marți, 29 iulie 2014

Succesul - ce nu se vede

De multe ori, oamenii care au succes în cariera lor (unul real, dobândit prin muncă riguroasă, sacrificiu, asumare de riscuri, perseverență, concentrare etc.) nu numai că nu sunt apreciați de cei din jur, dar, după modelul baladei noastre populare cu miorițe, în loc să fie întrebați care a fost cheia reușitei lor, ce trebuie făcut pentru a izbândi, cum pot și alții să ajungă să aibă succes, sunt invidiați și există deseori tendința de a nu le recunoaște meritul și chiar de a-i izola. Pe de altă parte, tocmai pentru că nu știu cât de greu se ajunge la succes, cum apare ocazia, mulți preiau fără jenă ideile și rezultatele muncii altuia, fără să recunoască că ”da, știu asta de la X, pe care îl stimez”și, când se ivește ocazia, se așează, fără nicio mustrare de conștiință și fără a mulțumi pentru oportunitate, pe ceea ce a construit acel om, pe roadele eforturilor sale.


Educator as a Maker Educator (Schimbarea de paradigmă și reinventarea școlii)

In her book ”The Educator as a Maker Educator” published 10 days ago, Jackie Gerstein considers  that a teacher should have new roles as a result of his/her new position as a maker teacher, the one in charge with creating/ making the conditions necessary for learning.



luni, 28 iulie 2014

ICT in remote poor areas - lessons learned

”Some principles to consider when planning to introduce ICTs into remote, low-income educational environments might include:

1. The best technology is the one you already have, know how to use, and can afford (in most cases, this is increasingly the mobile phone).
2. Start down and out, and then move up and in (if you want to eventually work in difficult places at scale*start* working there first, don't just go where things are most likely to work).
3. Treat teachers like the problem … and they will be.
4. It’s the content, not the container (don't focus on devices, but rather on what actions these devices enable – and make sure not to be diverted by various related myths and misconceptions).
5. If you are pointed in the wrong direction, technology may help you get there more quickly.
6. Anticipate, and mitigate, Matthew Effects (people who are already privileged in many ways are more likely to benefit first, and most, from new technologies).
7. To succeed in doing something difficult, you may first need to fail (and learn from this failure)
8. Put sustainability first.
9. We know a lot about worst practices - we should make sure we don't repeat them.
10. ____ (there are many more such principles to consider, of course, so #10 is left blank as an acknowledgement of this fact – and that we still have much to learn).”

(source of the text and photo: http://blogs.worldbank.org/edutech/education-technology-poor-rural)

In a Vase on Monday - final de iulie

Pentru că am cules câte o floare din fiecare soi care e acum înflorit în grădină, a ieșit un buchet foarte colorat, așa, ca vara, la final de iulie.




 (Thanks to Cathy of ramblinginthegarden for the In a vase on Monday idea)

Vacanță de profesor

Vacanță de profesor, exact așa.


duminică, 27 iulie 2014

Capitalul profesional al profesorului(Schimbarea de paradigmă și reinventarea școlii)



Se spune despre ”Professional Capital - Transforming Teaching in Each School” că ”este un must-read pentru oricine este preocupat de educație în secolul 21.”(Pasi Sahlberg).

Autorii, renumiții profesori și experți în educație Michael Fullan și Andy Hargreaves, consideră că cel mai sigur și eficace mod de a reforma sistemele de învățământ  este de a crește calitatea profesorilor, de a îmbunătăți  ceea ce ei numesc capitalul profesional al acestora.

Capitalul profesional  al unui profesor este o combinație interactivă dintre capitalul uman (talentul individului, asociat cu cunoștințe, calificări, pregătire, deprinderi, inteligența emoțională), capitalul social (puterea de colaborare a grupului, asociată cu colaborare, încredere, responsabilitate colectivă, sprijin reciproc) și capitalul decizional (înțelepciunea și expertiza  dezvoltate de-a lungul anilor de  a face judecăți corecte despre elevi, asociate cu  practica, experiența, reflecția, provocarea).

 PC = f( HC, SC, DC )

Fiecare dintre aceste trei tipuri poate fi îmbunătățit, autorii propunând soluții, precum recrutarea celor mai buni, pregătire teoretică  și practică riguroasă (capitalul uman), crearea unor comunități de învățare, a unor rețele de colaborare între școli și instrumente de colaborare (capitalul social), stimularea unor noi experiențe, mentorat, coaching, (capital decizional).

Fullan și Hargreaves consideră că este responsabilitatea tuturor celor care lucrează în domeniul educației, la orice nivel, să contribuie la creșterea capitalului profesional și prezintă și trei modalități prin care acest lucru se poate face:

1.push (împinge) – atenționare permanentă pentru a crește capitalul profesional, deoarece se știe că uneori, cei care sunt mai reticenți se schimbă, dacă sunt împinși de la spate.

2. pull (trage) – atragerea oamenilor și motivarea lor pentru dezvoltare, creșterea entuziasmului prin împărtășirea viziunii etc.

3. nudge (dă un cot) – prin utilizarea unor diverse instrumente, precum afișarea în clase/ școală a unor date, a unor concepte cheie etc.

Mi-a plăcut și ideea că : ”all good leadership is a judicious mixture of push, pull, and nudge. This is a sophisticated practice. It’s a combination  of nonjudgmentalism, not being pejorative about where people are at the beginning, combined with moving them forward. In the end, it’s best to pull whenever you can, push whenever you must, and nudge all the time.”

Mai multe aici:

Andy Hargreaves despre capitalul profesional:

sâmbătă, 26 iulie 2014

joi, 24 iulie 2014

Vorba de educație(5) - optimism de profesor

Inegalabilul optimism de profesor.


Lecturi de vacanță - despre puterea introvertiților

foto din arhiva personala
Putem număra pe degete cărțile care ne schimbă modul de a gândi, care ne clatină idei în care am  crezut o viață, care ne rearanjează perspectivele. Cartea lui Susan Cain (”Quiet!The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking”) m-a pus în situația de a-mi redefini  viziunea asupra unor aspecte legate de educație, precum eficacitatea muncii în echipă și a colaborării, managementul clasei, lucrul pe grupe  sau politicile unor universități de prestigiu.

Din  capitolul al doilea, intitulat ”Când colaborarea ucide creativitatea”, am selectat următoarele idei care pot fi teme serioase de reflecție pentru educatori, părinți, formatori, manageri, responsabili HR și nu numai:
  • studiile au relevat faptul că persoanele mai creative sunt etichetate social ca introvertite;
  •  învățarea prin cooperare, pe grupuri mici, practicată în școli și universități, reflectă  modul de gândire al comunității de afaceri care promovează gândirea de grup și puterea lucrului în echipă  și  în care respectul oamenilor unii pentru alții se bazează pe capacitățile verbale ale acestora și nu pe originalitatea sau profunzimea lor (”trebuie să vorbești bine și să atragi atenția asupra ta”);
  •  profesorii trebuie să aibă in vedere faptul că nu toți copiii doresc să facă parte dintr-un grup și că unii performează mai bine dacă sunt lăsați să lucreze independent;
  • au fost demonstrate eficacitatea și magia solitudinii și a studiului serios de unul singur (exemplul lui  Stephen Wozniak, inventatorul lui Apple computer);
  •  condițiile de muncă/ de lucru/ de studiu sunt foarte importante – spațiile de tip open space scad productivitatea, afectează memoria și nu oferă intimitatea necesară pentru a te concentra și a avea randament; introvertiții  au nevoie de liniște pentru a se putea concentra;
  •  multlăudatul și modernul concept de ”multitasking”(executarea de mai multe activități în același timp) este un mit, pentru că s-a dovedit că un astfel de mod de lucru reduce productivitatea și face să crească numărul de greșeli cu 50%;
  •  multe studii ( de ex., cel al lui Dunnette, 1963) au demonstrat că brainstormingul de grup nu funcționează, performanța scăzând pe măsură ce dimensiunile grupului cresc, iar explicațiile ar fi: 1- lenea socială (îi las pe ceilalți să facă), 2 - blocarea fluxului (doar o singură persoană are idei si poate vorbi, ceilalti rămânând pasivi), 3- teama de evaluare (de a nu fi considerat prost)
  •  calea de urmat este nu încetarea colaborării, ci perfecționarea modului în care o facem – echipele cele mai eficiente sunt constituite dintr-un amestec sănătos de introvertiți și extrovertiți;
  •  în scoli copiii trebuie învățați să lucreze cu ceilalți, învățarea prin cooperare fiind eficace, dacă este practicată bine și cu moderație, dar și să li se ofere timpul și modalitățile necesare pentru a exersa singuri;
  • unele companii încep să înțeleagă valoarea liniștii și a solitudinii și creează birouri open space flexibile, care oferă un amestec de spațiu de lucru privat, zone liniștite, zone de întâlniri informale, cafenele, săli de lectură etc. 
foto din arhiva personala

De prea mult timp, sub imperiul unui model cultural care pune preț pe temperamentul extrovertit,  la școală, la locul de muncă, în mass media și cam peste tot de fapt, cei care sunt mai tăcuți, mai rezervați  și mai sensibili sunt nebăgați în seamă sau sunt trecuți cu vederea,  pentru că cei mai vorbăreți, mai îndrăzneți, mai gălăgioși și care știu ”să socializeze ”sunt mereu  în prim plan, chiar dacă nu au nimic  important de spus și vorbele lor sunt lipsite de substanță. Susan Cain ne convinge cu argumente care vin atât din zona cercetării științifice, cât și din cea a întâmplărilor reale cu oameni simpli sau foarte cunoscuți că a venit vremea să ascultăm și să apreciem puterea introvertiților. Deci, Quiet!

(update 2018: cartea a fost tradusă între timp și a apărut la Editura Publica cu titlul „ Linisteee! Puterea introvertitilor într-o lume asurzitoare”.

 Iată și prezentarea TED despre puterea introvertiților susținută de Susan Cain:

Lecturi de vacanță - Re-imagining Childhood

"Re-imagining Childhood: the Inspiration of Reggio Emilia education principles in South Australia" scrisă de Carlina Rinaldi - Adelaide "Thinker in Residence" 2012-2013.

Pentru lectură sau pentru a descărca o copie accesați linkul:
www.thinkers.sa.gov.au/rinaldiflipbook

miercuri, 23 iulie 2014

Dimineață la Pucioasa - generații


Lecturi de vacanță - Invisibles

”For most of us, the better we perform the more attention we receive. Yet for many “Invisibles”—skilled professionals whose role is critical to whatever enterprise they’re a part of—it’s the opposite: the better they do their jobs the more they disappear. In fact, often it’s only when something goes wrong that they are noticed at all.


Millions of these Invisibles are hidden in every industry. You may be one yourself. And despite our culture’s increasing celebration of fame in our era of superstar CEOs and assorted varieties of “genius”—they’re fine with remaining anonymous.

 Along the way, Zweig reveals that Invisibles have a lot to teach the rest of society about satisfaction and achievement. What has been lost amid the noise of self-promotion today is that not everyone can, or should, or even wants to be in the spotlight. This inspiring and illuminating book shows that recognition isn’t all it’s cracked up to be, and invisibility can be viewed as a mark of honor and a source of a truly rich life.”

marți, 22 iulie 2014

Noi roluri ale școlii (Schimbarea de paradigmă și reinventarea școlii)

Un articol excelent despre rolul școlii și politicile educaționale actuale, în contextul în care ‘formal education is no longer the only game in town for those eager to learn‘:

http://blogs.kqed.org/mindshift/2013/12/whats-our-vision-for-the-future-of-learning/ 

Turul sentimentelor



Din experiența de director, am învățat că într-o școală climatul, etosul, atmosfera, relațiile dintre membrii comunității educaționale sunt printre elementele cheie care asigură succesul. 

Este foarte important ca directorul să evalueze regulat atmosfera din școală, de aceea ideea prezentată de ”Edutopia” mi se pare una foarte utilă. Se sugerează ca directorul de școală din când în când, să facă un tur imaginar sau real al școlii, să arunce o privire la intrare, pe holuri, în clase, în sala de sport, în birouri, pe scări, la cantină, acolo unde au loc activități extrașcolare sau întâlniri cu părinții, pentru ca apoi să se oprească și să se întrebe:

- unde și când a văzut emoții pozitive precum bucurie, mândrie, pasiune?
- unde și când a văzut emoții negative - frustrare, supărare, mânie?
- unde a detectat intimidare și hărțuire?
- unde a fost vorba de sprijin reciproc și colaborare între elevi, între adulți sau între profesori și elevi?


Exercițiul se numește  Turul sentimentelor (A Feeling Walking Tour) și poate fi făcut individual sau cu colegii din conducere. Îi va arăta directorului ce trebuie schimbat, ce locuri/ lucruri nu funcționează cum trebuie, ce trebuie păstrat și extins. 

 După care, desigur, ar urma pasul 2: să schimbe ceea ce nu merge.