie 2021)) 

Vă reamintesc că în 11 martie am lansat următoarea invitație, AICI:


„Azi, 11.03.2021, avem un an de când s-au închis școlile și un an de pandemie, care a schimbat educația în România. Dacă ești profesor sau director sau inspector sau ai lucrat în vreun fel în educație în acest an, te aștept să ne spui, pe scurt, povestea ta din acest an, ce crezi că s-a schimbat la tine și la alții, în școală, la copii sau la părinți. Poți face acest lucru în comentarii pe blogul meu - https://ancatirca.blogspot.com/ sau îmi poți trimite textul pe adresa de email: anca_tirca@yahoo.com. Dacă totul va fi bine, îmi va face plăcere să public aceste texte într-o e-book. Gând bun!”

luni, 5 aprilie 2021

Starea educației în școli - un an de pandemie

Am revenit azi la emisiunea GPS Cultural de la Radio România Cultural cu detalii privind raportul ”The State of School Education - one year into the Covid pandemic”, realizat în colaborare de OECD, UNESCO, UNICEF și Banca Mondială și publicat luna trecută.

Am spus că este un document de referință, complex și amplu, care ar trebui analizat de decidenți cu creionul în mână, pentru că, așa cum se spune și în raport, evaluarea lecțiilor învățate în timpul pandemiei va fi cheia tuturor țărilor pentru a consolida rezistența sistemelor lor de educație.

OECD a colectat statistici comparative privind educația pentru a urmări evoluțiile de-a lungul pandemiei, examinând 7 aspecte: pierderile în învățare, învățarea la distanță, sprijinul acordat elevilor când au fost redeschise școlile, examenele și evaluările, sprijinul acordat profesorilor, finanțarea și luarea deciziilor.

Iată câteva concluzii și aspecte de interes:

 

 

  • în anul trecut, 1,5 miliarde de elevi din 188 de țări au fost departe de școli;
  • țările cu cea mai scăzută performanță educațională la PISA 2018 au avut tendința de a-și închide complet școlile pentru perioade mai lungi în 2020;
  • criza nu a amplificat doar inegalitățile educaționale dintre țări, dar este probabil ca ea să amplifice și diferența de performanță dintre țări;
  • toate cele 30 de țări analizate au îmbunătățit rapid oportunitățile de învățare digitală atât pentru studenți, cât și pentru profesori și au încurajat noi forme de colaborare a profesorilor;
  •  este nevoie să se continue eforturile de a stabili o infrastructură orientată spre viitor pentru învățarea online și la distanță și să se dezvolte capacitatea elevilor și a profesorilor de a învăța și de a preda în acest fel;
  •  autonomie, capacitate de învățare independentă și automonitorizare sunt abilități de dezvoltat pentru elevi și școli;
  •  sunt țări care au creat alte modalități de recunoaștere a învățării care să înlocuiască examenele;
  •  criza i-a forțat pe mulți profesori să dobândească noi abilități și să pregătească materiale adecvate mediilor virtuale de învățare, adăugând și noi responsabilități, cum ar fi coordonarea sprijinului și resurselor pentru elevii lor, interacțiunea sporită cu părinții, organizarea de ore remediale sau implementarea de noi proceduri administrative, de sănătate și siguranță în școli;
  •  se recomandă identificarea agenților cheie ai schimbării, susținerea lor și găsirea unor modalități mai eficiente de scalare și diseminare a inovațiilor, astfel încât numeroasele experiențe bune învățate în timpul pandemiei să nu se piardă atunci când lucrurile revin la „normal”, ci să ofere inspirație pentru dezvoltarea în continuare a educației; este vorba și despre găsirea unor modalități mai bune de a recunoaște, recompensa și celebra succesul, de a face tot ce este posibil pentru a facilita inovatorilor să își asume riscuri și să încurajeze apariția de idei noi;
  •  majoritatea țărilor au reușit să mobilizeze resurse suplimentare în timpul pandemiei, de exemplu, Japonia a angajat 84 900 de persoane noi în școli, iar Republica Slovacia a crescut salariile profesorilor pentru a compensa utilizarea resurselor proprii în munca la domiciliu;
  •  10 țări au ajustat continutul examenelor, 5 tari au schimbat modalitatea de desfășurare, 17 țări au amânat / replanificat, 9 țări au găsit alte modalități de evaluare, iar 8 țări au introdus validări alternative precum evaluarea portofoliului de învățare al elevilor; 
  •  au fost folosite diferite strategii de sprijin pentru redeschiderea școlilor, precum schimbarea spatiilor, reducerea activităților extracurriculare, amenajarea de clase în aer liber, reintoarcere treptată pe grupe de vârstă, vaccinarea profesorilor (categorie prioritară în 19 țări);
  •  a fost acordat profesorilor sprijin psihosocial și emoțional (de exemplu, grupuri de chat, forumuri de profesori online) și profesional (ateliere și webinarii de pedagogie digitală);
  •  65% dintre țări au confirmat o creștere a bugetului pentru educație, restul țărilor având bugetul neschimbat, în timp ce nicio țară nu a raportat o scădere a bugetului în 2020.

Și, în final, cred că merită să reflectăm atent la estimările lui Eric Hanushek și Ludger Woessmann, menționate în raport și care spun că „elevii din clasele 1-12 afectați de închiderile de școli s-ar putea aștepta la venituri cu 3% mai mici pe parcursul întregii vieți pentru fiecare trei luni de timp de învățare efectiv pierdut.”

Nu știu de ce, dar România nu este printre cele 30 de țări cuprinse în analiză, deși sunt acolo și țări care nu sunt membre OECD. 

(raportul poate fi citit AICI)



sâmbătă, 3 aprilie 2021

Atelier pentru profesori - tehnici prietenoase de evaluare formativă


În lunile aprilie și mai, voi organiza pentru profesori atelierul de formare online intitulat „𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆”, în care voi aborda următoarele:
 
✅Tendințe actuale privind evaluarea elevilor.
✅Exemple de bune practici privind evaluarea elevilor (autoevaluare/reflecție, interevaluare, PBL - produs și proces, evaluarea lucrului pe grupe, feedback, evaluarea contribuției la discuții, evaluarea unui eseu etc.).
✅Exemple de tehnici prietenoase de evaluare formativă.
 
Pentru programare, detalii și cost, fiecare școală doritoare mă poate contacta în privat, pe mess sau la anca_tirca@yahoo.com. Gând bun!🌿

vineri, 2 aprilie 2021

Atelier pentru profesori - Starea de bine în școală


La cererea profesorilor și a școlilor, îmi fac timp și, începând cu luna aprilie, voi derula un atelier pe Zoom pentru profesori cu titlul „Starea de bine în școală”, cu următoarea agendă:

• definirea conceptului de stare de bine;
• soluții pentru a crește starea de bine a profesorului;
• idei pentru a crește starea de bine a elevilor;
• modalități și instrumente la îndemână pentru a crește starea de bine a părinților;
• întrebări și discuții.
 
Cost: 100 RON/ participant, pentru grupuri formate din profesori din diferite colțuri ale țării; 300 euro, fără TVA, pentru o școală care organizează un webinar pentru tot personalul, indiferent de numărul de participanți.
 
Pentru programare și detalii, fiecare profesor sau școală doritoare mă poate contacta în privat, aici: anca_tirca@yahoo.com. Gând bun!🌿   
 
 
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
 
At the request of the teachers and schools, starting with April, I will run an online workshop for teachers entitled "Well-being in School", with the following agenda:

• defining the concept of well-being;
• solutions to increase the teacher's well-being;
• ideas to increase the well-being of students;
• ways and tools at hand to increase the well-being of parents;
• questions and discussions.
 
Cost: 100 euro/ participant; 1000 euro/ school or other institution

For scheduling and details, each interested teacher or school can contact me in private, at anca_tirca@yahoo.com.

Despre vacanța prelungită

 Am dat astăzi un interviu (în grădină, la masa din fotografie!) la Radio Pucioasa, iar una dintre întrebări a fost în legătură cu ce le-aș recomanda copiilor în această vacanță prelungită. Am zis că, deși nu sunt de acord cu o lună de vacanță, asta e, hotărârea este luată, le recomand copiilor să stea cât mai mult în aer liber, să se joace, să se plimbe, să facă drumeții pe dealuri, să facă sport, să admire și să studieze plantele și florile, să observe păsările, să se plimbe cu bicicleta, să facă orice e posibil de făcut afară. 

Și, pentru că sper că nu vor primi teme multe de la profesori sau că vor avea unele interesante și atrăgătoare, care să le solicite creativitatea și puterea de investigație, le-am spus copiilor să citească ceva în fiecare zi, să mănânce sănătos și să se odihnească, pentru că eu cred că este foarte important ca, după această perioadă grea, să se echilibreze din punct de vedere fizic, emoțional și mental, astfel încât să se reintoarcă la școală într-o stare de bine. Gând bun!🌿