Nu există magie, există doar efort (2)

Aseară, David Popovici a devenit campion olimpic și a bucurat o țară întreagă. Ce îmi place la el nu este doar performanța extraordinară, ci modul în care vorbește despre succesul său, comportamentul lui, înțelepciunea și maturitatea pe care le arată în orice interviu. Aș zice că, deși e foarte tânăr, are deja o filosofie de viață care poate fi model pentru mulți alți copii și tineri. A spus deja câteva chestii memorabile, precum „pentru a-ți atinge țelul, nu există magie, există doar efort” sau „dacă eu am putut, un băiat obișnuit, cu o dorință foarte arzătoare și puternică, absolut oricine poate” sau „atâta timp cât ai un culoar, ai o șansă” sau  „nu renunța niciodată la visul tău, doar pentru că îți va lua timp să îl atingi, timpul trece oricum.”

Dacă aș mai fi profesoară, aș duce aceste citate și povestea lui David în școala în care lucrez, la orele de dirigenție sau la oricare alta și nu o dată, ci de mai multe ori. Și aș vorbi și cu părinții pe această temă și le-aș spune ce a zis tatăl lui David, cel care, alături de mama sa, l-au condus pas cu pas către aceste rezultate. Fără presiune pusă asupra copilului, fără comparații cu alții:

"Dacă mă gândesc acum, primele condiții pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că vrea el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit, sau va ieși, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată indiferent pe ce loc ieșea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură, pe care o căpăta de fiecare dată. Pot să vă spun că este ceva la care greșesc incredibil de mulți părinți. Că pun această presiune. Cred că este cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac. Și vă dau câteva exemple. „Cum a fost astăzi antrenamentul?”, „Ce ai făcut, al câtelea ai fost?”, „Ce a făcut X?” „Ți-am spus să fii atent la Y” și așa mai departe. „Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit”. „Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!” Iar lucrul acesta se petrece de multe ori începând de la șapte, opt ani. Închipuiți-vă ce înseamnă câțiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori. Mi-aș dori să privească lucrurile mult mai relaxat și să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor. I-aș ruga să se uite către David și să privească din această perspectivă, mai exact unde se poate ajunge fără presiune." (Mihai Popovici)

Mă bucur că am văzut cursa de aseară împreună cu nepoțica mea de 9 ani. E un moment memorabil, pe care sper să nu îl uite.

Să ne vedem de noi, nu de Finlanda

 

Văd un articol distribuit la greu în această dimineață, despre cum s-a prăbușit sistemul finlandez de învățământ și rezultatele PISA 2022. Zic să îi lăsăm în pace pe finlandezi, știu ei ce au de făcut să se regleze și propun să ne vedem de noi, pentru că avem rezultate foarte slabe și nu am luat nicio măsură. Ăsta ar fi fost un subiect de discuție muuult mai interesant.

Finlanda nu doar că „nu s-a prăbușit”, nu mai sunt în top 10, sunt tot prin față în clasament, dar, a doua zi după ce au primit rezultatele, le-au analizat și au luat măsuri, precum alocarea a 200 de milioane de euro în educația de bază până la sfârșitul mandatului electoral, reformarea serviciilor care sprijină învățarea și creșterea ponderii matematicii și limbii materne.

Ministra educației, Anna-Maja Henriksson, a menționat că „elevii de clasa I și a II-a vor avea două ore săptămânale suplimentare de predare a literaturii și a limbii materne, iar elevii de la clasa a treia până la a șasea o oră suplimentară săptămânală de predare la matematică, începând cu 1 august 2025.” De asemenea, s-a decis implementarea unui mecanism de finanțare destinat școlilor și grădinițelor din regiunile cu provocări socio-economice.

În România, după anunțarea rezultatelor, a avut loc doar o conferință, s-a vorbit despre subiect, mult, ca de obicei, și nu s-a luat nicio măsură. Timpul a trecut, subiectul a fost uitat, dar noi nu mai putem azi de grija Finlandei.

Când copiii își dau singuri tema de vacanță

 „Buni, uite ce mi-am propus să fac în zilele care urmează. Și să știi că mai am și alte proiecte!” mi-a zis ieri Noria Anastasia, arătându-mi o foaie pe care scrisese și desenase ceva, cea din fotografia de mai sus. Era lista ei de lucruri de făcut în vacanța de vară, despre care pot spune că nu mie mi-ar fi trecut vreodată prin cap. 

Avem generații creative și deștepte. Cum spuneam într-un alt articol, copiii din generația Alpha sunt foarte conectați la lumea globală, fiind expuși, de mici, unor culturi, limbi și idei diverse. Previziunile sunt că Alpha va fi cea mai educată și cea mai dinamică generație pe care a avut-o omenirea, pentru că le place să studieze, să rezolve sarcini complexe, pe baza informațiilor multiple provenite din surse digitale.

Se spune că au succes de mici și le place să fie influencers de la o vârstă fragedă, iar exemplele de canale de youtube de succes realizate de puști sunt multiple. Le place să comunice prin imagini și voce, și mai puțin prin text.

Este o generație ce va avea joburi care nu s-au inventat încă și care va trebui să facă față unor provocări globale majore, precum globalizarea, schimbările climatice, inteligența artificială, migrația, scăderea resurselor naturale etc.

Dacă mă uit la Noria Anastasia, 9+, aș putea supune că are o putere mare de a acumula și de a reține informații, este curioasă, face analogii și o interesează teme majore, precum mediul, cosmosul și universul, științele. Este foarte creativă, îi place să facă diverse proiecte și se concentrează timp îndelungat pe o activitate care îi place, de genul picturii sau construcțiilor de tot felul. Este independentă, are o replică la îndemână când nu este de acord cu ceva, aduce argumente și își susține părerea. 

Ca părinți și profesori, e bine să îi cunoaștem pentru a ști cum să îi educăm. Nu este ușor, pentru că decalajele dintre alte generații și copiii Alpha sunt foarte mari.

Profesorul lunii

Am primit azi pe Facebook diploma de mai sus, într-un comentariu la o postare de-a mea despre niveluri ale stării de bine într-o școală. Poza era însoțită de următorul comentariu: „în grădinița noastră, principala preocupare a doamnei directoare este starea de bine a cadrelor didactice. Încercăm să aplicăm tot ce am învățat la cursul dumneavoastră.” 

Într-adevăr, în ultimii patru ani, acest tip de intervenție este prezent în cursurile mele despre starea de bine în școală, în lista activităților ce pot contribui la o creștere a satisfacției și motivației membrilor comunității educaționale, profesori, elevi și părinți.

Eram manager educațional la o școală privată prin anii 2008, Școala Europeană București, când am introdus acest tip de recompensă, una care a avut mare succes și se mai păstrează și astăzi, la ani buni de când colaborarea mea cu respectiva școală a încetat. Este vorba de „Profesorul lunii”, „Elevul lunii” și „Părintele lunii”, pe care le-am conceput după un model pe care îl văzusem în școli din USA, prin 1994. Ce am făcut, concret:

- am scris un concept paper al inițiativei, în care prezentam criteriile de selecție, procedura și cine se ocupă în școală de această activitate;

- am informat personalul, elevii și părinții despre inițiativă;

- am stabilit perioada din lună când urma să se acorde și în ce consta recompensa - o diplomă și o carte acordate în cadrul unui assembly, întâlnirea cu toți elevii și personalul școlii.

Astăzi, acest tip de intervenție este prezent în cursurile mele despre starea de bine în școală, în lista activităților ce pot contribui la o creștere a satisfacției și motivației membrilor comunității educaționale. Cred că este extrem de important ca profesorii să se simtă apreciați în școala în care lucrează, iar o diplomă de profesorul lunii este binevenită în acest sens, mai ales că nu necesită resurse și efort, ci doar un pic de drag de colegii tăi. Se pot da și altfel de diplome de apreciere, nu doar cea de profesorul lunii, e la latitudinea directorului să decidă.

Am căutat prin folderele mele și am dat și de lista de criterii ( era 2008, acum le-aș mai schimba, dar sunt un bun punct de plecare) și de procedură, le las mai jos: 

CRITERII:

• a obținut o performanță/ un rezultat excepțional/  la un concurs/ festival/ competiție din țară/ străinătate etc.;
• este implicat susținut în diverse activități/ proiecte deosebite derulate la nivelul școlii;
• a avut o inițiativă inovatoare la nivelul școlii;
• a coordonat foarte bine activități importante/ departamente ale școlii;
• demonstrează creativitate și imaginație în lecțiile sale și folosește metode care îi motivează pe elevi în învățare;
• promovează relații bazate pe respect și colaborare cu părinții, profesorii și conducerea școlii.

Notă: acordarea distincțiilor nu presupune în mod obligatoriu îndeplinirea tuturor criteriilor

credits: pagina de FB a SEB

PROCEDURĂ:

Aprecierea se face prin acordarea de diplome specifice și cărți în cadrul ultimului assembly din lună – de către un membru al echipei manageriale.

Organizarea evenimentului intră în responsabilitatea profesorului coordonator al Comisiei de conduită, iar pregătirea diplomelor în cea a coordonatorului de imagine.

Propunerile pentru elevul si părintele lunii se fac de către învățătorii /profesorii școlii, iar decizia finală aparține conducerii școlii.

Nominalizarea pentru profesorul lunii se face de către conducerea școlii.

Distincțiile se acordă separat, pentru ciclul primar și gimnazial.

Succes! Și nu uitați să îmi dați de știre dacă aduceți ideea în școală!

Despre „Elevul lunii” și „Părintele lunii” într-o altă postare.

credits: pagina de FB a SEB

S-au terminat examenele

S-au terminat examenele, avem rezultatele și, așa cum scriam și anul trecut, dacă am avea decidenți responsabili, ar trebui să urmeze, pe lângă statistici de note și rate de promovare, analize serioase pentru întreg sistemul, realizate de ME și de instituțiile sale abilitate, așa se face când ești ”accountable”, dai socoteală, pentru că de asta te afli acolo, sus, în serviciul public.

Părinți, profesori, experți și alte persoane interesate ar dori să citească, în perioada următoare, analize despre competențele evaluate prin aceste examene, care dintre ele au fost dezvoltate la nivel de sistem, care nu, despre cauzele eșecului multor elevi și măsuri de ameliorare pentru viitor. Și, pentru că există atâtea date colectate de la școli periodic, am dori să știm ce s-a întâmplat cu cei 31.000 de elevi care au fost înscriși în clasa pregătitoare în septembrie 2015, dar pe care nu i-am mai regăsit la Evaluarea Națională 2024 și care e situația celor 53% dintre elevii care au început școala în 2012, dar care nu au promovat Bacalaureatul.

Societatea românească ar dori să aibă informații despre modul în care s-au desfășurat examenele, cum au fost ele organizate, ce a mers la corectură, ce nu a funcționat, cum a fost cu căldura excesivă din sălile de examen, ce schimbări au adus contestațiile și ce măsuri se preconizează pentru a se evita obstacolele apărute. Am dori să vedem și o strategie pe termen lung și un plan de măsuri de schimbare a evaluării externe, pe baza recomandărilor făcute de OECD, pentru că avem o problemă majoră cu asta. 

Din păcate, nu cred că vom avea astfel de analize, avem o echipă ineficace la vârful ministerului, lipsită de viziune, incapabilă să ghideze școlile și să îi inspire pe profesori, persoane numite de partide, care au avut ca singur obiectiv pe agenda de lucru trecerea unor legi ale educației care, din nefericire, vor înrăutăți situația actuală. Avem inspectorate fără capacitatea instituțională de a monitoriza și evalua ce se întâmplă în școlile din județe, cu inspectori numiți politic și nu pe criterii de competență profesională. Atât s-a putut. 

La finalul probelor și odată cu afișarea rezultatelor, vreau să îi felicit pe copiii care au avut succes la examenele din acest an, Evaluarea Națională și Bacalaureatul (pe toți, indiferent de notele primite, nu doar cei cu 10 contează), pe profesorii care i-au pregătit și pe părinții care le-au fost aproape! Sunt generații de tineri greu încercate, care au trecut prin pandemie, schimbări aiuritoare venite de la minister, greva profesorilor, multe zile libere în anul școlar. Sunt profesori care nu au fost sprijiniți, ci au fost lăsați singuri, să se descurce în sistem, profesori prost plătiți, supraîncărcați cu cerințe administrative și dezorientați de schimbări haotice, venite de sus. Sunt părinți îngrijorați de ce se întâmplă cu educația în România și obligați să acopere cu resurse proprii lipsurile majore din sistem. Ei toți și fiecare în parte merită aprecierea noastră, fără ei, nici nu am mai fi vorbit azi de un sistem de educație în România. 

Sper că se vor odihni în perioada următoare, pentru a o lua, din nou, de la capăt în septembrie. Vacanță plăcută copiilor, profesorilor și părinților din România!

Încă un an

 A mai trecut un an și e sub semnul lui 7, care se găsește în ziua de naștere, lună, an și cifra vârstei mele. Sunt 43 de ani de când lucrez doar în educație. Vă mulțumesc pentru gânduri și urări! Și pentru cadouri!