Întâlnirea săptămânală cu sine

 

Mă gândeam că a început vacanța pentru profesori și ați putea face ce ne recomanda recent Harvard Business Review - să avem o ÎNTÂLNIRE SĂPTĂMÂNALĂ CU SINE. 

Și, cum spun ei, pentru starea noastră de bine contează o oră de liniște pentru a reflecta asupra evenimentelor recente, asupra conflictelor pe care le-am avut, eșecurilor noastre, asupra oportunităților care au apărut, asupra modului în care s-au comportat alte persoane, ce feedback am primit, ce a mers bine, ce nu a mers și ce putem face mai constructiv în viitor. 

O întâlnire de neratat. Eu am avut azi una, lângă acest cireș japonez din grădină. Vacanță cu odihnă și relaxare să aveți, dragi profesori, gând bun!

Cum comunicăm schimbările în educație

 

Știți asta, pentru că vă spun și la curs, studiile arată că unul dintre factorii de risc pentru starea de bine a profesorilor din școli este modul haotic în care sunt comunicate schimbările în educație. 

În ultimii 2 ani, ce s-a spus azi a fost contrazis a doua zi. Acum nu mult timp ni se argumenta cât de nemaipomenite sunt trimestrele față de semestre, azi avem o structură cu 5 module. La un moment dat, anul trecut, se făcea apologia tezelor, acum le desființăm. Alaltăieri aveam o singură medie generală, la final de an, ieri ni s-a spus că e posibil să avem două, încă una după două module. 

Predictibilitate zero, un întreg sistem de educație rătutit. Educația din România, încotro?

Țara ne vrea proști

photo credits: gadflyonthewallblog.com

Văd cu mare mâhnire că ne îndreptăm spre standardizarea învățării și a evaluării, de care multe state s-au lepădat deja (ne găsim noi acum, tam-nesam, fără nicio analiză sau studiu care să constate necesitatea intervenției, să facem ce au făcut alții acum vreo 20 de ani și apoi au renunțat!) și mă întreb dacă nu cumva aceasta a fost misiunea, ținta finală a actualilor decidenți.

La nivel mondial, există o mișcare de amploare împotriva testelor standardizate și tot mai multi specialiști în educație se declară adversarii utilizării acestora în școli, a unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody is a genius, but if you  judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar dacă judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va trăi toată viața crezând că este un prost.”). Multe țări au renunțat la testele standardizate, pe care le consideră și costisitoare, și demodate. Chiar luna trecută, martie 2022,  acest lucru s-a întâmplat în Florida.

Educația are mult de suferit din cauza faptului că se învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic pentru teste și examene.

În 2015, vestitul Noam Chomsky spunea că evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament.” Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație. Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru că educația înseamnă creativitate.

Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni specialiști în educație ai lumii a menționat de nenumărate ori că rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune. Tot el scrie că este nevoie să fie create sisteme de învățământ care să nu se mai focalizeze pe output, pe teste și examene, ci pe crearea unei culturi școlare care să recunoască și să valorifice individualitatea și diversitatea, o cultură mixtă, în care au un loc la fel de important și științele, și disciplinele umaniste, și arta, și tehnologia.

Yong  Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, afirmă în lucrările sale că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări pentru decidenți, printre care renunțarea la impunerea de standarde curriculare și teste standardizate  cu un set îngust de conținuturi și la măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate.

Pasi Salhberg, expertul finlandez cunoscut în toată lumea pentru conferințele și cărțile sale, spunea în 2015 că „este clar pentru mine că unul dintre principalele obstacole privind concentrarea mai multă asupra învățării reale, acordarea unui spațiu mai mare în curriculum muzicii și artelor, construirea învățării în școli în jurul curiozității, creativității și explorării problemelor interesante, este testarea standardizată.”

Will Richardson, profesor și autor american, crede că ”test prep is not learning”. Pentru unii, un sistem de educație mai bun este unul care are rezultate la teste și examene mai bune, iar școala înseamnă (=)pregătire pentru teste (iar generația noastră știe de ce, pentru că am dat aceleasi teste, am stat în aceleași tipuri de bănci, am uitat aceleași răspunsuri la teste etc.) Asta a fost în regulă mulți ani, sistemul a  funcționat bine multe decenii, dar acum acest sistem îi ucide pe copiii noștri – ia toată imaginația, creativitatea, initiațiva și entuziasmul din ei.

Dacă școala = test prep., atunci nu mai avem nevoie de școli, deoarece copiii își pot lua singuri informația stând în fața unui computer.

Conform Raportului OECD din 2017, în România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă ( ceea ce dorește acum ministerul, evaluarea standardizată digitalizată, care se va suprapune peste examenul de evaluare, deci vor fi 2 testări externe !), ceea ce permite în mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. 

Nu mai bine am investi (în loc de evaluare standardizată, care este foarte scumpă, nici nu știu de unde vom avea bani pentru așa ceva, la nivel național, pentru toate disciplinele, costă enorm; follow the money, by the way, vezi firma) în elaborarea STANDARDELOR de evaluare pe discipline de studiu și în FORMAREA profesorilor pe teme de evaluare formativă, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum și utilizarea standardelor în evaluare ?

Ca profesori, am avut cu toții elevi care nu performau bine la școală, dar care au ajuns oameni de succes, pentru că știm că, de multe ori, așa cum zicea Diane Ravitch, cei mai inteligenți și sclipitori elevi nu strălucesc la testele standardizate tocmai pentru că ei nu au minți standardizate.

Dacă profesorii nu ar fi atât de presați să lucreze pentru evaluările naționale și examene, ar avea mai mult timp să dezvolte la copii curiozitatea, gândirea critică, empatia, creativitatea, motivația, simțul frumosului, pe scurt, cam tot ce le trebuie pentru a trăi o viață împlinită de adult. Am scris AICI despre o directoare de școală, Rachel Tomlinson, care le trimite elevilor, alături de rezultatele la teste, o scrisoare în care le spune că rezultatele la teste sunt doar o parte din ceea ce reprezintă ei, pentru că cei care au elaborat testele nu știu că, de exemplu, ei știu să cânte, să povestească, să facă sport sau că sunt atenți și grijulii și se străduie în fiecare zi să fie mai buni. Nu știu că prietenii se pot baza pe ei, că, după ore, au grijă de frații mai mici, că au un zâmbet care luminează cea mai tristă zi a cuiva sau că își pun întrebări despre cum va fi în viitor. Pentru ca, la final, să le spună, atât de frumos și adevărat, că ”există mai multe feluri de a fi deștept.”

Cineva, un autor necunoscut, a făcut o comparație între copii și fluturi:

„Copiii sunt ca fluturii în vânt, fiecare zboară diferit, unii mai sus ca alții, dar fiecare zboară atât cât poate. Atunci, de ce să îi comparăm între ei? Fiecare este diferit, fiecare este special, fiecare este frumos!”.

În concluzie, cred că rezultatul final al testelor standardizate sunt copii și tineri instruiți să nu fie gânditori creativi, critici, ci doar niște angajați și cetățeni cooperanți, ușor de manipulat, care nu judecă cu mintea lor.Țara ne vrea proști.

UPDATE (16.052022)

 Între timp, a fost publicat ordinul de ministru (Nr. 482/13.V.2022) care prevede că, în perioada 30 mai-10 iunie/ 8 iunie 2022, elevi ai claselor I-VII și IX-XI vor susține teste standardizate într-un program pilot administrat de compania privată Brio în 329 de școli. Se vorbește în ordin de parteneriat minister-companie privată, dar nimeni nu a văzut aceste teste, nu se știe dacă ele corespund programelor ( am putea vedea măcar lista profesorilor care le-au elaborat? Cât de specializați sunt aceștia pe evaluarea învățării?), nu au fost consultați adevărații specialiști în evaluare din România. Totul s-a făcut rapid, fără dezbatere, nu se știe cum au fost alese școlile în care se vor aplica testele. În plus, perioada aleasă pentru pilotare este total nepotrivită, finalul anului școlar, dar cred că trebuia grăbit procesul, pentru ca anul școlar viitor să urmeze scalarea lui în sistem, cu plata companiei din PNRR. Va urma o goană a părinților, profesorilor și meditatorilor pentru rezolvarea pe parcursul anului a cât mai multor teste BRIO pentru a face față evaluării finale de la școală. Iar aceste teste sunt pe bani, așa că să vezi echitate în sistem! Și ce se va evalua până la urmă, ce știu copiii sau cine a avut acces la teste?

În acest moment, așa cum spune un părinte, MEN furnizează abonați și clienți din sistemul de învățământ pentru o companie privată și își asumă integral acest pas greșit pe care îl face în sistem.

 

 

 

 

Grădinărit în școli

Bună dimineața din #grădinaeducației, e vremea narciselor la noi!

Mă uit la fotografii postate pe facebook de profesori și de școli și mă bucur că sunteți tot mai mulți cei care organizați cu copiii activități de grădinărit la școală, e nemaipomenit, le dezvoltă elevilor o mulțime de abilități!

De câte ori mergeam într-o școală, mă uitam cum arată și grădina sau curtea acesteia și, de foarte multe ori, dezamăgirea era mare pentru că spațiul era neîngrijit, erau buruieni, iarba era netunsă, gardul părăginit, nu erau straturi cu flori sau arbuști ornamentali.

Știu că altele sunt prioritățile, dar ce mi-ar mai plăcea să avem și noi mai multe cluburi sau cercuri de grădinărit sau chiar și un program național prin care școlile să își amenajeze propriile grădini și copiii să învețe câte ceva despre plante, flori și legume și cum să transforme cu mainile lor o bucățică de pământ, cum să pună semințe, cum să planteze și cum să culeagă roadele!

Am însă o rugăminte la cei care grădinăriți la școală - țineți, vă rog, la calitate, la modul în care o faceți, adică, pregătiți solul cum trebuie, faceți straturi frumoase, bine delimitate și îngrijite, nu plantați doar de fațadă, țineți cont de specificul florilor (de exemplu, nu plantați bulbi la final de martie sau în aprilie, aceștia se pun toamna), aduceți plante perene și nu anuale, faceți un plan al grădinii pe care doriți să o creați și informați-vă înainte de activitate. Uite, eu am scris despre asta: AICI.

Darul de azi de la Sir Ken Robinson

Acest scurt video a fost făcut public azi și încheie Festivalul 2022 „Imagine if...” 

Este excepțional - Sir Ken Robinson, cu puțin înainte să moară, despre noul normal și viitorul educației. L-am primit pe mail cu mesajul „ join us as we celebrate the life and legacy of Sir Ken Robinson with a gift from him, to you.” Dau și eu darul mai departe, pentru cunoscători.

 

Despre tema zilei, evaluarea elevilor

Nu înțeleg de ce, dacă tot avem un studiu de asemenea calitate, realizat de OECD, UNICEF și MEN în 2017, nu punem în aplicare recomandările făcute privind evaluarea și examinarea în România și venim cu petarde lansate peste noapte, nefundamentate științific, în loc să facem ceea ce ar trebui, adică să creăm „un 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒆𝒙𝒂𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆, în baza obiectivelor de învățare ale noului curriculum și încadrat într-o viziune de reformă pe termen lung, care ar putea contribui la creșterea echității și a calității la nivelul întregului sistem.”

Referitor la evaluarea elevilor, despre care discutăm în aceste zile grație unor anunțuri venite de la minister, raportul arată că „este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul de învățare și promovează o definiție restrânsă a succesului.” 

 

 

 În România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă ( ceea ce dorește acum ministerul, evaluarea standardizată digitalizată, care se va suprapune peste examenul de evaluare, deci vor fi 2 testări externe !), ceea ce permite în mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. Nu mai bine am investi (în loc de evaluare standardizată, care este foarte scumpă, nici nu știu de unde vom avea bani pentru așa ceva, la nivel național, pentru toate disciplinele, costă enorm; follow the money, by the way, vezi firma) în elaborarea STANDARDELOR de evaluare și în FORMAREA profesorilor pe teme de evaluare formativă, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum?

Am scris despre raport când a apărut, în 2017, AICI.